Ordonanţă preşedinţială. Simpla temere a reclamantului cu privire la eventuale acte abuzive şi neconforme ale noului administrator ales al societăţii

Ordonanţă preşedinţială. Simpla  temere a reclamantului  cu privire  la eventuale acte  abuzive şi neconforme  ale  noului administrator ales  al societăţii.

Simpla  temere a reclamantului privitoare la  o eventuală atitudine neconformă a  noului administrator,  care  ar putea  provoca  eventuale pagube societăţii nu este  suficientă  pentru a întemeia o cerere de  suspendare a executării hotărârii adunării  generale  de  numire a  acestuia  până  la soluţionarea cererii  de anulare a hotărârii adunării generale.

Secţia comercială  - Decizia  nr. 21/25 ianuarie 2008

Prin sentinţa civilă nr. 1351/CA/2007 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. 3818/107/2007 s-a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul I.G. prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii SC H. H. SRL, H.H.M. şi S.D., să se dispună suspendarea executării hotărârii AGA de revocare a vechiului administrator în persoana asociatului H.H.M.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că, în înţelesul art. 581 Cod procedură civilă  raportat la art.133 din Legea nr. 31/1990 republicată, faptul că între asociaţi s-au ivit grave neînţelegeri legate de modul de administrare a societăţii ori că administratorul ales a valorificat produsele societăţii printr-o firmă proprie în calitate de intermediar, nu constituie împrejurări de natură a împiedica păstrarea unui drept al reclamantului ori de natură a-i provoca unele pagube iminente ce nu s-ar mai putea repara. Calitatea de administrator nu este un drept al reclamantului, acesta având doar o vocaţie în acest sens la îndemâna exclusivă şi suverană a asociaţilor reprezentaţi în adunarea generală.

Faptul că noul administrator ar putea devaliza patrimoniul societăţii s-a apreciat ca fiind o simplă supoziţie nedovedită în cauză.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamantul solicitând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, rejudecând cauza, admiterea cererii aşa cum a fost formulată.

În motivarea recursului susţine că nu a promovat prezenta cerere în calitate de fost administrator al societăţii, ci în calitate de simplu asociat, lucru posibil şi permis de textul de lege. Cum prima instanţă i-a apreciat interesul în legătură cu calitatea sa de fost administrator se apreciază că se impune desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cât priveşte cererea de modificare pe fond a soluţiei se reiterează motivele invocate în instanţa de fond, respectiv faptul că nu s-au respectat în cauză dispoziţiile art.195 din Legea nr. 31/1990 care prevede că o convocare a AGA nu poate fi făcută decât de un administrator al societăţii  şi nu de către asociaţi cum s-a întâmplat în cauză; că asociatul pârât nr.2 a votat atât în numele său, cât şi al unui alt asociat – pârâtul de ordin 3 – bazându-se pe o procură care nu este validă.

De asemenea, se arată că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 581 Cod procedură civilă privind suspendarea executării hotărârii adunării generale atacate, urgenţa măsurii fiind dată de faptul că de la data luării hotărârii contestate s-a depus o cerere la ORC pentru înregistrare şi, în situaţia în care se va înregistra, există posibilitatea ca noul administrator să numească un împuternicit (deoarece noul administrator nu cunoaşte limba română şi nici nu intenţionează să se mute în România), situaţie în care patrimoniul societăţii poate fi devalizat.

Intimaţii nu au depus întâmpinare.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate se constată că recursul nu este fondat.

În ce priveşte prima critică, urmare a căreia se cere trimiterea cauzei spre rejudecare, se constată că este neîntemeiată.

Într-adevăr, din considerentele sentinţei rezultă, cu evidenţă, că instanţa a examinat cererea din perspective îndeplinirii în cauză a condiţiilor de suspendare  a cererii prev. de art. 581 Cod procedură civilă, examinare posibilă doar în situaţia în care reclamantul a promovat acţiunea în altă calitate decât aceea de fost administrator al societăţii. În caz contrar o atare cerere nu ar fi fost posibil de examinat pe fond faţă de dispoziţiile art. 132 alin.4 din Legea nr. 31/1990 care interzic administratorului o cerere de anulare a hotărârii adunării generale prin care a fost revocat din funcţie.

Cât priveşte fondul cauzei, respectiv îndeplinirea în cauză a cerinţelor art.581 Cod procedură civilă raportat la art. 133 alin.1 din Legea nr.31/1990, în mod întemeiat a reţinut prima instanţă că simpla temere a reclamantului privitoare la o eventuală atitudine neconformă a noului administrator, care ar putea provoca eventuale pagube societăţii, nu este suficientă pentru a întemeia cererea de suspendare, faptele imputate şi eventualul prejudiciu de care se teme reclamantul trebuind să aibă o existenţă reală ori să fie pe punctul de a se produce cu un grad ridicat de probabilitate, ceea ce în cauză nu s-a dovedit. Simplul fapt că hotărârea atacată se va înregistra la registrul comerţului nu este de natură să dea substanţă temerilor reclamantului.

Aşa fiind, cum nici unul din motivele invocate de reclamant în recurs nu se dovedesc întemeiate, recursul de faţă s-a respins  ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare