Proprietate. legea 10/2001. Indisponibilizarea imobilelor restituibile pe calea prevăzută de Legea 10/2001.

Prin apariţia  Legii nr.110/2001, imobilele care fac obiectul acestei legi  au fost indisponibilizate legal, unităţilor deţinătoare fiindu-le interzis a încheia acte juridice cu privire la  aceste imobile.

Acelaşi regim juridic strict se aplică şi în cazul în care imobilele sunt trecute de unitatea administrativ-teritorială în domeniul public, astfel că referirile apelantei  la HG nr.973/32002 nu au relevanţă, terenul cerut prin notificare nemaiputând să facă obiectul inventarului bunurilor ce aparţin domeniului public al  comunei.

Prin cererea  înregistrată  sub  nr. 4441/CIV/2006,  reclamanţii C.M. şi  N.D.  au  contestat  dispoziţia  de  respingere  a  Notificării  nr. 460/N/2001, dispoziţie emisă  sub nr.  263/20.10.2006  de  către  Primarul  comunei  Muşeteşti.

Prin sentinţa civilă nr.352 din 18 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.3967/95/2006  a fost admisă contestaţia formulată  în  baza  Legii nr.  10/201  de reclamanţii C.M. şi  N.D., în  contradictoriu  cu Primăria  comunei  Muşeteşti  .

S-a anulat Dispoziţia nr. 263/20.10.2006  emisă de Primăria Muşeteşti şi s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 800 m.p.,  individualizată prin raportul de expertiză – T.I.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel pârâta Primăria comunei Muşeteşti, judeţul Gorj, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Apelanta pârâtă a criticat hotărârea instanţei de fond, susţinând că în mod greşit s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 800 m.p., ce face parte din terenul pe care se află sediul primăriei.

A mai susţinut că terenul în suprafaţă de 800 m.p. este domeniul public al Consiliului Local Muşeteşti , conform Hotărârii de Guvern nr.973/2002, fiind insesizabil, indivizibil şi inalienabil.

Totodată, apelanta a arătat că în continuarea terenului revendicat de reclamantă se află un teren ce a aparţinut acesteia , pe care s-a construit o sală de sport şi pentru care reclamanta a solicitat prin notificare acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor.

A precizat  Primăria Muşeteşti că este de acord cu plata acestor despăgubiri, susţinând că şi pentru terenul în suprafaţă de 800 m.p. instanţa trebuia să constate că reclamanta este îndreptăţită de asemenea, la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti.

Apelul este nefondat.

Prin art. 1 alin.1 din Legea nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv, se consacră principiul restituirii în natură a acestora.

Art. 7 din lege conţine o reconfirmare a principiului conform căruia restituirea în natură primează, această regulă fiind enunţată şi de art.9 din actul normativ citat.

Pornind de la prevederile legale menţionate, este de netăgăduit că instanţa de judecată investită cu o contestaţie la Legea nr.10/2001, trebuie să verifice cu prioritate dacă principiul enunţat îşi găseşte sau nu aplicabilitatea , respectiv dacă este posibilă restituirea în natură a imobilului notificat.

În speţă, în mod corect prima instanţă a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 800 m.p. individualizată prin raportul de expertiză întocmit de expert T.I., deoarece potrivit concluziilor expertului există posibilitatea restituirii acestei suprafeţe de teren.

Terenul în suprafaţă de 800 m.p. face parte din suprafaţa totală de 3900 m.p. pe care se află sediul Primăriei Muşeteşti , terenul în litigiu fiind în vecinătatea celui pe care se află sediul propriu-zis al primăriei.

Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză , din terenul în suprafaţă de 800 m.p. , suprafaţa de 704 m.p. este teren liber de construcţii, pe diferenţa de 96 m.p. fiind edificate o magazie , o remiză de pompieri şi un W.C., construcţii care sunt într-o stare avansată de degradare şi care practic sunt inutilizabile.

În aceste condiţii, suprafaţa de 800 m.p. solicitată de reclamantă prin notificarea înregistrată sub nr.460/N/2001, poate fi restituită în totalitate în natură acesteia, neexistând nici un fel de impediment la restituire, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.

Susţinerea apelantei referitoare la faptul că terenul în suprafaţă de 800 m.p. face parte din domeniul public al Consiliului Local Muşeteşti , judeţul Gorj, este irelevantă din punct de vedere juridic.

Prin apariţia Legii nr.10/2001 imobilele care fac obiectul acestei legi au fost indisponibilizate legal , unităţilor deţinătoare fiindu-le interzis a încheia acte juridice cu privire la aceste imobile.

Acelaşi regim juridic strict se aplică şi în cazul în care imobilele sunt trecute de unitatea administrativ – teritorială în domeniul public , astfel că referirile apelantei la HG nr.973/2002 nu au relevanţă , terenul  cerut prin notificare nemaiputând să facă obiectul inventarului bunurilor ce aparţin domeniului public al comunei Muşeteşti, judeţul Gorj.

Critica întemeiată pe sentinţa civilă nr.2965 din 3 iulie 1990 , pronunţată de Judecătoria Tg. Jiu în dosarul nr.1911/1990, este de asemenea nefondată.

Faptul că prin această sentinţă s-a respins acţiunea în revendicare formulată de C.M. şi N.D., cu privire la terenul în suprafaţă de 2500 m.p. , din care face parte şi terenul notificat, nu constituie un impediment la restituirea în natură a terenului în litigiu.

Procedura instituită de Legea nr.10/2001 este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, dispoziţiile legii speciale aplicându-se cu prioritate în raport cu prevederile legii generale.

În cauza de faţă, fundamentată pe prevederile Legii nr.10/2001, s-a făcut dovada că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite conform art. 3 din lege şi că prin urmare li se cuvin  măsuri reparatorii , în sensul legii.

Cât priveşte măsurile reparatorii cuvenite acestora, trebuie avut în vedere cu prioritate principiul înscris în art. 1 din lege, respectiv principiul restituirii în natură care primează în raport cu celelalte modalităţi de măsuri reparatorii prevăzute prin lege, aşa încât corect terenul solicitat a fost restituit în natură.

Critica bazată pe faptul că reclamanta C.M. a fost de acord să primească măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti pentru o suprafaţă de teren situată în continuarea terenului  de 800 m.p., suprafaţă pe care s-a construit şi o sală de sport şi că deci s-ar impune acordarea de despăgubiri şi pentru terenul de 800 m.p., nu poate fi reţinută.

Însăşi apelanta pârâtă învederează că terenul pentru care reclamanta a acceptat despăgubiri nu constituie teren liber, şi-n în mod implicit că restituirea în natură nu este posibilă, fapt de altfel  acceptat şi de reclamantă, care prin notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001 a solicitat în mod expres acordarea de despăgubiri băneşti.

Sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică.

Pentru considerentele expuse, apelul declarat de pârâtă este nefondat şi în baza art. 296 Cod pr. civilă urmează a fi respins.

În baza art. 274 Cod pr. civilă , apelanta va fi obligată la 400 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, către intimata C.M.

3

Domenii speta

Spete similare