Recurs. Cerere de repunere în termen. Obligativitatea părţii de a dovedi existenţa unei cauze de împiedicare mai presus de voinţa sa.

Recurs. Cerere de repunere în termen. Obligativitatea părţii de a dovedi existenţa unei cauze de împiedicare mai presus de voinţa sa.

Potrivit art. 103 Cod procedură civilă, neexercitarea unei căi de atac în termenul legal atrage decăderea cu excepţia cazului în care partea dovedeşte că a fost împiedicată dintr-o împrejurarea mai presus de voinţa ei.

Secţia I civilă – Decizia civilă nr. 207/12 aprilie  2012

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Sibiu-secţia I civilă reclamanţii BDA, BMA şi SME au solicitat în contradictoriu cu pârâtul SI să se dispună: rezoluţiunea raporturilor contractuale născute în baza antecontractului de vânzare cumpărare încheiat cu pârâtul la data de 24.11.2009 la Cabinetul av. CA; obligarea pârâtului la blindarea tuturor ţevilor, întreruperea instalaţiilor electrice din podul imobilului şi închiderea intrării în pod.

În motivarea acţiunii, reclamanţii susţin că au încheiat cu pârâtul un antecontract de vânzare cumpărare pentru un imobil.  Deşi în antecontract au fost stabilite clar obligaţiile fiecărei părţi, nici până la data formulării acţiunii vânzătorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate de a obţine sistarea indiviziunii asupra podului şi a întabula în CF podul. S-a formulat trei notificări pentru îndeplinirea obligaţiilor, însă vânzătorul nu şi le-a îndeplinit, motiv pentru care s-a promovat acţiunea în rezoluţiunea contractului.

Prin sentinţa civilă nr. 3297/26.04.2011 pronunţată de Judecătoria Sibiu-secţia I civilă a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii BDA, BMA şi SME şi în consecinţă s-a dispus rezoluţiunea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între părţi la data de 24.11.2009. A fost obligat pârâtul la blindarea tuturor ţevilor , întreruperea instalaţiei electrice din podul imobilului şi închiderea nişei la pod.

Apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost anulat ca netimbrat prin decizia civilă nr. 394/05.09.2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu-secţia I civilă, reţinându-se că deşi a fost citat cu menţiunea de a achita taxa de timbru de 1457 lei apelantul pârât nu s-a conformat obligaţiei, fiind incidente prevederile art. 20 din Legea 146/1997.

Pârâtul a depus, la data de 9.01.2012 cerere de repunere în termenul de recurs faţă de sentinţa civilă nr. 3297 pronunţată de Judecătoria Sibiu. Susţine că a fost plecat din ţară şi nu a avut cunoştinţă de termenul de judecată a recursului şi a aflat doar când s-a întors în ţară de sărbători. Menţionează că a achitat taxa de timbru în termen legal.

Recurentul a depus taxa de timbru de 1457 lei plătită în 5.09.2011.

Analizând cererea recurentului de repunere în termenul de recurs, Curtea a constatat următoarele:

Decizia pronunţată de instanţa de apel a fost comunicată recurentului la data de 21.09.2011, prin afişare pe uşa clădirii. Cererea de repunere în termen a fost formulată la data de 9.01.2012.

Pentru susţinerea afirmaţiilor sale în sensul că a fost plecat din ţară a depus copia unui bilet de călătorie în limba germană, care nu poate fi luat în considerare, nefiind tradus. De aceea, instanţa constată că recurentul nu a făcut dovada că a fost plecat din ţară, la data la care i s-a comunicat hotărârea pronunţată de tribunal. Pe de altă parte, dacă a fost plecat din ţară avea posibilitatea de a mandata o persoană care să primească hotărârea în locul său.

Potrivit art. 103 Cod procedură civilă, neexercitarea unei căi de atac în termenul legal atrage decăderea cu excepţia cazului în care partea dovedeşte că a fost împiedicată dintr-o împrejurarea mai presus de voinţa ei. Ori, recurentul nu a dovedit că a fost plecat din ţară, şi chiar dacă s-ar accepta că a fost plecat nu rezultă că această plecare a fost peste voinţa sa.

Având în vedere aceste argumente, Curtea a respins cererea de repunere în termenul de recurs formulată de pârât şi a respins ca tardiv formulat recursul declarat de pârât faţă de prevederile art. 301 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare