Reîncredinţare minor.

Potrivit disp.art.44 C.fam, instanta judecatoreasca, la cerera oricaruia dintre parinti, sau chiar a copilului daca a împlinit vârsta de 14 ani, a autoritatii tutelare, sau a unei institutii de ocrotire, va putea modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale între parintii divortati si copii.

Masura reâncredintarii copilului minor spre crestere si educare, de la un parinte la celalalt îsi gaseste justificarea si poate fi luata numai atunci când se stabileste ca interesele minorului o cer, adica numai când parintele în a carei îngrijire se afla nu-i mai poate asigura conditiile necesare pentru o dezvoltare corespunzatoare.

Dispozitiile din codul familiei si disp.art.31 al.2 din Legea nr.272/2004 prevad ca toate masurile luate fata de un minor trebuie sa se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului.

Legea nu defineste notiunea de interes “al copilului”, astfel ca instanta este chemata sa stabileasca toate împrejurarile care concura la crearea unui mediu familial cât mai potrivit, pentru ca minorul sa se dezovolte armonios, tinându-se seama de conditiile materiale ale fiecarui parinte, de profilul sau moral, de starea de sanatate, vârsta copilului, de relatiile parintelui cu minorul, posibilitatile concrete ale fiecarui parinte de a se ocupa efectiv de minor.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Pitesti la data de 1.10.2009, sub nr.13866/280/2009 reclamanta I.F.A. a chemat în judecata pe pârâtul F.F.C., a solicitat instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta, sa se dispuna  încredintarea minorei F.A.M., mamei reclamante cu obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întretinere în favoarea acesteia.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca din relatia de concubinaj pe care a avuto cu pârâtul la data de 3.11.2008 a rezultat minora F. A. M..

Sustine reclamanta în cererea sa ca, înca de la începutul relatiei de concubinaj cu pârâtul, acesta a avut o atitudine necorespunzatoare atât fata de ea cât si ulterior fata de copil.

Mentioneaza reclamanta ca a fost amenintata în nenumarate rânduri, insultata si lovita, mai mult a fost si alungata din domiciliu de catre pârât, fiind nevoita a se întoarce pentru a-si alapta minora.

Mai arata reclamanta ca, pârâtul nu a contribuit cu nimic la cresterea si îngrijirea minorei, aceasta împreuna cu familia sa fiind singurii care s-au ocupat de cresterea si îngrijirea copilului în vârsta de numai 11 luni.

În final, se solicita  ca domiciliul minorei sa fie stabilit la mama reclamanta si bunicii materni.

Cererea a fost întemeiata pe disp.art.65 C.fam, rap.la art.42 – 44 C.fam, art.86 si 94 C.fam.

S-a depus la dosar copia certificatului de nastere al minorei, certificat de nastere reclamanta

La termenul de judecata din 11.11.2009, instanta având în vedere ca domiciliul pârâtului se afla în mun.Caracal, localitate care nu este cuprinsa în circumscriptia teritoriala a Judecatoriei Pitesti , în temeiul disp.art.13 al.1 Cpc, rap.la art.158 Cpc, din oficiu a invocat exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei investita de reclamanta.

Astfel, la data de 11.11.2009 s-a admis exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei  Pitesti, invocata din oficiu si s-a declinat competenta teritoriala de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Caracal, instanta competenta teritorial.

Dosarul a fost înregistrat sub nr. 13866/280/2009  pe rolul Judecatoriei Caracal.

La dosar s-au mai depus urmatoarele acte: adresa nr.19895/23.12.2008, ancheta sociala nr.20617/2.10.2009 întocmite de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Arges,  adeverinta eliberata de Grupul Scolar Industrial nr.2 Pitesti, sentinta civila nr.4228/22.10.2009 pronuntata de Judecatoria Caracal, prin care minora F.A.M., nascuta la data de 21.10.2008 a fost încredintata spre crestere si educare tatalui, conform învoielii partilor, Hotarârea nr.1/9.01.2009 pronuntata de Consiliul judetean Arges – Comisia pentru Protectia Copilului,

Din oficiu, instanta a dispus introducerea în cauza conf.art.42 al.1 C.fam a Autoritatii Tutelare de pe lânga Primaria mun.Caracal si a Autoritatii Tutelare de pe lânga Primaria mun.Pitesti, pentru efectuarea anchetelor sociale la domiciliile celor doi soti.

Pe parcursul solutionarii cauzei s-a mai depus la dosar copia apelului declarat de catre reclamanta I.F.A., împotriva sentintei civile nr.4228/22.10.2009 pronuntata de Judecatoria Caracal, memoriu adresat instantei, sentinta civila nr.3354/16.04.2010 pronuntata de Judecatoria Pitesti – Sectia Civila.

Reclamanta I.F.A la data de 16.03.2010 si-a precizat actiunea, solicitând instantei reîncredintarea minorei A. M. spre crestere si educare, precum  si ca, renunta la obligarea pârâtului la plata pensiei de întretinere în favoarea minorei.

Pârâtul în aparare, a depus la dosar urmatoarele acte: procesul verbal de executare încheiat de BEJ N.G. încheiat la 18.02.2010, cererea formulata pe cale de ordonanta presedintiala privind obligarea pârâtului la înapoierea minorei, acte medicale, decizia civila nr.35/4.03.2010 pronuntata de Tribunalul Olt – Sectia Civila în dosarul nr.541/2009,

  Atât reclamanta cât si pârâtul  au solicitat încuviintarea administrarii probei testimoniale.

În cauza fiind audiati martorii D.M., B.C., B.C.M. ale caror depozitii au fost consemnate si atasate la dosar.

Prin încheierea din 23.04.2010 s-a dispus repunera pe rol a cauzei pentru punerea în discutie a cererii de renuntare fomrulata de reclamanta în dosarul nr.13866/280/2009 al Judecatoriei Pitesti (fila 11).

În sedinta publica din 1.06.2010, urmare a precizarilor formulate de reclamanta pe parcrusul solutionarii dosarului la Judecatoria Caracal,  s-a luat act ca aceasta doreste continuara judecatii.

Drept urmare, instanta a dispus continuarea judecatii, apreciind ca în cauza nu pot fi aplicabile disp.art.246 cpc.

Examinând întreg material probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:

Reclamanta si pârâtul s-au aflat în relatii de concubinaj începând cu anul 2005, relatii în urma carora a rezultat minora F. A. M., nascuta la 3.11.2008.

Pâna în cursul anului 2008, reclamanta si pârâtul au locuit în mun.Pitesti, ulterior mutându-se în mun.Caracal – la parinatii pârâtului.

În luna septembrie 2009, reclamanta a plecat împreuna cu minora A. M. în mun.Pitesti, la mama sa, iar dupa o scurta perioada de timp s-a reîntors la domiciliul pârâtului.

Pe perioada în care partile au locuit în mun.Caracal, s-a solutionat dosarul nr.5412/207/2009, iar prin s.civila nr.4228/22.10.2009 s-a admis cererea formlata de F.F.C. si s-a încuvintat învoiala partilor privind încredintarea spre crestere si educare a minorei – tatalui reclamant.

Împotriva acestei sentinte s-a formulat apel de catre I.F.A., iar prin decizia nr.35/4.03.2010 Tribunalul Olt – Sectia Civila a respins cererea de repunere în termen , ca nefondata, iar pe cale de consecinta s-a respins ca tardiv formulat apelul declarat.

Ulterior, împotriva acestei decizii a fost formulat recurs, cauza fiind în prezent pe rolul Curtii de Apel Craiova.

În cursul lunii ianuarie 2010, reclamanta împreuna cu minora au plecat din nou în mun.Pitesti, unde locuiesc si în prezent.

Din declaratia martorei D. M. rezulta fara putinta de tagada ca, mama reclamanta se preocupa de cresterea, educarea si starea de sanatate a minorei, iar consimntamântul dat de aceasta în dosarul nr.5412/207/2009, nu corespunde vointei reclamantei.

Obiectul cererii de chemare în judecata înregistat sub nr.13866/280/2009 la Judecatoria Caracal, astfel cum a fost precizat la data de 16.03.2010 îl constituie reîncredintarea minorei spre crestere si educare mamei si obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întretinere în favoarea acesteia.

Din actele si lucrarile dosarului, rezulta ca în mod neîntrerupt de la data nasterii minorei si pâna în prezent, aceasta a locuit în permanenta cu mama sa care s-a ocupat în permanenta de cresterea acesteia, de starea de sanatate precum si de creerea unui climat corespunzator unei dezvoltari normale.

Potrivit disp.art.44 C.fam, instanta judecatoreasca, la cerera oricaruia dintre parinti, sau chiar a copilului daca a împlinit vârsta de 14 ani, a autoritatii tutelare, sau a unei institutii de ocrotire, va putea modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale între parintii divortati si copii.

Masura reâncredintarii copilului minor spre crestere si educare, de la un parinte la celalalt îsi gaseste justificarea si poate fi luata numai atunci când se stabileste ca interesele minorului o cer, adica numai când parintele în a carei îngrijire se afla nu-i mai poate asigura conditiile necesare pentru o dezvoltare corespunzatoare.

Dispozitiile din codul familiei si disp.art.31 al.2 din Legea nr.272/2004 prevad ca toate masurile luate fata de un minor trebuie sa se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului.

Legea nu defineste notiunea de interes “al copilului”, astfel ca instanta este chemata sa stabileasca toate împrejurarile care concura la crearea unui mediu familial cât mai potrivit, pentru ca minorul sa se dezovolte armonios, tinându-se seama de conditiile materiale ale fiecarui parinte, de profilul sau moral, de starea de sanatate, vârsta copilului, de relatiile parintelui cu minorul, posibilitatile concrete ale fiecarui parinte de a se ocupa efectiv de minor.

În cauza de fata, instanta nu poate ignora faptul ca mama reclamanta dispune de conditii materiale optime, superioare pârâtului, s-a îngrijit corespunzator de minora, s-a preocupat permanent de minora pentru a-i asigura conditii decente de viata, a locuit în permanenta împreuna cu minora care are o vârsta foarte frageda – 1 an si 8 luni, iar relatia afectiva având în vedere conditiile în care aceasta a fost nascuta si ulterior crescuta, este deosebit de puternica.

Având în vedere considerentele de mai sus, instanta urmeaza sa admita actiunea formulata si preciazta de reclamanta apreciind ca este în interesul minorei minorei F. A. M., nascuta la data de 3.11.2008 sa fie reîcredintata spre crestere si educare mamei reclamante.

În baza disp.art.86 C.fam, si art.94 al.3 C.fam, pârâtul va fi obligat la plata unei pensii de întretinere în favoarea minorei în cuantum de 150 lei lunar, începând cu data ramânerii definitive a  hotarârii judecatoresti, pâna la împlinirea vârstei majore de catre aceasta.

Cuntumul pensiei lunare de întretinere urmeaza a fi stabilit în raport de venitul minim pe economia nationala având în vedere ca în prezent pârâtul nu realizeaza venituri.

Postat 30.06.2010

Domenii speta

Spete similare