Baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de pensionării.

Decizie 1898 din 07.11.2011


Baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de  pensionării.

Legea nr. 95/2006: art. 257, 259;

Din modificările aduse Legii nr.95/2006 prin  O.U.G. nr.107/2010,  rezultă  în mod evident că  legiuitorul a înţeles  să  schimbe radical baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de  pensionării care au  pensii mai mari de 740 lei, prin aplicarea procentului de 5,5% asupra întregii pensii, nu numai pentru diferenţa dintre  cuantumul  pensiei şi  o anume limită, aşa cum a  fost  plafonată  anterior.

Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 1898/07 noiembrie 2011.

Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr. 1360/85/2011  contestatorul L.N. a chemat-o în judecată pe intimata C.J.P. Sibiu solicitând: obligarea intimatei la restituirea sumei reţinute prin aplicarea greşită a 5,5 % CAS.

În motivarea contestaţiei sale contestatorul susţine că intimata în mod greşit a făcut aplicarea procentului de 5,5 % la cuantumul integral al pensiei cuvenite.

În drept se invocă Legea 95/2006.

Intimata C.J.P. Sibiu a depus întâmpinare prin care solicită respingerea contestaţiei, motivând că începând ianuarie 2011 s-a procedat la reţinerea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate de 5,5 % din veniturile de pensie conform O.U.G. 107/2010 raportat la prevederile art.259(2) din Legea nr.95/2006 (f.15).

Prin sentinţa civilă nr. 526/17.05.2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu în cauză s-a respins contestaţia formulată de contestatorul L.N. împotriva intimatei C.J.P. Sibiu.

Pentru a hotărî, astfel, tribunalul a reţinut că intimata a făcut aplicarea corectă a prevederile art.257 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 107/2010 conform căreia, pensionarii ale căror venituri din pensie depăşesc 740 lei datorează contribuţia lunară pentru asigurări sociale de sănătate calculate în condiţiile art.259(2) din aceeaşi lege.În atare situaţie, rezultă că intimatei nu i se poate reţine nici o culpă în diminuarea veniturilor cuvenite contestatorului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul L.N. solicitând admiterea recursului, schimbarea în totalitate a sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În expunerea de motive recurentul invocă aspectul vădit discriminatoriu în ceea ce priveşte aplicarea procentului de 5,5% asupra întregului cuantum al pensiei raportat la faptul că persoanele care beneficiază de o pensie de până la 740 lei sunt scutite a li se reţine CAS iar persoanele cu pensii între 740 şi 783 lei li se reţine un procent variabil evident mai mic decât cel stabilit prin OUG. nr. 107/2010.

Recurentul mai arată, că pe rolul Curţii de Apel Bucureşti este înregistrată o acţiune în constatarea nelegalităţii dispoziţiei de aplicare a procentului de 5,5% asupra întregului cuantum al pensie aşa cum a fost prevăzut prin OUG nr.107/2010 şi cu siguranţă măsura care se va dispune va fi de a se constata caracterul discriminatoriu al dispoziţiei atacate şi unitarizarea modului de aplicare a procentului pentru toate categoriile de venituri din pensii. 

Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală de intimata C.J.P. Sibiu se solicită respingerea recursului ca nefondat, reinterându-se apărările din faţa instanţei de fond.

CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art.304 indice 1 cod procedură civilă în limitele statuate de art.306 alin.2 cod procedură civilă, reţine următoarele: 

Recursul este nefondat. 

Potrivit art. 259 alin.(2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată  „Contribuţia datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei”.

În acelaşi mod este reglementată reţinerea şi plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate de Codul Fiscal (legea nr.571/2003) astfel cum a fost modificat şi completat prin OUG. nr.117/2010.

Începând cu data de 1 ianuarie 2011, potrivit modificărilor şi completărilor aduse Legii nr. 95/2006, prin  O.U.G. nr. 107/2010, art.257 alin.2 indice 2 prevede următoarele: „pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei datorează contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2)”.

Formularea anterioară a  art. 259  al.2  din L. nr. 95/2006,  aplicabilă  până în decembrie 2010 inclusiv,  era  următoarea: ”contribuţia datorată …. se aplică numai la  veniturile din pensiile  care depăşesc  limita  supusă impozitului  pe venit, se calculează  pentru diferenţa dintre  cuantumul pensiei  şi această  limită  şi se virează odată cu  plata drepturilor  băneşti  asupra cărora  se calculează, de către  cei care efectuează  plata acestor drepturi”.

Pentru  anul 2010,  limita supusă impozitului  pe venit a  fost de 1000 lei  conf. art. 69  din Codul fiscal(L. nr.571/2003).

Comparând  textele legale  înainte şi după  modificarea  lor  prin  O.U.G. nr.107/2010,  rezultă  în mod evident că  legiuitorul a înţeles  să  schimbe radical baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de  pensionării care au  pensii mai mari de 740 lei, prin aplicarea procentului de 5,5% asupra întregii pensii, nu numai pentru diferenţa dintre  cuantumul  pensiei şi  o anume limită, aşa cum a  fost  plafonată  anterior. Altfel,  s-ar fi păstrat  menţiunea expresă „pentru diferenţa dintre cuantumul pensiei  şi această limită” cuprinsă  în  textul art. 259 al.2. anterior modificării, limită care s-ar fi redus de la 1000 lei  la 740 lei. Mai mult, nu ar fi fost necesară partea finală a art.259 al.2  potrivit căreia ”prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie mai mică  de 740 lei” , pentru că în nici un caz în care reţinerile ar fi privit doar  diferenţa, nu s-ar  ajunge  la această situaţie.

Prin urmare,  prin eliminarea acestei menţiuni,  textul de lege în discuţie nu poate fi interpretat  în sensul solicitat de recurent, prin  raportare  la sistemul anterior, în sensul unei plafonări a bazei de calcul la suma de 740 lei, respectiv la  calcularea contribuţiei doar  pentru diferenţă.

Această concluzie se desprinde şi din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 aprobate prin H.G.nr.150/2011 care la titlul „contribuţii sociale obligatorii” prevăd la punct 18 următoarele: pentru pensionari ale căror venituri din pensii depăşesc 740 lei, contribuţia datorată se calculează prin aplicarea cotei stabilite de lege asupra întregului venit şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi”

În consecinţă, în mod corect intimata a procedat la calcularea contribuţiei de asigurări sociale asupra întregului cuantum al pensiilor care depăşesc 740 lei.

Referitor la susţinerile recurentului vizând încălcarea prin acest text de lege a principiului nediscriminării, Curtea,  urmează a le înlătura ca nefondate. Astfel, sesizată cu controlul constituţional al acestor prevederi legale, Curtea Constituţională a statuat prin mai multe decizii  că este firesc ca valoarea contribuţiei să difere de la persoană la persoană, în funcţie de cuantumul veniturilor realizate. Această diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate. De asemenea, Curtea a reţinut că acest mod de reglementare nu contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi care permite legiuitorului să instituie un tratament juridic diferenţiat atunci când situaţiile de fapt avute în vedere sunt obiectiv diferite. (ex.dec.539/2006, 934/2006 1175/17.09.2009, 847/2011)

În acest context, promovarea unei acţiunii în contencios administrativ în constatarea nelegalităţii actului normativ în discuţie nu poate conduce la o altă soluţie în cauză, relevant în speţă fiind faptul că textul de lege, aşa cum a fost modificat este în vigoare, nu a fost declarat neconstituţional şi ca atare îşi produce pe deplin efecte.

Faţă de cele ce preced, Curtea, constată că soluţia primei instanţe face o aplicare şi interpretare corectă a legii la cazul dedus judecăţii, nefiind incident nici unul din cazurile de casare sau modificare a hotărârii expres prev. de art.304 punct 1-9 Cod procedură civilă,

Aşa fiind, în conformitate cu art.312 alin.(1) Cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul cu care a fost investită de către reclamant, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa atacată.