Înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.

Decizie 8 din 28.01.2008


Una din măsurile preventive reglementată de  disp.art.136 c.p.p, este cea menţionată la litera b şi constă în obligarea inculpatului  de a nu părăsi  localitatea, măsură care poate fi luată pentru a  se asigura buna desfăşurare a procesului penal pentru a împiedica sustragerea acestuia de la urmărirea penală sau de la judecată.

Pentru a garanta realizarea scopului prev.de art.136 c.p.p, dispoziţiile art.145 alin.11 c.p.p, prevăd  anumite obligaţii ce trebuie respectate de inculpat, pe durata măsurii, cu posibilitatea organului judiciar care dispune măsura de a impune acestuia şi respectarea uneia sau mai multor obligaţii dintre cele prevăzute la alin.12 c.p.p,  dublate de sancţiunea aplicabilă în caz de încălcare cu rea credinţă  a măsurii sau a obligaţiilor prevăzută la alin.3 al aceluiaşi articol.

Prin rechizitoriul întocmit de  Ministerul Public DIICOT – Biroul Teritorial Gorj  s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. I. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi raport sexual cu o minoră, prev.şi ped.de  art.12 alin.1 art.13 alin.1 din Legea 678/2001 cu aplic.art.41-42 cod penal  şi aret.198 alin.3 cod penal cu aplic.art.33 lit.a cod penal şi art.37 lit.a cod penal, reţinându-se că a şantajat şi exploatat sexual mai multe tinere printre care şi minore în Italia, iar în vara anului 2007 a racolat de pe raza municipiului Motru şi împrejurimi circa 7 tinere, inducându-le în eroare că le va oferi locuri de muncă în Italia, cu intenţia însă de a le folosi ca prostituate. Cu două dintre victimele minore a întreţinut raporturi sexuale, oferindu-le bani şi bunuri.

La data de 17 ianuarie 2008 reprezentantul Ministerului Public a solicitat instanţei  înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea  luată faţă de inculpat, cu măsura arestării preventive.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2008 Tribunalul Gorj în baza art.145 alin.3 cod procedură penală, rap.la art.148 alin.1 lit.a şi f cod procedură penală, a înlocuit măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, cu măsura arestării preventive a acestui inculpat pe o durată de 30 zile, dispunând emiterea mandatului de arestare pe numele său.

Mandatul de arestare preventivă nr.1 din 17 ianuarie 2008 a fost pus în executare la 23 ianuarie 2008, inculpatul fiind prezentat în faţa instanţei la 24 ianuarie 2008 în vederea luării unei declaraţii.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, motivat prin memoriul  depus la dosar la termenul din 28 ianuarie 2008, în cadrul căruia menţionează că s-a prezentat la Tribunalul Gorj  la 17 ianuarie 2008, dar datorită întârzierii trenurilor a ajuns la orele 16,30 luând legătura cu un lucrător de poliţie şi cu un avocat, iar a doua zi s-a prezentat la Serviciul de Probaţiune.

A fost prezent ori de câte ori a fost chemat la parchet pentru anchetă şi nu s-a sustras de la urmărirea penală şi se va prezenta ori de câte ori va fi chemat la instanţă.

Curtea a constată a fi fondat recursul, având în vedere următoarele considerente.

Una din măsurile preventive reglementată de  disp.art.136 c.p.p, este cea menţionată la litera b şi constă în obligarea inculpatului  de a nu părăsi  localitatea, măsură care poate fi luată pentru a  se asigura buna desfăşurare a procesului penal pentru a împiedica sustragerea acestuia de la urmărirea penală sau de la judecată.

Pentru a garanta realizarea scopului prev.de art.136 c.p.p, dispoziţiile art.145 alin.11 c.p.p, prevăd  anumite obligaţii ce trebuie respectate de inculpat, pe durata măsurii, cu posibilitatea organului judiciar care dispune măsura de a impune acestuia şi respectarea uneia sau mai multor obligaţii dintre cele prevăzute la alin.12 c.p.p,  dublate de sancţiunea aplicabilă în caz de încălcare cu rea credinţă  a măsurii sau a obligaţiilor prevăzută la alin.3 al aceluiaşi articol.

În temeiul acestor dispoziţii şi a celor prev.de art.145 c.p.p, la data de 29 octombrie 2007 s-a luat faţă de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, stabilindu-se în sarcina acestuia obligaţiile prevăzute la alin.11 şi una din obligaţiile prev.de alin.12 ale art.145 c.p.p.

Din interpretarea dispoziţiilor alin.3 al aceluiaşi articol, rezultă că în caz de încălcare cu rea credinţă a măsurii aplicate sau a obligaţiilor, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive în condiţiile prevăzute de lege.

Trebuie stabilit dacă într-adevăr inculpatul a încălcat cu rea credinţă măsura  şi obligaţiile  stabilite de instanţă.

Verificând dosarul de urmărire penală, instanţa de recurs  a constatat că  de la data când a fost luată măsura, inculpatul şi-a îndeplinit obligaţia de  a se prezenta în faţa organelor de urmărire penală ori de câte ori a fost chemat, materialul de urmărire penală fiindu-i prezentat la 12  noiembrie 2007.

De asemenea inculpatul şi-a îndeplinit şi obligaţia  de a se prezenta la organul de poliţie desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere, aşa cum rezultă din adresa nr.581715/9 ianuarie 2008, întocmită de Poliţia Municipiului Galaţi, şi nu a încălcat nici una din celelalte obligaţii prevăzute în  cuprinsul încheierii prin care s-a luat această măsură de către Curtea de Apel Craiova şi a celei prin care s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea din 26 noiembrie 2007, aceasta din urmă fiind pronunţată de instanţa de fond.

Singura obligaţie pe care nu a îndeplinit-o integral, este aceea de a  se prezenta în faţa instanţei la toate termenele fixate în vederea judecăţii.

Curtea a constatat însă că inculpatul nu a încălcat cu rea credinţă această obligaţie şi nu s-a sustras de la judecată . Încălcarea cu rea credinţă presupune acţionarea cu intenţie a inculpatului care prevede  rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui.

La primul termen fixat în vederea verificării măsurii a fost lipsă de procedură cu inculpatul, iar pentru termenul următor procedura de citare s-a realizat prin intermediul organelor de poliţie, inculpatul nefiind găsit la domiciliul indicat în cursul urmăririi penale ca fiind cel unde locuieşte fără forme legale  la acest termen fiind menţinută măsura  obligării de a nu părăsi localitatea.

La termenul fixat  pentru judecarea fondului cauzei din 11 decembrie 2007, procedura de citare s-a realizat prin afişare, la acelaşi domiciliul menţionat mai sus, fără  ca agentul să demonstreze că a procedat în conformitate cu disp.art.179 alin.4 c.p.p. Potrivit acestor dispoziţii, agentul, în lipsa persoanelor arătate la alin.1 şi 2 al art.179 cărora le poate înmâna citaţia, este obligat să se intereseze când poate găsi persoana citată pentru a-i înmâna citaţia şi când nici pe această cale nu poate ajunge la înmânare, afişează citaţia pe uşa locuinţei persoanei citate, în cazul de faţă, a inculpatului.

Pentru termenul din 17 ianuarie 2008, procedura de citare a fost realizată prin afişare în Str… inculpatul fiind citat şi prin intermediul organelor de poliţie, de această dată luând la cunoştinţă personal, de termenul fixat în vederea judecăţii.

Inculpatul nu a fost prezent în faţa completului de judecată căruia i-a fost repartizat aleatoriu dosarul, însă prezenţa  sa la sediul instanţei mai târziu, în jurul orelor 16,58 aşa cum se atestă în referatul întocmit, depus în dosarul de fond, demonstrează că nu este vorba de o încălcare cu rea credinţă a obligaţiei de a se prezenta în faţa instanţei de judecată şi că nu s-a sustras intenţionat de la judecată, această întârziere fiind justificată  de distanţa mare între domiciliul inculpatului şi sediul instanţei unde trebuia să se prezinte  şi vremea nefavorabilă.

În concluzie, aşa cum s-a mai arătat, Curtea a constatat că inculpatul nu a încălcat cu rea credinţă măsura sau obligaţiile stabilite de instanţă pentru a fi sancţionat în conformitate cu disp.art.145 alin.3 c.p.p, iar măsura dispusă iniţial să fie înlocuită  cu măsura arestării preventive.

Drept consecinţă, în temeiul disp.art.38515 alin.2 lit.d c.p.p s-a admis recursul declarat de inculpat, s-a casat încheierea recurată şi s-a respins cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public privind înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, cu măsura arestării preventive.

S-a anulat mandatul de arestare preventivă  emis de  instanţa de fond , dispunând punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.