Recalculare drepturi de pensie - stagiu de cotizare pentru drepturi de pensie care s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă

Recalculare drepturi de pensie - stagiu de cotizare pentru drepturi de pensie care s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă

Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, respectiv cel puţin 20 de ani pentru persoanele care şi-au desfăşurat activitatea în grupa I de muncă sau cel puţin 25 de ani pentru cei care şi-au desfăşurat activitatea în grupa II-a de muncă.

Prin Sentinţa civilă nr.1330 din 12.07.2011 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. 5522/102/2010 s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul S.D. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş şi, în consecinţă, a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului cu luarea în calcul a unui stagiu de cotizare de 25 de ani şi o lună, precum şi să plătească reclamantului diferenţa de pensie rezultată în urma recalculării, începând cu data de 20.05.2009, respingând restul pretenţiilor reclamantului.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că,  reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru munca depusă şi limita de vârstă, în baza Legii nr.3/1977, având un stagiu de cotizare în grupa II de muncă de 24 ani 11 luni şi 6 zile.

Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a-i fi recalculate drepturile la pensie conform Deciziei nr.40/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectându-se astfel procedura prealabilă pentru recalcularea pensiei.

Conform Deciziei nr.40/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile art.77, alin.2 raportat la art.43, alin.1 şi alin.2 din Legea nr.19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977.

Astfel, în ipoteza celor care au lucrat 20 de ani în grupa I de muncă, rezultă o vechime (adică un stagiu de cotizare în sensul art.160 alin.1 din Legea nr.19/2000) de 20 de ani.

Aşa cum a apreciat instanţa supremă, persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr.3/1977 nu li se poate aplica retroactiv stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de Legea nr.19/2000.

Prima instanţă a reţinut că Legea nr.3/1977 consacră în mod expres (prin art.1 alin.2 şi 3, respectiv prin art.2 alin.1) ca şi condiţii fundamentale de stabilire diferenţiată a pensiei: încadrarea în grupele de muncă (I, II sau III) şi numărul de ani „efectiv” lucraţi. În funcţie de aceste două condiţii fundamentale, Legea nr.3/1977 (prin art.8 alin.1) stabileşte o regulă generală, aplicabilă persoanelor care au lucrat efectiv numai în grupa III de muncă (situaţia majoritară), în cazul cărora vechimea în muncă integrală, cerută pentru stabilirea pensiei, este de 30 de ani bărbaţii şi de 25 de ani femeile. Însă, în baza principiului legal al diferenţierii în stabilirea pensiei, prin excepţie de la regula generală, prin art.14 alin.1 din Legea nr. 3/1977, se instituie ipoteza specială a persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă, cărora li se cere pentru naşterea dreptului de pensie o vechime „efectivă” integrală de numai 20 de ani lucraţi (pentru grupa I) sau de 25 de ani (pentru grupa II).

S-a apreciat că, având în vedere că potrivit art.14 alin.1 raportat la art.1 alin.2 şi 3 şi art.2 alin.1 din Legea nr.3/1977, pentru stabilirea vechimii integrale (în vederea pensionării) trebuie luate în considerare, de la caz la caz, grupa de muncă şi numărul de ani efectiv lucraţi, rezultă fără niciun dubiu că în ipoteza persoanelor încadrate în grupa I de muncă, vechimea integrală cerută este de 20 de ani efectiv lucraţi în această grupă, întrucât aceasta este vechimea efectivă lucrată care dă naştere dreptului la pensie.

Pe de altă parte, s-a arătat că nu trebuie făcută confuzia între noţiunea de vechime efectivă integrală specială (excepţională) instituită pentru grupa I de muncă prin art.14 alin.1 teza I din Legea nr.3/1977, şi noţiunea de spor teoretic (neefectiv) reglementat de art.14 alin.1 teza finală lit.a şi b din Legea nr.3/1977.

În concluzie, prima instanţă a reţinut că  dispoziţiile legale mai sus menţionate sunt lipsite de orice echivoc în sensul că noţiunea de vechime integrală efectivă de 20 de ani în grupa I în vederea pensionării (prevăzută de art.14 alin.1 teza I din Legea nr.3/1977) nu se confundă cu noţiunea de beneficiu a sporului teoretic de ani (reglementat de art.14 alin.1 teza finală din aceeaşi lege). Această din urmă noţiune nu reprezintă nici vechime în muncă şi nici stagiu de cotizare, aşa cum aceste concepte sunt definite chiar de lege.

Deci acest spor teoretic este un simplu beneficiu legal, menit să egalizeze fictiv condiţiile de pensionare diferenţiate dintre persoanele încadrate în grupa I şi II de muncă faţă de cei din grupa III de muncă, prin instituirea unei aparenţe juridice, pentru acoperirea unei discrepanţe faptice. Însă, esenţial este faptul că acest spor reprezintă o noţiune legală în conţinutul căreia legea a stabilit exclusiv naşterea unei simple aparenţe juridice, fără a institui pe perioada sporului obligaţia de plată a contribuţiilor de asigurări sociale (deci fără ca sporul să constituie stagiu de cotizare) şi fără a stabili obligaţia înscrierii acestui spor ca vechime în muncă (deci fără ca acest spor să reprezinte vechime în muncă potrivit art.9 din Legea nr.3/1977). Art.14 alin.1 teza I raportat la art.9 din Legea nr.3/1977, stabileşte în mod excepţional, pentru persoanele încadrate în grupa I de muncă, o vechime în muncă integrală specială redusă la 20 de ani, însă trebuie subliniat că această împrejurare este pe deplin compensată prin stabilirea corelativă a obligaţiei de a cotiza la fondul asigurărilor sociale într-un procent majorat substanţial (conform art.1 din Decretul nr.389/1972 cu modificările ulterioare, inclusiv cele prevăzute de Legea nr.49/1992, cu respectarea principiului „tempus regit actum”), astfel încât în realitate stagiul de cotizare al acestor persoane nu era afectat prin comparaţie cu celelalte persoane care erau, majoritar, încadrate în grupa III de muncă.

S-a arătat că dreptul de pensie al persoanelor încadrate în grupele speciale de muncă a fost instituit prin lege (art.14 alin.1 raportat la art.9 din Legea nr.3/1977, care ultraactivează conform art.160 alin.1 din Legea nr.19/2000), legea fiind un act normativ cu forţă juridică superioară, astfel încât, în temeiul art.4 din Legea nr.24/2000, condiţiile de pensionare instituite prin lege nu pot fi limitate sau restrânse.

Nu în ultimul rând, s-a remarcat şi argumentul de analogie al legii, deoarece Legea nr.19/2000 a înlocuit noţiunile de grupa I şi II de muncă (prevăzute de legea anterioară, Legea nr.3/1977) cu noţiunile de condiţii deosebite şi speciale de muncă, pentru care art.77 alin.2 din Legea nr.19/2000 raportat la art.5 alin.1 din Legea nr.226/2006 prevede împărţirea punctajului mediu anual tocmai la un stagiu de cotizare special şi excepţional, diferit.

În ce priveşte situaţia specială a persoanelor care au fost încadrate  în grupa I şi II de muncă pe o perioadă mai mică de 20 de ani, respectiv 25 de ani, devin incidente dispoziţiile art.14 alin.4 din Legea nr.3/1977 care statuează că „persoanele care au vechime în munca prevăzută de lege şi au lucrat efectiv cel puţin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de muncă sau cel puţin 20 de ani în locurile  încadrate în grupa II de muncă au dreptul, la cerere, să li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art.8 alin.2, în mod proporţional cu anii lucraţi în grupele I sau II de muncă, dar nu mai puţin de 52 ani, pentru grupa I şi 57 ani pentru grupa II, bărbaţii, sau 50 ani pentru grupa I şi 52 ani pentru grupa II, femeile”.

Deci, în situaţia acestor persoane, stagiul complet de cotizare se determină, de la caz la caz, în funcţie de anii efectiv  lucraţi în grupa de muncă, cu aplicarea regulii proporţionalităţii. În cazul dedus  judecăţii, pentru o perioadă de 24 ani, 11 luni şi 6 zile în grupa a II-a de muncă rezultă proporţional, un stagiu complet de 25 ani şi o lună.

Împotriva acestei hotărâri pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş a formulat recurs, solicitând modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că din actele dosarului nu rezultă concret data pensionării, temeiul juridic, numărul dosarului de pensionare, ceea ce conduce la imposibilitatea cunoaşterii domeniului de aplicare a Deciziei nr.40/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

De asemenea, a arătat că  din sentinţa atacată nu rezultă stagiul de cotizare realizat de reclamant în grupe superioare de muncă, astfel că nu se justifică aplicarea  Deciziei nr.40/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că instanţa de fond face în mod eronat analogie între Legea nr.226/2006 şi Legea nr.3/1977 şi că în mod eronat a stabilit instanţa de fond data retroactivă de recalculare a pensiei, respectiv 20.05.2009 în condiţiile în care reclamantul nu a depus cerere de recalculare la acea dată.

Recurenta a mai invocat faptul că Decizia nr.40/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu poate fi interpretată în maniera în care a făcut-o instanţa de fond, decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie având în vedere aliniatul 1 al art.14 din Legea nr.3/1977. S-a mai arătat că prin interpretarea eronată a acestor norme juridice se creează practic o discriminare între anumite categorii de pensionari şi anume: între cei pensionaţi potrivit Legii nr. 3/1977 şi cei pensionaţi potrivit Legii nr. 19/2000, între cei care au lucrat în grupa I de muncă şi cei care au lucrat în grupa II şi III de muncă.

Potrivit art.2 alin.3 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 1550/2004, raportat la art.8 alin.1 din Legea nr. 3/1977, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001, cum este şi cazul reclamantului, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr.3/1977 adică de 30 de ani.

Cu alte cuvinte, prevederile art.14 din Legea nr.3/1977 nu instituie un stagiu complet de cotizare diferit de cel stabilit de art.8 alin.1 din acel act normativ, ci acordă un beneficiu persoanelor care au lucrat în grupa I de muncă de a se considera că acestea au stagiu complet de cotizare (vechime în muncă) de 30 de ani, prin instituirea unor adausuri  de vechime.

Recurenta a mai arătat că prin O.U.G. nr.100/2008 legiuitorul a remediat inechităţile create în sistemul de pensii cu referire la persoanele care au lucrat în grupa I şi II de muncă, acordându-le acestora un punctaj suplimentar la pensie de 0,50 pentru fiecare an de spor acordat pentru fiecare an de vechime realizat în grupa I sau II de muncă.

Recurenta a invocat deciziile 736/2006 şi nr. 611/2006 ale Curţii Constituţionale, precum şi dispoziţiile art. 304 pct. 4, 8 şi 9 din Codul de procedură civilă.

Examinând sentinţa atacată din perspectiva motivelor invocate, precum şi a dispoziţiilor art. 3041 C.pr.civ., instanţa de control judiciar a constat următoarele:

Reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru munca depusă şi limită de vârstă, în temeiul Legii nr. 3/1977, având un stagiu de cotizare în grupa a II-a de 24 de ani 11 luni şi 6 zile, astfel cum rezultă din Decizia nr. 198554/19.03.1999 (fila 3 dosar fond). Acesta s-a adresat pârâtei pentru a-i fi recalculate drepturile la pensie conform Deciziei nr.40/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectându-se astfel procedura prealabilă pentru recalcularea pensiei, cerere care i-a fost respinsă, cu adresa nr. 100285 din 29.12.2010.

Potrivit art. 41 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei şi de 35 de ani pentru bărbaţi.

Potrivit art. 160 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare.

Pentru persoanele care au lucrat în condiţii deosebite de muncă legiuitorul a instituit norme speciale referitoare la vârsta de pensionare şi la stagiul de cotizare, stabilind, după caz, luarea ori neluarea în calcul a perioadelor asimilate stagiului de cotizare.

Pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este  cel reglementat de Legea nr. 3/1977.

În art. 14 din Legea nr. 3/1977 se prevede că pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puţin 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de muncă sau cel puţin 25 de ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei se lua în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe, câte un an şi 6 luni pentru grupa I de muncă, sau un an şi 3 luni pentru grupa II de muncă.

Pe această bază, persoanele care au lucrat în grupele I şi II de muncă aveau dreptul, la cerere, să fie pensionate la împlinirea vârstei de 52 de ani pentru grupa I şi 57 de ani pentru grupa II, bărbaţii, respectiv  50 de ani pentru grupa I şi 52 de ani pentru grupa II, femeile.

De asemenea, potrivit art. 16 din acelaşi act normativ, persoanele care au lucrat cel puţin 5 ani în grupele I şi II de muncă aveau dreptul să li se ia în calculul vechimii în muncă, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe: un an şi 6 luni pentru grupa I sau un an şi 3 luni pentru grupa II. În aceste cazuri nu se reducea limita vârstei de pensionare.

Cu alte cuvinte, asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătăţii, şi ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât şi de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuţie, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare.

Potrivit Deciziei nr. 40/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, respectiv cel puţin 20 de ani pentru persoanele care şi-au desfăşurat activitatea în grupa I de muncă sau cel puţin 25 de ani pentru cei care şi-au desfăşurat activitatea în grupa II-a de muncă.

În consecinţă, în situaţia reclamantului intimat, care a lucrat în grupa a II-a de muncă 24 de ani 11 luni şi 6 zile, rezultă că acesta nu îndeplineşte condiţiile menţionate anterior, neavând 25 de ani în grupa a II-a de muncă. În ceea ce priveşte adeverinţa nr. 15 din 31.03.2009 cu care reclamantul tinde să probeze faptul că a lucrat 25 de ani în grupa a II-a de muncă, instanţa constată că nu poate fi avută în vedere la acest moment, atâta timp cât nu s-a finalizat procedura prealabilă de recalculare a pensiei ca urmare a cererii de recalculare bazată pe această adeverinţă. Prin urmare, întrucât nu s-a emis o nouă decizie de pensionare, prin care să se stabilească o perioadă mai mare de timp lucrată în grupa II de muncă, decât cea care rezultă din decizia depusă în prezenta cauză, instanţa nu poate primi susţinerile intimatului pe acest aspect.

Având în vedere aceste considerente, constatând că este incident motivul de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 din Codul procedură civilă, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 3 din C.pr.civ., Curtea a admis recursul promovat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş împotriva Sentinţei civile nr. 1330 din data de 12.07.2011 pronunţată în dosarul nr. 5522/102/2010 al Tribunalului Mureş şi, în consecinţă, a modificat în parte hotărârea atacată, în sensul că a respins integral acţiunea reclamantului S.D.

Domenii speta

Spete similare