Stabilire domiciliu minor. Principiul interesului superior al minorului .

Măsura stabilirii domiciliului minorului instituită de dispoziţiile art. 100 codul fam. este o măsură provizorie care poate fi luată de către instanţă în condiţiile în care părinţii copilului nu sunt divorţaţi.

Efectele măsurii încetează în momentul pronunţării divorţului când instanţa va hotărî căruia dintre părinţi va fi încredinţat copilul minor în conformitate cu dispoziţiile art. 42 din codul familiei.

În ambele cazuri fie că este vorba de stabilire domiciliu minor, fie că este vorba de încredinţare minor, instanţa de judecată va avea în vedere principiul interesului superior al copilului, instituit atât prin cele două texte de lege menţionate mai sus, cât şi prin Legea 272/2004.

Potrivit art. 30 alin. 1 din Legea 272/2004 copilul are dreptul să crească alături de părinţii  săi şi nu poate fi separat de aceştia sau de unul dintre părinţi împotriva voinţei acestora, sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. Severin  reclamanta V. V. a chemat în judecată pe pârâtul V. D. N. solicitând desfacerea căsătoriei dintre părţi, încredinţarea minorului V. R. A. spre creştere şi educare şi revenirea sa la numele purtat anterior căsătoriei.

Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională solicitând respingerea acţiunii şi încredinţarea minorului spre creştere şi educare.

Prin sentinţa civilă nr. 4364/10.10.2005 s-a respins acţiunea de divorţ şi s-a admis cererea reconvenţională, minorul fiind încredinţat tatălui său.

Apelul declarat de reclamanta V.V. împotriva acestei sentinţe a fost admis prin decizia civilă nr. 142/03.03.2006 a Tribunalului Mehedinţi şi s-a respins cererea reconvenţională, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei.

Prin decizia civilă nr. 312/07.07.2006  Curtea de Apel Craiova a admis recursul, a modificat în parte decizia nr. 142/A/03.03.2006 a Tribunalului Mehedinţi în sensul că a desfiinţat sentinţa civilă 4364/10.10.2005 numai cu privire la soluţionarea cererii reconvenţionale, având ca obiect stabilire domiciliu minor şi  a trimis cauza spre soluţionarea acestei cereri pe fond la Judecătoria Dr.Tr.Severin, menţinându-se restul dispoziţiilor deciziei de apel cu privire la divorţ şi la cererea accesorie divorţului.

Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Dr. Tr. Severin .

Pârâta V. V. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat ca domiciliul minorului să fie stabilit la ea.

Prin sentinţa civilă nr. 127/17.01.2007 Judecătoria Dr.Tr.Severin a respins acţiunea reclamantului şi a admis cererea reconvenţională formulată de V. V., a stabilit domiciliul minorului V. R. A. născut în 2003 la mamă, a obligat reclamantul să plătească în favoarea minorului pensie de întreţinere.

Instanţa de fond  a reţinut că deşi ambii soţi au condiţii asemănătoare de creştere a minorului, nu ar fi benefic pentru el să fie luat din mediul în care a locuit o perioadă atât de lungă şi dus total într-un mediu necunoscut.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, instanţa de fond reţinând afecţiunea maternă, nu a ţinut seama că el, apelantul, a fost împiedicat să-şi manifeste afecţiunea faţă de copil.

Tribunalul Mehedinţi prin decizia nr. 67/29 martie 2007a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 127/17 ian 2007 pronunţată de Judecătoria Dr.Tr.Severin. A schimbat sentinţa, a admis acţiunea formulată de reclamantul V. D. N. a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta V. V. a stabilit domiciliul minorului V. R. – A. născut la 15.06.2003 la tatăl reclamant obligând-o pe pârâta la plata unei pensii de întreţinere lunară de 100 RON în beneficiul minorului, începând cu data pronunţării prezentei decizii.

S-a reţinut că, datorită deselor plecări în străinătate, pârâta petrece foarte puţin timp în compania minorului,  iar din in ancheta socială efectuată la domiciliul părinţilor pârâtei, a reieşit că minorul locuieşte împreună cu pârâta şi părinţii acesteia în comuna Sălcuţa, unde părinţii pârâtei deţin o casă cu 5 camere.

Potrivit art. 30 alin. 1 din Legea 272/2004 copilul are dreptul să crească alături de părinţii  săi şi nu poate fi separat de aceştia sau de unul dintre părinţi împotriva voinţei acestora, sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.

Din probele testimoniale şi din ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantului a reieşit că acesta deţine condiţii corespunzătoare pentru creşterea şi îngrijirea copilului, iar în perioada cât părţile au locuit împreună, reclamantul s-a implicat alături de pârâtă în îngrijirea minorului.

În perioada cât minorul a fost dus în Republica Moldova, reclamantul a ţinut  legătura  cu minorul, l-a vizitat, i-a trimis bani şi diverse lucruri, astfel că persoana tatălui nu îi este străină copilului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta precizând că în materie de stabilire a locuinţei minorului condiţia esenţială de care instanţa trebuie să ţină seama constă în interesul superior al minorului.

Curtea  a constatat fondat recursul pentru următoarele considerente:

Măsura stabilirii domiciliului minorului instituită de dispoziţiile art. 100 codul fam. este o măsură provizorie care poate fi luată de către instanţă în condiţiile în care părinţii copilului nu sunt divorţaţi.

Efectele măsurii încetează în momentul pronunţării divorţului când instanţa va hotărî căruia dintre părinţi va fi încredinţat copilul minor în conformitate cu dispoziţiile art. 42 din codul familiei.

În ambele cazuri fie că este vorba de stabilire domiciliu minor, fie că este vorba de încredinţare minor, instanţa de judecată va avea în vedere principiul interesului superior al copilului, instituit atât prin cele două texte de lege menţionate mai sus, cât şi prin Legea 272/2004.

Este de necontestat că atât tatăl cât şi mama oferă copilului condiţii de locuit corespunzătoare unei creşteri şi educaţii adecvate şi ambii părinţi sunt interesaţi în a-i asigura copilului  condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală,spirituală şi socială şi un mediu familial stabil în care copilul să se simtă protejat şi în siguranţă.

În condiţiile în care părinţii nu mai locuiesc împreună şi nu au putut decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul,iar de la separarea în fapt a acestora, minorul se află în îngrijirea mamei, înscrisurile depuse la dosar de către  Primăria Sălcuţa - Raionul Căuşeni şi Grădiniţa nr.4 Căuşeni atestând o situaţie de fapt din care rezultă că minorul s-a integrat în  mediului familial al mamei şi se manifestă activ în cazul procesului instructiv - educativ, Curtea apreciază că este în interesul minorului ca acesta să aibă pentru moment domiciliul stabil la mamă până la definitivarea procesului de divorţ şi încredinţarea de către instanţa competentă a copilului unuia dintre părinţi.

Procesul de creştere şi educare al minorului nu a fost influenţat negativ de către mamă şi nu se poate reţine o lipsă totală de interes a acesteia faţă de copil, cu toate că nu este permanent alături de el, pentru a considera că se impune cu precădere luarea copilului din actualul mediu familial o scurtă perioadă de timp, pentru ca ulterior în funcţie de  hotărârea instanţei odată cu pronunţarea divorţului şi încredinţarea copilului unuia dintre părinţi să fie schimbat sau nu mediul familial al copilului.

Pentru a evita o asemenea situaţie când copilul ar putea fi supus unor traume psihice în urma executării hotărârii judecătoreşti privind stabilirea domiciliu minor şi ulterior al hotărârii de încredinţare fiind evident că părinţii nu vor executa voluntar aceste hotărâri, Curtea subliniază încă odată principiul interesului superior al minorului în raport de care decide ca acesta să aibă domiciliul la mamă, atrăgând totodată atenţia părinţilor că trebuie să respecte în egală măsură acest principiu de drept instituit prin lege şi dincolo de neînţelegerile personale şi orgolii să încerce să evite crearea unei stări tensionate permanente a cărei victimă ar putea fi copilul.

Sunt considerentele pentru care Curtea apreciază că instanţa de apel a făcut o interpretare şi aplicare greşită a art. 100 codul fam. neglijând principiul interesului superior al copilului, caz de modificare prev. de art. 304pct. 9 cod pr.civ.

Domenii speta

Spete similare