Aplicarea art.78 alin.8 din legea nr.19/2000 privind majorarea punctajului pentru stagiul realizat după îndeplinirea condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă.

Decizie 1717 din 26.03.2008


„(8) Asiguraţii care, după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, reglementate de prezenta lege, contribuie o anumită perioadă  la sistemul public, regăsindu-se în una din situaţiile prevăzute la art.5, beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar.

 Interpretarea expresiei „ îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă” prin raportare la condiţiile prevăzute de art. 41 din Legea 19/2000 ( stagiu complet şi vârstă standard) sau la condiţiile speciale privind reducerea vârstei standard de pensionare în cazul în care activitatea desfăşurată în grupele I sau II de muncă ( respectiv condiţii deosebite sau speciale )

Prin cererea înregistrată la nr.2263/104/2007 petentul Moga Teodor a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.188332/20.05.2007 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Olt solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la stabilirea unei pensii în cuantum de 5496 lei.

În motivare petentul a arătat că în stabilirea drepturilor de pensie a constatat erori atât în ceea ce priveşte stagiul de cotizare cât şi vârsta reţinută , fapt pentru care se consideră prejudiciat în condiţiile în care din calculul efectuat pensia sa s-ar fi ridicat la un cuantum de 5496 lei mult mai mare decât cel aflat în plată . Mai arată petentul că i-a fost omisă valorificarea condiţiilor deosebite în care şi-a desfăşurat activitatea, respective condiţii de şantier, de asemenea i-a fost omisă calcularea punctajului suplimentar, acordarea majorării punctajului pentru contribuţia suplimentară şi în mod nelegal i-a fost plafonat punctajul anual.

Petentul a depus la dosar fişe de pensie, carnet de muncă, adeverinţe, mod de calcul al pensiei, etc.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare în care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că petentului i-au fost valorificate toate perioadele de activitate dovedite precum şi toate veniturile înregistrate în carnetul de muncă. Mai arată pârâta că nu i-au fost valorificate adeverinţele privind sporul de şantier deoarece acestea nu îndeplineau condiţiile de legalitate , iar în ceea ce priveşte stagiul suplimentar acesta i-a fost acordat în raport de perioada contributivă dovedită după împlinirea vârstei de pensionare. De asemenea potrivit art. 166 din Legea 19/2000 punctajul annual nu poate fi plafonat făcându-se aplicabilitatea art. 78 alin 4 din lege.

La termenul din 25.06.2007  instanţa a pus în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize contabile care să verifice corectitudinea stabilirii pensiei , probă cu care petentul a fost de acord.  În cauză  a fost desemnat expert Stroe Georgeta, care în data de 08.11.2007 a depus la dosar raportul de expertiză contabilă nr. 1211/2007.

Pârâta a formulat obiecţiuni la raport  în data de 26.11.2007, obiecţiuni ce au fost respinse de instanţă . 

La data de 26.11.2007 petentul şi-a precizat acţiunea în sensul că solicită obligarea CJP Olt la plata unei pensii de 4.613 lei lunar, diferenţa de pensie dintre suma solicitată şi cea primită, respectiv de 25.176 lei, sub sancţiunea plăţii  de dobânzi de 0,1%/zi, respectiv de 3396 ,76 lei, obligarea la plata de daune morale în cuantum de 13.000 lei , cu cheltuieli de judecată.

Instanţa analizând actele aflate la dosarul cauzei reţine că petentul este pensionar pentru muncă depusă şi limită de vârstă în baza deciziei nr. 188332/20.05.2007 emisă de pârâtă prin care i-a fost stabilită o pensie în cuantum de 1466 lei, decizie contestată de petent ca fiind nelegală. Astfel, petentul a invocat că în stabilirea drepturilor de pensie a constatat erori atât în ceea ce priveşte stagiul de cotizare ,în sensul diminuării acestuia faţă de stagiul realizat, cât şi vârsta reţinută , fapt pentru care se consideră prejudiciat în condiţiile în care din calculul pe care l-a efectuat ,pensia sa s-ar fi ridicat la un cuantum mult mai mare decât cel aflat în plată .Petentul a mai arătat că i-a fost omisă valorificarea condiţiilor deosebite în care şi-a desfăşurat activitatea, respective condiţii de şantier, de asemenea i-a fost omisă calcularea punctajului suplimentar, acordarea majorării punctajului pentru contribuţia suplimentară şi în mod nelegal i-a fost plafonat punctajul anual.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză, şi prin care s-au recalculat  punctajele realizate de petent  pentru  perioada contributivă în raport de dispoz. art. 76 şi 78 din Legea 19/2000, expertul a stabilit că  acestuia i se cuvine un punctaj mediu anual de  11.64276 punctaj care înmulţit cu valoarea punctului de pensie de 396,20 lei conduc la un cuantum al pensiei de 4.613 lei .

La stabilirea acestui punctaj mediu anual  s-au avut  în vedere salariile medii brute lunare individuale inclusiv sporurile şi adaosurile , respective venitul asigurat care a constituit baza de calcul  a contribuţiei individuale de asigurări sociale prin raportare la salariul mediu brut lunar din luna respectivă conform comunicării acestuia de către Comisia Naţională de Statistică.

În ceea ce priveşte punctajul pentru stagiul suplimentar expertul a stabilit că petentul a realizat un stagiu suplimentar de 4 ani şi 10 luni , stagiu care nu a fost valorificat de pârâtă în totalitate, rezultând 0,68634 puncte.

Cu privire la punctajul pentru pensia suplimentară calculate conf. art. 165 din Legea 19/2000 instanţa reţine că petentul a făcut dovada contribuţiei pentru pensia suplimentară rezultând un punctaj total de 45,17965 puncte.

În ceea ce priveşte stagiul asimilat reprezentând studiile efectuate de petent in perioada 1960-1964 se apreciază că în mod correct a fost avută în vedere de expert deoarece la dosarul de pensionare a fost depusă diploma de absolvire a Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri din care rezultă perioada de şcolarizare şi natura cursurilor.

Faţă de cele de mai sus şi având în vedere precizarea petentului din data de 26.11.2007 instanţa va admite în parte acţiunea în sensul anulării deciziei nr. 188332/20.05.2007 , obligării pârâtei la stabilirea cuantumului pensiei la valoarea de 4613 lei începând cu data de 30.03.2007, pe cale de consecinţă va  obliga pârâta la plata diferenţei dintre cuantumul pensiei încasate şi cuantumul rezultat din raportul de expertiză. În ceea ce priveşte capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 13.000 lei precum şi la dobânzi instanţa urmează a le respinge motivat de faptul că petentul nu a dovedit că a fost prejudiciat atâta timp cât instanţa a obligat pârâta să achite aceste drepturi retroactiv, respectiv de la data de 30.03.2007.

Prin sentinţa nr. 1144/26.11.2007, pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 2263/104/2007 s-a admis in parte cererea formulată de reclamantul  Moga Teodor, în contradictoriu cu  pârâta Casa Judeţeană de Pensii Olt, şi s-a dispus anularea deciziei nr. l88332/20.05.2007  emisă de pârâtă în sensul  stabilirii cuantumul  pensiei la suma de  46l3 lei începând cu data  de 30.03.2007.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut :

Petentul este pensionar pentru muncă depusă şi limită de vârstă în baza deciziei nr. 188332/20.05.2007 emisă de pârâtă prin care i-a fost stabilită o pensie în cuantum de 1466 lei, decizie contestată de petent ca fiind nelegală. Astfel, petentul a invocat că în stabilirea drepturilor de pensie a constatat erori atât în ceea ce priveşte stagiul de cotizare ,în sensul diminuării acestuia faţă de stagiul realizat, cât şi vârsta reţinută , fapt pentru care se consideră prejudiciat în condiţiile în care din calculul pe care l-a efectuat ,pensia sa s-ar fi ridicat la un cuantum mult mai mare decât cel aflat în plată .Petentul a mai arătat că i-a fost omisă valorificarea condiţiilor deosebite în care şi-a desfăşurat activitatea, respective condiţii de şantier, de asemenea i-a fost omisă calcularea punctajului suplimentar, acordarea majorării punctajului pentru contribuţia suplimentară şi în mod nelegal i-a fost plafonat punctajul anual.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză, şi prin care s-au recalculat  punctajele realizate de petent  pentru  perioada contributivă în raport de dispoziţiile art. 76 şi 78 din Legea 19/2000, expertul a stabilit că  acestuia i se cuvine un punctaj mediu anual de  11.64276 punctaj care înmulţit cu valoarea punctului de pensie de 396,20 lei conduc la un cuantum al pensiei de 4.613 lei .

La stabilirea acestui punctaj mediu anual  s-au avut  în vedere salariile medii brute lunare individuale inclusiv sporurile şi adaosurile , respective venitul asigurat care a constituit baza de calcul  a contribuţiei individuale de asigurări sociale prin raportare la salariul mediu brut lunar din luna respectivă conform comunicării acestuia de către Comisia Naţională de Statistică.

În ceea ce priveşte punctajul pentru stagiul suplimentar expertul a stabilit că petentul a realizat un stagiu suplimentar de 4 ani şi 10 luni , stagiu care nu a fost valorificat de pârâtă în totalitate, rezultând 0,68634 puncte.

Cu privire la punctajul pentru pensia suplimentară calculate conf. art. 165 din Legea 19/2000 instanţa a reţinut că petentul a făcut dovada contribuţiei pentru pensia suplimentară rezultând un punctaj total de 45,17965 puncte.

În ceea ce priveşte stagiul asimilat reprezentând studiile efectuate de petent in perioada 1960-1964 s-a  apreciat că în mod corect a fost avută în vedere de expert deoarece la dosarul de pensionare a fost depusă diploma de absolvire a Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri din care rezultă perioada de şcolarizare şi natura cursurilor.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs ambele părţi.

Recurentul-reclamant  solicită modificarea sentinţei în sensul obligării  Casei Judeţene de Pensii Olt la plata de cheltuieli de judecată  de 400 de lei , în baza art. 274 din Codul de procedură civilă, precum şi la plata de dobânzi, în baza art. 1088 din Codul civil.

Recurenta-intimată Casa Judeţeană de Pensii  Olt a susţinut în recursul formulat că, la pronunţarea sentinţei instanţa de fond a avut în vedere doar raportul de expertiză întocmit în cauză. Sub aspectul determinării punctajului mediu anual, reţinerea instanţei este nelegală. 

Casa Judeţeană de Pensii  Olt a valorificat salariile operate în carnetul de muncă, aşa cum prevede art. 164 din Legea nr. 19/2000 , precum şi sporurile cu caracter permanent rezultând din adeverinţele depuse la dosarul de pensionare.

Expertul a determinat punctajul luând în considerare adeverinţe care se referă la venituri ce nu au nici o legătură cu salariile operate în carnetul de muncă.

Cu privire la punctajul pentru stagiu suplimentar, instanţa de fond reţine că expertul a stabilit că petentul a realizat un stagiu suplimentar de 4 ani şi 10 luni, stagiu care nu a fost valorificat în totalitate.

Recurenta susţine că stagiul suplimentar se raportează la dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 19/2000, nicidecum la cele din art. 42, care face referire la vârsta standard redusă

Referitor la punctajul pentru pensia suplimentară, recurenta susţine că a respectat dispoziţiile art. 165 din Legea nr. 19/2000. Întrucât expertul a valorificat la calculul punctajului venituri care nu sunt înscrise în carnetul de muncă, ca o consecinţă a acestei erori, a determinat greşit şi punctajul pentru pensie suplimentară. 

În ceea ce priveşte perioada 1964-1967, recurenta precizează că la dosar nu există decât diploma de absolvire a studiilor, fără însă să rezulte durata acestor studii.

Practic, susţine recurenta, instanţa de fond a pronunţat o soluţie bazându-se doar pe raportul de expertiză contabilă, neanalizând niciuna din apărările intimatei, iar  raportul de expertiză este în contradicţie cu prevederile legii.

Răspunzând la recursul formulat de Casa Judeţeană de Pensii  Olt, recurentul-contestator a formulat întâmpinare, prin care a invocat tardivitate recursului formulat de recurenta-intimată, motivând această excepţie pe prezumţia că hotărârile au fost comunicate ambelor părţi în data de 20.12.2007. Susţine că este afectată de nulitate dovada de comunicare a procedurii de citare de la fila 417 din dosarul de fond, pentru că nu cuprinde numele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea.

Mai susţine că textul art. 164 din Legea nr. 19/2000 reglementează utilizarea salariilor şi a sporurilor înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu  adeverinţe eliberate de unităţi.

Cu privire la punctajul suplimentar, susţine că expertul a aplicat dispoziţiile art. 165 alin. 1 şi nu dispoziţiile art. 42.

Pentru perioada 1964-1968, există la dosar copii ale carnetului de muncă unde este prevăzută încadrarea ca elev la MFA în perioada 13.07.1960-02.08.1964, precum şi livretul militar, diploma şi o adeverinţă, acte care conţin dovada calităţii de ofiţer activ până la data de 27.06.1968.

Asupra excepţiei de tardivitate a recursului invocate de recurentul contestator, Curtea constată că aceasta este nefondată. Din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinţei rezultă că sentinţa a fost predată serviciului de registratură de la Casa Judeţeană de Pensii  Olt la data de 07.01.2008, recursul fiind promovat în termenul legal de 15 zile, respectiv la data de 18.01.2008. Este nefondată susţinerea recurentului-contestator în sensul că se poate prezuma că sentinţa a fost comunicată ambelor părţi la aceeaşi dată, respectiv 20.12.2007, întrucât dovada de comunicare a sentinţei la Casa Judeţeană de Pensii  Olt este un act procedural valabil şi cuprinde menţiuni clare cu privire la data comunicării.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-intimată, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat şi urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:

Din cuprinsul sentinţei criticate rezultă că, la pronunţarea sentinţei, instanţa de fond a avut în vedere cu privire la determinarea punctajului în mod exclusiv concluziile expuse de expertul contabil desemnat să efectueze raportul de expertiză.

Instanţa de fond nu a analizat chestiunile esenţiale de fapt şi de drept care au fost supuse analizei sale, nu a stabilit temeiurile legale care au stat la baza soluţiei, astfel încât Curtea constată că instanţa de fond nu a intrat în cercetarea fondului.

Pentru soluţionarea cauzei, instanţa de fond are de stabilit următoarele :

În primul rând, trebuie să verifice dacă, la întocmirea fişei cu date privind activitatea în muncă (act care constituie baza de date prelucrate de programul unic de calcul al pensiilor), Casa Judeţeană de Pensii  Olt a preluat corect datele din înscrisurile depuse la dosarul de pensionare.

Pentru a proceda la această verificare, instanţa trebuie să aibă în vedere în primul rând dispoziţiile art. 164 din Legea nr. 19/2000, care stabilesc modul în care se determină punctajele anuale pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001.

Astfel, la determinarea punctajelor anuale, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel:

a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;

b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;

c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

Textul art. 164 alin 1 se referă numai la salariile înregistrate în carnetul de muncă.

Dacă în carnetul de muncă sunt înregistrate sporuri care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare, acestea trebuie avute în vedere, potrivit art. 164 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.

Se constată astfel că Legea nr. 19/2000 trimite în primul rând la menţiunile din carnetul de muncă.

Cu toate acestea, în cazul în care asiguratul a obţinut venituri mai mari decât cele înregistrate în carnetul de muncă, legea oferă o soluţie clară, în art. 164 alin. 3, în sensul că , pe lângă salariile prevăzute la alin.1 (adică cele înscrise în carnetul de muncă) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.

Prin urmare, în situaţia în care asiguratul prezintă adeverinţe în care sunt înscrise venituri mai mari decât cele din carnetul de muncă, aceste adeverinţe trebuie să cuprindă în mod obligatoriu cuantumul şi denumirea fiecărui spor, pentru a se putea stabili dacă au sau nu caracter permanent.

În speţa de faţă, instanţa de fond va analiza şi va stabili dacă adeverinţele emise de SC SLAMEC SA Slatina pot fi avute în vedere sub aspectul veniturilor  menţionate. Pentru aceasta, instanţa de fond va administra probe pentru a stabili componenţa detaliată a acestor venituri (cât reprezintă salariu,  care sunt sporurile obţinute de asigurat şi dacă acestea au avut sau nu caracter permanent).

Pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001, veniturile care trebuie avute în vedere sunt reprezentate de baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale astfel cum a fost înscrisă în declaraţiile nominale lunare depuse de angajator.

În al doilea rând, instanţa de fond are de stabilit care este durata stagiului suplimentar realizat de contestator.

În acest caz, cu privire la art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000, s-au expus în cauză două opinii: prima (cea expusă de Casa Judeţeană de Pensii  Olt) în sensul că dispoziţiile art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000 se raportează la vârsta standard de pensionare stabilită de lege, iar a doua (cea expusă de contestator şi de expert) în sensul că  trebuie avută în vedere vârsta standard redusă pentru perioadele lucrate în condiţii de grupa a II-a de muncă.

Asupra acestei chestiuni legate de interpretarea legii soluţia corectă este cea expusă de Casa Judeţeană de Pensii  Olt.

Într-adevăr, potrivit art. 78(8) din Legea nr. 19/2000, „asiguraţii care, după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, reglementate de prezenta lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul public, regăsindu-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5, beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar.

Folosind expresia „după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, reglementate de prezenta lege”, legiuitorul a înţeles să acorde acest beneficiu persoanelor care, deşi au îndeplinit condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă, au continuat să contribuie la sistemul public de pensii. Legea nr. 19/2000 stabileşte în art. 41 alin. 1 şi 2 care sunt aceste condiţii cumulative: vârsta standard de pensionare determinată conform alin. 2 şi stagiul minim de cotizare.

Prin urmare, chiar dacă asiguratul s-a pensionat anterior împlinirii vârstei standard de pensionare prin valorificarea beneficiului oferit de  art. 42 din lege, respectiv cu reducerea vârstei standard de pensionare, stagiul suplimentar se determină tot prin raportare la vârsta standard.

A considera că stagiul suplimentar se referă la vârsta standard redusă ar însemna acordarea unui dublu beneficiu asiguratului. Însă legiuitorul, reglementând în favoarea asiguraţilor care au desfăşurat activitate în condiţiile grupei I sau a II-a de muncă, a stabilit că aceştia beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare, fără a reglementa în favoarea acestora şi beneficiul majorării corespunzătoare a stagiului suplimentar.

Interpretând în modul expus anterior problema de drept dedusă judecăţii, instanţa de fond va stabili dacă intimata a calculat corect sau nu stagiul suplimentar al contestatorului.

Cu privire la determinarea pensiei suplimentare, acest aspect depinde în mod esenţial de modul în care sunt determinate punctajele anuale, de vreme ce, potrivit art. 165 din Legea nr. 19/2000, creşterea punctajului pentru pensia suplimentară se raportează la punctajele anuale realizate în perioada de cotizare.

Constatând astfel că instanţa de fond nu a cercetat fondul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă,

În rejudecare, instanţa de fond urmează să analizeze şi celelalte motive invocate de recurenţi şi să stabilească, în funcţie de soluţia ce urmează a fi pronunţată, dacă se cuvin contestatorului cheltuieli de judecată şi dobânzi.