Proprietate. legea 10/2001. Calitatea de persoană îndreptăţită potrivit art.3 litera şi art.4 alin.1 din lege. Distincţie. Inaplicabilitatea art.4 alin.4.

Legea prevede doar în cazul  în care notificarea se formulează în calitate de moştenitor al proprietarului că de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la Cap.III, profită ceilalţi moştenitori, nu şi în situaţia coproprietăţii.

Art.4 alin.1 din Legea 10/2001 prevede că în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptăţite, coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabileşte pe cote părţi ideale potrivit dreptului comun.

La  data de  17 august  2005, reclamanta F.C. a chemat în judecată pârâta Primăria  Municipiului  Craiova  şi Ministerul Finanţelor  Publice - D.G.F.P.Dolj, solicitând anularea dispoziţiei  nr. 11571  din 18 iulie  2005  emisă de  Primăria Municipiului  Craiova, precum şi  a  Hotărârii nr. 1027  a Ministerului Finanţelor Publice -D.G.F.P. Dolj şi obligarea  pârâtelor la măsurii  reparatorii  ce  se  vor stabili la valoarea actuală  a imobilului,  situat în Craiova, Str. Maramureş nr. 18 , judeţul Dolj.

Reclamanta  a  precizat  că hotărârea şi dispoziţia  sunt  nelegale  şi netemeinice, întrucât  i s-au acordat  măsuri  reparatorii în echivalent  în cuantum  de  539.330.000 lei reprezentând cota de  5/8  conform certificatului de  moştenitor nr. 1329/1974, cu motivarea că ceilalţi doi coproprietari –Ţ.S. şi M.M. nu au solicitat  restituirea  în baza  Legii nr. 10/ 2001  .

A mai arătat că legea stabileşte că se  acordă despăgubiri solicitantului  pentru  întregul  imobil, faptul  că ceilalţi coproprietari nu au solicitat restituirea  profitându-i  reclamantei.

Tribunalul Dolj , prin sentinţa  civilă nr. 62 din  321  ianuarie 2006  ,  pronunţată  în dosarul  nr. 4044 /CIV/2005 , a  respins  acţiunea formulată de  reclamanta F.C.,  în contradictoriu cu pârâţii  Primăria  Municipiului  Craiova , Ministerul  Finanţelor publice Bucureşti şi DGFP  Dolj.

Pentru a hotărî astfel , instanţa de  fond a  apreciat  incidenţa excepţiei prematurităţii cererii  în raport de  modificările aduse  Legii  nr. 10/2001 , prin titlul  VII  al Legii nr. 247/2005.

Împotriva  acestei sentinţe  în termen  legal  a declarat apel reclamanta  F.C., iar prin decizia civilă nr. 667 din 14  septembrie 2006 , pronunţată de  Curtea de Apel Craiova, în dosarul  nr.7069/54/2006 (nr. în format vechi 1557/CIV/2006 ) , a fost admis apelul, a fost desfiinţată  sentinţa şi s-a trimis cauza  spre rejudecare  la Tribunalul Dolj.

Instanţa de  apel  a făcut aplicarea dispoziţiilor  art. 297  alin.1 C.pr.civ., reţinând că acţiunea  reclamantei a fost promovată înainte de  modificările aduse  Legii nr. 10/2001 , prin legea nr. 247/2005 , că instanţa a omis  să se  pronunţe cu privire la cota succesorală în aport de  care trebuiau stabilite  despăgubirile cuvenite reclamantei.

În rejudecare ,  pârâţii Statul  Român şi  D.G.F.P. Dolj  au formulat  întâmpinare  , invocând excepţia  lipsei  calităţii  procesual pasive , arătând  că , prin  Legea nr. 247/ 2005 ,au fost abrogate  dispoziţiile  art. 29  şi art. 33  , alin.2 din Legea nr. 10/2001 , care prevedeau acordarea preavizului de Ministerul Finanţelor Publice susţinând  că acţiunea este  neîntemeiată şi pe fond.

Prin sentinţa civilă nr. 683 din 09 noiembrie 2007, pronunţată în rejudecarea acţiunii – dată în dosarul nr.263/63/2006 – Tribunalul Dolj a admis în parte contestaţia, a anulat în parte dispoziţia nr.11571/18 iulie 2005,în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 134.431 lei (RON), menţionând celelalte dispoziţii.

S-a respins contestaţia faţă de pârâţii Statul Român şi DGFP Dolj.

A obligat pe pârâţii Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Mun. Craiova la 300 lei cheltuieli de judecată.

Prima instanţă a motivat în esenţă că sunt neîntemeiate motivele contestaţiei privitoare la acordarea despăgubirilor în cotă de 5/8 iar nu în cotă de 1/1, dar că este întemeiată contestaţia în privinţa cuantumului despăgubirilor.

A reţinut că suprafaţa de 617 mp. teren situat în Craiova, Str. Maramureş nr.18 a fost dobândită prin moştenire legală de către soţul reclamantei – F.E., ai cărui moştenitori legali sunt reclamanta şi cele două descendente – F.S. G. şi F.M. – conform certificatului de moştenitor nr.1329/1974.

A mai reţinut că pe teren s-a edificat o casă în timpul căsătoriei autorului cu reclamanta şi că imobilul compus din teren şi construcţie a fost expropriat în baza Decretului 38/1984 -  de la coproprietarele imobilului – F.C., Ţ.S.G. şi M.M.L. – care sunt trecute în calitate de coproprietare ale imobilului şi în statul de plată al despăgubirilor.

Cum notificarea pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent în considerarea imobilului expropriat s-a formulat în temeiul Lg.10/2001 doar de către reclamanta căreia îi revine o cotă de 5/8 din imobil, nu şi de către celelalte coproprietare ale imobilului – instanţa a concluzionat că în  mod corect – prin dispoziţia contestată i s-au acordat despăgubiri în cotă de 5/8 – întrucât în speţă sunt incidente dispoziţiile art.3 alin.1 lit.a din Lg.1=/2001 – privitoare la persoanele îndreptăţite – iar nu dispoziţiile din art.4 privitoare la moştenitorii proprietarilor imobilelor.

Privitor la stabilirea cuatumului despăgubirilor oferite pentru imobilul expropriat, prima instanţă  a reţinut  pe baza expertizei judiciare, că au fost calculate greşit valoarea corectă a imobilului fiind de 405.740 lei, din care 120.770 lei reprezintă valoarea casei şi 284.970 lei valoarea terenului.

Deducând din această sumă c.valoarea despăgubirilor primite actualizate şi aplicând la valoare imobilului cota individă de 5/8 cuvenită contestatoarei, instanţa a stabilit că despăgubirilor ce i se cuvin sunt în sumă de 134.431 lei.

Împotriva sentinţei a declarat apel contestatoarea, susţinând că i se cuvin despăgubiri în cotă de 1/1 din valoarea imobilului expropriat.

A motivat că neformularea notificării de către ceilalţi moştenitori ai defunctului F.E. îi profită contestatoarei.

A mai criticat sentinţa pentru că nu a respectat decizia instanţei de apel pronunţată în primul ciclu procesual, prin care s-a desfiinţat sentinţa civilă nr.62/2006 a Tribunalului Dolj şi s-a trimis cauza spre rejudecare, susţinând că nu este atributul unităţii deţinătoare şi nici al instanţei de judecată să stabilească în cadrul  acţiunii întemeiată pe Lg.10/2001, modul de ieşire din indiviziune.

Apelul este nefondat.

Prima instanţă a interpretat şi aplicat corect în soluţionarea cauzei dispoziţiile art.3 şi 4 din Lg.10/2001 în forma actuală, făcând distincţia necesară dintre situaţia coproprietăţii şi a moştenirii legale.

Legea prevede doar în cazul în care notificarea se formulează în calitate de moştenitor al proprietarului că, de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III, profită ceilalţi moştenitori, nu şi în situaţia coproprietăţii.

Art.4 alin.1 din Lg.10/2001 prevede că în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptăţite, coproprietare al bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabileşte pe cote părţi ideale potrivit dreptului comun.

Acest text de lege reglementează situaţia măsurilor reparatorii în situaţia coproprietăţii – şi prevede expres că drepturile se stabilesc pe cote părţi.

Este adevărat că art.4 alin.4 prevede că de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de Lg.10/2001 – profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cerere de restituire, dar această dispoziţie nu este aplicabilă în speţă.

Persoana îndreptăţită la care se referă textul, nu este în speţă autorul contestatoarei – respectiv soţul decedat al acesteia, ci chiar contestatoarea şi cele două descendente ale defunctului Florescu Emil – întrucât, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, imobilul nu a fost expropriat de la autor ci chiar de la moştenitoarele acestuia, care au devenit coproprietare ale imobilului.

În acest sens sunt dispoziţiile art.3 alin.1 lit.a din Lg.10/2001. Conform acestora sunt îndreptăţite, în interesul legii, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau prin echivalent – persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.

Or, la data exproprierii –în anul 1984, proprietare ale imobilului erau contestatoarea şi fiicele acesteia, iar nu autorul lor – decedat anterior.

Prin urmare, contestatoarei, în lipsa notificării celor două descendente coproprietare ale imobilului nu-i profită cotele succesorale ale acestora –nefiind în ipoteza art.4 alin.4 ci a art.4 alin.1 din Lg.10/2001.

Cât priveşte nerespectarea deciziei de desfiinţare a primei sentinţe – critica apelantei este neîntemeiată.

Prin decizia nr.667 din 14 sept.20066 a Curţii de Apel Craiova, dată în primul ciclu procesual al cauzei, s-a desfiinţat cu trimiterea sentinţei nr.62/31-01.2006a Tribunalului Dolj pentru că în mod greşit cauza s-a rezolvat pe cale de excepţie – instanţa reţinând prematuritatea acţiunii.

Atâta timp cât prima instanţă nu a cercetat cauza pe fond, nici instanţa de apel nu putea să rezolve aspecte ce privesc fondul cauzei. Efectul devolutiv al apelului vizează numai ceea ce s-a judecat de către prima instanţă – conform regulii exprimată prin adagiul „ tantum devolutium quantum indicatum”.

În considerentele deciziei, instanţa doar a recomandat primei instanţe să analizeze ipoteza invocată de contestatoare şi să stabilească dacă aceasta profită sau nu de cotele succesorale ale celorlalţi moştenitori – respectiv să stabilească starea de fapt şi în raport de aceasta să aplice sau nu dispoziţiile invocate de contestatoare, fără a dezlega aspectele de fond ale cauzei.

Faţă de aceste considerente şi în baza art.296 c.pr.civ,. urmează a se respinge, ca nefondat apelul.

4

Domenii speta

Spete similare