Greşita apreciere a probelor administrate cu consecinţa achitării unui inculpat.

Decizie 673 din 02.06.2011


Greşita apreciere a probelor administrate cu consecinţa achitării unui inculpat.

Potrivit art.63 Cod procedură penală constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei ori inexistenţei unei infracţiuni la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la  cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei. Potrivit al. 2 din acelaşi text probele nu au valoare dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate.

Secţia Penală – Decizia penală nr. 673/02 iunie 2011.

Prin sentinţa penală nr.11/21 02 2010 pronunţată de Judecătoria Alba-Iulia s-a dispus condamnarea inculpatului R.M.C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, prevăzută la art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată.

În baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b C.pen.

În baza art. 81 - 82 C.pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi s-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d C.proc.pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută la art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată

În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 675 lei către stat cu titlul de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt că la data de 12.02.2009, în jurul orei 0200, organele de poliţie rutieră au observat autoturismul marca P. cu nr. de înmatriculare AB-xx-YYY care se deplasa sinuos pe str. G. din A.I., motiv pentru care acesta a fost oprit în trafic pentru control.

Conducătorul autoturismului a fost identificat în persoana inculpatului care a fost supus testului de detectare a alcoolului în aerul expirat, rezultatul fiind de 0,47 mg/l alcool pur în aerul expirat. În continuare, inculpatul a fost condus la spitalul judeţean unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Deoarece inculpatul nu  a putu prezenta un permis de conducere, organele de poliţie l-au verificat în baza de date, constatând că acesta nu deţine un astfel de document

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută la art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, săvârşirea acesteia de către inculpat a fost reţinută de instanţa de fond în baza următoarelor mijloace de probă:

- procesul verbal din 12.02.2009, din care rezultă că inculpatul a fost oprit în trafic de organele de control ale poliţiei rutiere care s-au sesizat cu privire la modul în care acesta conducea autoturismul pe drumul public, că inculpatul a fost testa cu aparatul etilotest şi a fost condus la spital pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei;

- adresa nr. 80238 din 03.03.2009 a Serviciului public comunitar regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor Alba, din care reiese că inculpatul nu figurează în evidenţe ca posesor al permisului de conducere;

- declaraţia martorului G.M., care a asistat la controlul în trafic efectuat de organele de poliţie asupra inculpatului. Martorul nu mai reţinea dacă inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest însă a declarat că acesta a fost condus la spital şi că din modul în care se manifesta era sub influenţa alcoolului.

Faţă de cele ce preced, instanţa a constatat că fapta există, constituie infracţiune şi a fost comisă de inculpat.

La individualizarea pedepsei, instanţa a ţinut cont că infracţiunea comisă de inculpat nu a avut ca urmare producerea vreunui prejudiciu şi nu a afectat viaţa, sănătatea sau integritatea corporală ale vreunei persoane, astfel că pericolul social concret al faptei săvârşite este unul relativ redus. Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală. De aceea, instanţa a apreciat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins chiar fără executarea acesteia şi, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 81 C.pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani. Pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii, potrivit art. 71 alin. 5 C.pen.

Instanţa a pus în vedere inculpatului că, potrivit art. 83 C.pen. dacă în termenul de încercare va săvârşi o nouă infracţiune, suspendarea condiţionată va fi revocată iar pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre se va executa în întregime.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză reies, fără echivoc, două aspecte: faptul că inculpatul a condus pe drumul public un autovehicul şi că acesta era, în acel moment, sub influenţa băuturilor alcoolice (instanţa are în vederea aici procesul verbal din 12.02.2009, declaraţia martorului G.M., buletinul de examinare clinică  unde se concluzionează că inculpatul este sub influenţa alcoolului, rezultatul testului cu aparatul Drager, de 0,47 mg/l).

Însă s-a reţinut că pentru ca fapta inculpatului să constituie infracţiune, trebuie îndeplinită o condiţie esenţială, strâns legată de elementul  material: valoare alcoolemiei să fie peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Instanţa constată că inculpatului i s-au recoltat două probe biologice, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 493/494/IX/241/242 din 18.02.2009 indicând o alcoolemie a inculpatului de 0,90 g/l la ora 0230 şi 0,75 g/l la ora 0330.

Totodată, prin raportul de expertiză medico legală de calcul retroactiv al alcoolemiei nr. 687/IX/d/19 din 16.02.2010, s-a stabilit că, la ora evenimentului rutier inculpatul avea o alcoolemie teoretică apropiată de 0,70 g/l alcool pur în sânge. Pe baza noilor declaraţii ale inculpatului, institutul de medicină legală a precizat că valoare alcoolemiei  ar fi fost de 6,00 g/l, valoare incompatibilă cu viaţa şi care nu poate fi acceptată nici prin raportare la valoarea indicată de aparatul alcooltest şi nici de analiza probelor biologice.

Faţă de cele reţinute, instanţa de fond a apreciat că din probele aflate la dosarul cauzei nu se poate stabili, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că valoare alcoolemiei pe care inculpatul o avea la momentul conducerii pe drumul public era mai mare de  0,80 g/l alcool pur în sânge, aşa încât faptei comise de inculpat îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, anume cerinţa esenţială ca valoarea alcoolemiei cu care inculpatul conduce un autovehicul pe drumul public să fie peste de 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba-Iulia solicitând casarea sentinţei atacate şi rejudecând să se dispună condamnarea inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută la art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 .

În motivele de recurs se învederează că în mod eronat instanţa de fond nu a reţinut atitudinea nesinceră a inculpatului care a minţit atât cu privire la cantitatea de alcool consumată cât şi cu privire la greutatea sa corporală aspecte care au influenţat calculul alcoolemiei efectuat prin expertiza de calcul retroactiv al alcolemiei.Ca atare se solicită ca valoarea alcoolemiei ce va fi avută în vedere de instanţă să fie cea stabilită în buletinul de analiză toxicologică care reprezintă ca şi expertiza medico-legală o probă ştiinţifică.

Curtea de apel, analizând sentinţa atacată potrivit motivelor de recurs invocate precum şi analizând cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept potrivit art.385/6 alin.3 rap.la art.385/14 C.pr.pen., constată că recursul formulat este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Instanţa de fond a pronunţat soluţia de achitare numai prin luarea în considerare a concluziilor raportului de expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei şi prin înlăturarea nemotivată a restului probelor administrate în cauză respectiv, buletinul de analiză toxicologică,declaraţia martorului asistent G.M. precum şi a declaraţiilor inculpatului date în cursul urmăririi penale.

Ori potrivit art.63 C.pr.pen. constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei ori inexistenţei unei infracţiuni la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la  cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei. Potrivit al. 2 din acelaşi text probele nu au valoare dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate.

În prezenta cauză instanţa de fond a înlăturat nejustificat declaraţiile inculpatului date la scurt timp de la săvârşirea faptei prin care declara o altă cantitate de alcool şi greutate corporală decât cea declarată cu ocazia efectuării raportului de expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei buletinul de analiză toxicologică de  precum şi declaraţia martorului asistent care a confirmat că la momentul opririi în trafic inculpatul era în stare de ebrietate .

Coroborând întregul material probator administrat în cauză  instanţa de recurs constată că în mod evident cantitatea de alcool declarată de inculpat cu ocazia recalculării alcoolemiei nu este reală,apreciind că este adevărată cantitatea pe care a declarat-o în cursul urmăririi penale.

Astfel inculpatul la scurt timp de la săvârşirea faptei a declarat că a consumat 4 sticle de bere de câte 500ml şi 2 litri de vin  cantitate ce justifică alcoolemia din buletinul de analiză toxicologică. De altfel realitatea  alcoolemiei recalculată prin expertiză medico-legală este condiţionată aşa cum de altfel se arată în raport de corectitudinea cantităţii de alcool declarată de inculpat. Ori declararea de către acesta a unei alte cantităţi consumate decât cea declarată iniţial fără nici o justificare nu poate determina un alt nivel de alcoolemie decât cel rezultat din probele biologice recoltate inculpatului imediat după săvârşirea faptei.

Concluzionând, instanţa de recurs constată că alcoolemia de 0,80g/l alcool pur în sânge  inculpatului a fost dovedită dincolo de orice dubiu , astfel că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui autovehicul de către un conducător auto având în sânge o îmbibaţie alcoolică care depăşeşte limita legală.

În baza art.385 /15 pct.2 lit.d C.pr.pen. se va casa sentinţa penală atacată numai sub aspectul dispoziţiilor privind achitarea inculpatului R.M.C. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prev. de art.87 (1) din O.U.G. nr.195/2002 şi procedând la rejudecare în aceste limite se va dispune condamnarea inculpatului R.M.C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.87 (1) din O.U.G. nr.195/2002.

În baza art.33 lit.a , 34 lit.b C.pr.pen. va contopi pedeapsa sus arătată cu pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.86 (1) din O.U.G. nr.195/2002 în cea mai grea, de 1 an închisoare.