Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei. schimbarea sediului debitoarei pe parcursul judecăţii. instanţa competentă să soluţioneze cererea.

CERERE DE DESCHIDERE A PROCEDURII

INSOLVENŢEI. SCHIMBAREA SEDIULUI DEBITOAREI PE

PARCURSUL JUDECĂŢII. INSTANŢA COMPETENTĂ SĂ

SOLUŢIONEZE CEREREA.

-art. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

Conform art.6 din Legea nr.85/2006, toate procedurile

prevăzute de lege, cu excepţia recursului declarat împotriva

hotărârilor pronunţate de judecătorul sindic în exercitarea

atribuţiilor prevăzute de art.11, sunt de competenţa exclusivă a

tribunalului în jurisdicţia căruia se află sediul debitorului, astfel

cum figurează acesta în registrul comerţului, respectiv în registrul

societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

Schimbarea sediului pe parcursul procesului nu are

relevanţă pentru determinarea competenţei teritoriale a instanţei,

momentul care interesează sub acest aspect fiind acela la care s-a

înregistrat cererea de chemare în judecată.

(Curtea de Apel Piteşti – s.c.c.a.f., decizia nr. 702/R-

C/13 august 2008)

D

Constată că, la data de 25 iulie 2007, C.D.T. Argeş, în calitate

de creditor, a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei privind pe

debitoarea S.C. CM.M. S.R.L., pentru suma de 35.420,64 lei,

reprezentând chirie, mijloace fixe şi obiecte de inventar, contravaloarea

energiei electrice, majorând, ulterior, sumele la 51.0968,87 lei, respectiv

58.118,20 lei şi 138.352,9 lei.

Tribunalul Comercial Argeş, prin sentinţa comercială

nr.354/F/19 mai 2008, a admis cererea formulată de creditorul C.D.T.

Argeş şi şi-a declinat competenţa teritorială în favoarea Tribunalului

Bucureşti – judecătorul sindic.

Ca să pronunţe această sentinţă, instanţa a avut în vedere

disp.art.6 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenţei, care

prevăd că procedurile instituite de acest act normativ sunt de competenţa

tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul debitorului, precum şi

susţinerea creditorului confirmată prin certificatul eliberat de Oficiul

Naţional al Registrului Comerţului, din care rezultă că debitoarea are

sediul social în Bucureşti.

Debitoarea a formulat recurs împotriva sentinţei de mai sus,

pe care a criticat-o pentru nelegalitate, în sensul motivului prev. de

art.304 pct.9 Cod pr.civilă, susţinând că greşit instanţa a apreciat ca fiind

competent teritorial Tribunalul Municipiului Bucureşti, întrucât a fost

sesizată corect, schimbarea sediului intervenind pe parcursul litigiului,

ceea ce nu are nici un efect asupra competenţei determinate iniţial.

Recursul este fondat.

Conform art.6 din Legea nr.85/2006, toate procedurile

prevăzute de lege, cu excepţia recursului declarat împotriva hotărârilor

pronunţate de judecătorul sindic în exercitarea atribuţiilor prevăzute de

art.11, sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în jurisdicţia căruia se

află sediul debitorului, astfel cum figurează acesta în registrul comerţului,

respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi

fundaţiilor.

În cauză, acţiunea formulată la data de 25 iulie 2007, a fost

adresată corect Tribunalului Comercial Argeş, în raza teritorială a căruia

se afla sediul debitoarei, potrivit actului emis la data de 17 septembrie

2007, de către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul

Argeş, care atestă sediul în municipiul Piteşti, din data de 21 mai 2007.

Este adevărat că la data pronunţării instanţei – 19 mai 2008 –

debitoarea nu mai avea sediul în locaţia de mai sus, potrivit actului emis

de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, din care rezultă că ultima

înregistrare a sediului acesteia poartă data de 3 decembrie 2007 şi

fiinţează în Bucureşti.

Prin urmare, debitoarea şi-a schimbat sediul pe parcursul

procesului, la data sesizării instanţei având sediul în municipiul Piteşti, în

raport de care corect a sesizat Tribunalul Comercial Argeş, competent, în

consecinţă, să soluţioneze cauza, deoarece momentul care interesează

pentru determinarea competenţei teritoriale este acela al înregistrării

cererii de chemare în judecată.

Aşa fiind, numai prin încălcarea legii şi ignorarea actelor dosarului,

Tribunalul Comercial Argeş a apreciat competenţa teritorială a

Tribunalului Bucureşti – judecătorul sindic, urmând a admite recursul,

potrivit art.312 Cod pr.civilă, şi a modifica sentinţa în sensul că va

respinge excepţia de necompetenţă teritorială invocată de creditor şi a

trimite cauza spre soluţionare acestei instanţe, pentru continuarea

judecăţii.

Domenii speta

Spete similare