Legea nr.10/2001.Teren afectat de utilităţi publice. Măsuri reparatorii. Condiţii.

Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în Lista anexă cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, prevede la pct.III subpunctul 2 că fac parte din domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiului pieţele publice, comerciale, târgurile, oboarele şi parcurile publice, precum şi zonele de agrement.

În conformitate cu dispoziţiile art.11 din acelaşi act normativ, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile şi pe cale de consecinţă, ele nu pot face obiectul retrocedării în baza legilor speciale de restituire, cum este cazul în speţă, ca atât mai mult cu cât terenul solicitat de reclamanţi este afectat şi de alte utilităţi publice, respectiv o alee pietonală, identificată în Inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al oraşului la nr.crt.34, ca Drum stradal 33, cu o lungime de 0,375 km. şi care traversează terenul în litigiu, precum şi o conductă ce asigură furnizarea agentului termic.

Dacă prin hotărâre irevocabilă s-a stabilit regimul juridic al terenului în litigiu şi îndreptăţirea reclamanţilor la despăgubiri, acestora nu li se mai pot acorda, pentru acelaşi bun, măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001.

Prin acţiunea civilă înregistrată la nr.964/2004 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanţii T. A., T. M. şi D. T. au chemat în judecată pe pârâta Primăria oraşului Ţicleni solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună restituirea în natură  a unei suprafeţe de teren de 2000 mp. situată în centrul oraşului Ţicleni cu vecini la N – pârâtul Cioiana, la S – drum acces la locuinţe, la R – moştenitori U. D. şi la V – T.C., sau să fie despăgubiţi cu suma de 160.000.000 lei.

În motivarea acţiunii reclamanţii au susţinut că terenul a fost preluat abuziv de la părinţii lor în anul 1952 iar pârâta refuză restituirea terenului, susţinând  că aparţine domeniului public.

Reclamanţii au arătat că au depus la dosar notificarea nr.211/E/2001 în baza Legii nr.10/2001, pentru o suprafaţă de 10.000 mp. din care face parte şi terenul în litigiu, odată cu notificarea fiind depuse şi actele doveditoare potrivit Legii nr.10/2001.

În apărare pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, motivând că reclamanţii nu au solicitat expres prin notificare restituirea acestei suprafeţe de teren.

Prin sentinţa civilă nr.247/17.09.2004 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.964/2004 a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţi împotriva  pârâtei Primăria oraşului Ţicleni.

S-a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art.8 alin.1 din Legea nr. 10/2001 în care se arată că nu intră sub incidenţa  legii terenurile al căror regim juridic a fost reglementat de Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.

S-a apreciat că din actele depuse la dosar a rezultat că suprafaţa de 2000 mp. din litigiu a fost solicitată de autorul reclamantului prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate la Legea nr.18/1991, reclamanţii fiind trecuţi în anexa 39 a Legii nr.1/2000 pentru acordarea de despăgubiri.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că în soluţionarea cauzei instanţa de fond nu a dat dovadă de rol activ şi că terenul în litigiu se încadrează în prevederile Legii nr.10/2001.

Prin decizia civilă nr.953/31 martie 2005 a fost respins ca nefondat apelul declarat de  reclamanţi.

Pentru a se pronunţa astfel s-au avut în vedere dispoziţiile art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001, reţinându-se că autorul reclamanţilor a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit Legii nr.1/2000 şi că astfel reclamanţii  nu mai pot să solicite restituirea în natură sau măsuri reparatorii în echivalent potrivit dispoziţiilor Legii nr.10/2001.

Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivarea că terenul solicitat prin notificare face obiectul Legii nr.10/2001 întrucât a fost preluat abuziv şi se află în intravilanul localităţii Ţicleni.

S-a mai arătat că terenul este liber şi nu reprezintă un parc amenajat aşa cum eronat a susţinut Comisia Locală Ţicleni.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia civilă nr.3364/30.03.2006 pronunţată în dosarul nr.24152/1/2005 a admis recursul declarat de reclamanţi, a casat decizia şi sentinţa civilă nr.247/17.09.2004 şi a trimis cauza spre rejudecare.

A reţinut instanţa de recurs că în prezenta cauză nu este aplicabilă nici una din ipotezele de exceptare prevăzute în art.8 din Legea nr.10/2001 avându-se în vedere că terenul solicitat de reclamanţi este situat în intravilanul localităţii, regimul său juridic nu este reglementat prin Legea nr.18/1991 şi Legea nr.1/2000.

Reluându-se judecarea cauzei s-a format dosarul nr.2963/2006.

Prin sentinţa civilă nr.12 din 12.01.2007 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr.2963/2006, s-a admis acţiunea reclamanţilor şi a fost obligată pârâta să le restituie suprafaţa de 3480 mp. situată în intravilanul oraşului Ţicleni cu lăţimea de 20 metri şi lungimea de 174 m cu vecinii la E – moştenitori U. D., la V – T. C., la S-drum acces, şi la N-pârâul Cioiana.

S-a reţinut că reclamanţii, prin notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001, au solicitat şi terenul în litigiu, iar hotărârile date în cererile la Legea nr.18/1991 s-au pronunţat ulterior notificării.

Restituirea în natură sau prin echivalent s-a cerut pentru suprafaţa de 2000 mp. ce face parte din terenul de 10000 mp. situat în pct.”Snagov”, dobândită de autorii reclamanţilor prin actele de proprietate depuse la dosar şi identificată de expertiza efectuată în cauză ca fiind liberă, neafectată de utilităţi publice.

Prin urmare, terenul făcând parte din categoria imobilelor preluate abuziv, potrivit art.2 din Legea nr.10/2001 poate fi restituit reclamanţilor în baza art.6 din lege, fiind irelevant că anterior aceştia au făcut demersuri pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform Legilor fondului funciar, atâta timp cât acestea nu s-au finalizat prin retrocedarea bunului.

Împotriva sentinţei, Primăria Ţicleni a declarat apel invocând, în principal, excepţia lipsei procedurii prealabile şi susţinând că suprafaţa în litigiu nu a făcut obiectul notificării nr.211/E/2000, care se referă la terenul de cca.10000 mp pe care se află construite locuinţe personale în Colonia Snagov, în timp ce, aşa cum rezultă din suplimentul la expertiză, cei 2000 mp. solicitaţi de reclamanţi se includ în terenul aferent Parcului Tineretului, fiind amplasat în pct. „Cureaua La Şcoală”.

O altă critică priveşte nesocotirea dispoziţiilor din pct.1.3 din HG 498/2003, în conformitate cu care  incidenţa preluării abuzive nu se prezumă, iar din actul de confiscare din 1952 nu rezultă că s-a preluat de la autorul T. D.terenul în cauză.

Expertiza întocmită de ing. Grămadă Romulus este neconcludentă, acesta nu a făcut o identificare corectă a terenului şi nu a ţinut seama că este afectat de amenajări de utilitate publică şi de servituţi, respectiv este traversat de un drum public, de zona de protecţie şi siguranţă a râului Cioiana cu care se învecinează pe latura de N, iar  în mare parte  are destinaţia de parc.

În apel, instanţa a dispus efectuarea unei noi expertize pentru identificarea terenului şi stabilirea destinaţiei acestuia, dacă este liber, neafectat de utilităţi publice şi poate fi  restituit în natură.

Raportul de expertiză întocmit de ing. Turceanu Toma s-a depus la dosar la 21.06.2007, iar răspunsul la obiectivele formulate de apelantă, la 2 oct.2007.

Examinând apelul în raport de criticile invocate, se constată că este fondat, pentru următoarele considerente:

Excepţia referitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile  nu este întemeiată, reclamanţii  adresând conform art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată, notificarea nr.211/E/2001, prin care au solicitat restituirea unei suprafeţe totale de 10000 mp. situată în pct. „Snagov”, suprafaţă în care aşa cum s-a constatat prin expertizele întocmite în primă instanţă şi în apel, se include şi terenul ce face obiectul litigiului, identificat  de experţi ca fiind cuprins în perimetrul „ Parcului Tineretului”.

Dispoziţiile art.1 şi 7 din Legea nr.10/2001 consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, aşa cum sunt definite  de art.2 din lege, principiu căruia în speţă nu i se poate da eficienţă în raport de situaţia  actuală a bunului a cărui retrocedare au solicitat-o reclamanţii.

Prin ambele expertize dispuse în dosar, s-a constatat că suprafaţa de 2000 mp. este amplasată în perimetrul  parcului public din Ţicleni, expertul Turceanu Toma menţionând în raport studiul de fezabilitate din oct.1995 pentru amenajarea investiţiei, dar a constatat că deşi s-au făcut încercări de amenajare a unui parc de agrement, acestea nu s-au finalizat, actualmente terenul având aspectul de „zăvoi lăsat în voia naturii” constatare în raport de care a concluzionat că acesta nu este afectat de utilităţi publice şi poate fi restituit în natură.

Rezolvarea cererii reclamanţilor nu poate fi argumentată pe baza concluziilor experţilor, infirmate de actele ce fac dovada regimului juridic  al terenului în cauză.

La filele 71-74 din dosar s-a depus Hotărârea de Guvern nr.973/5 sept.2002 privind atestarea  domeniului public al judeţului Gorj, precum şi a municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Gorj şi Inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al oraşului Ţicleni însuşit de Consiliul local prin Hotărârea nr.41/24.08.1999, în care la nr.crt.67 este înscris Parcul Tineretului, situat pe str. Stadionului, cu o suprafaţă de 35230 mp.

Pentru amenajarea parcului s-a întocmit un studiu de fezabilitate – „ Proiect nr.161/2007”, depus în copie la dosar, la filele 44-50.

Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în Lista anexă cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, prevede la pct.III subpunctul 2 că fac parte din domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiului pieţele publice, comerciale, târgurile, oboarele şi parcurile publice, precum şi zonele de agrement.

În conformitate cu dispoziţiile art.11 din acelaşi act normativ, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile şi pe cale de consecinţă, ele nu pot face obiectul retrocedării în baza legilor speciale de restituire, cum este cazul în speţă.

Terenul solicitat de reclamanţi este afectat şi de alte utilităţi publice, respectiv o alee pietonală, identificată în Inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al oraşului la nr.crt.34, ca Drum stradal 33, cu o lungime de 0,375 km. şi care traversează terenul în litigiu, precum şi o conductă ce asigură furnizarea agentului termic Clubului Sindicatului PETROM şi spaţiilor locative din Colonia  Şapte Case (adresa nr.7492/2007 – fila 51).

Pentru argumentele prezentate, cererea reclamanţilor de restituire în natură a terenului nu este fondată.

Cât priveşte solicitarea subsidiară de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, se constată că pentru terenul în litigiu, concomitent cu parcurgerea procedurii la Legea nr.10/2001, reclamanţii au formulat şi cerere în baza Legii nr.1/2000.

Procedura la legea fondului funciar a fost finalizată prin pronunţarea deciziei civile nr.3258/23.11.2005 a Curţii de Apel Craiova, depusă în copie la filele 13-17 din dosarul nr.2963/2006 al Tribunalului Gorj, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanţilor prin echivalent, respectiv despăgubiri, pentru suprafaţa de 3,0725 ha teren.

În considerentele deciziei s-a reţinut  că din suprafaţa totală, 3480  mp se află în perimetrul Parcului Tineretului, ce face parte din domeniul public al oraşului şi nu poate face obiectul restituirii în natură.

Aşadar, prin hotărârea irevocabilă menţionată s-a stabilit regimul juridic al terenului în litigiu şi îndreptăţirea reclamanţilor la despăgubiri, astfel că acestora nu li se mai pot acorda, pentru acelaşi bun, măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001.

În consecinţă  cererea pentru măsuri reparatorii prin echivalent nu este întemeiată.

Faţă de considerentele expuse, apelul este  fondat, urmând să fie admis conform art.296 Cod procedură civilă, să se schimbe sentinţa şi pe fond acţiunea reclamanţilor să fie respinsă.

5

Domenii speta

Spete similare