Ordonanţă preşedinţială

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2021:051.00....

Cod operator 2442

Dosar nr. ..../318/2021

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1422/2021

Şedinţa publică de la 02 Septembrie 2021 

Completul constituit din:

PREŞEDINTE .....

Judecător ....

Grefier .....

Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă P.G.F. împotriva sentinței civile nr. ..../2021 din 12 august 2021 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. .../318/2021, în contradictoriu cu intimatele M.A. şi P.M.I., având ca obiect ordonanţă preşedinţială.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns apelanta pârâtă P.G.F., asistată de avocat T.F. în substituirea avocatului P.A., intimata M.A., asistată de avocat I.A.M., lipsă fiind intimata P.M.I. 

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că la data de 26.08.2021 apelanta pârâtă P.G.F. a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei, iar la data de 27.08.2021 intimata M.A. a depus la dosar prin email întâmpinare, la data de 01.09.2021.

De asemenea, prin email, avocat P.A. a depus la dosar împuternicire avocaţială pentru reprezentare/asistare juridică a apelantei P.G.F.

Instanţa constată că prin cererea de apel s-a formulat o cerere de probatoriu, solicitându-se pe de o parte, proba cu înscrisuri şi, pe de altă parte, proba cu martori.

Instanţa pune în discuţie cererile de probatorii formulate de apelanta pârâtă prin cererea de apel.

La interpelarea instanţei care sunt înscrisurile solicitate ca probatoriu în apel, avocat Tănase Felix pentru apelanta pârâtă arată că sunt înscrisurile care s-au depus la instanţa de fond, alte înscrisuri noi nu sunt solicitate ca probe, iar în ce priveşte acel CD, este CD-ul depus la instanţa de fond.

La interpelarea instanţei în ce constă proba cu martori solicitată prin cererea de apel, avocat T.F. arată că este în substituirea colegei sale, avocat P.A., care a solicitat proba cu audierea martorei P.M.

Avocat I.A.M., pentru intimata M.A. arată că se opune audierii acestei martore P.M.I., având în vedere gradul de rudenie în care se află, mamă şi fiică, cu atât mai mult cu cât acestea sunt în relaţie de duşmănie de o perioadă destul de mare. În al doilea rând, această probă nu a fost cerută la instanţa de fond, este o cerere de ordonanţă preşedinţială, care are caracter urgent şi trebuie soluţionată cu întâietate, pe rolul judecătoriei făcând dovada că se află şi o acţiune de drept comun, în care se vor administra toate probele.

La interpelarea instanţei dacă se solicită audierea în mod expres a martorei P.M.I. sau proba cu martori, în general, în sensul de a fi audiată ca martor doar această persoană sau orice alt martor, făcând cunoscut că nu se poate cumula calitatea de martor cu calitatea de parte în dosar, martora P.M.I. fiind parte în dosar, avocat T.F. arată că solicită încuviinţarea probei testimoniale cu audierea ca martor a numitei P.M.I.

Avocat I.A.M. arată că se opune.

Tribunalul respinge cererea de probatoriu formulată de apelanta pârâtă, de ascultare în calitate de martor a numitei P.M.I., ca fiind inadmisibilă, dat fiind faptul că P.M.I. are calitatea de pârâtă în cauză şi nu poate cumula această calitate cu calitatea de martor.

Cu privire la vizionarea CD-ului, instanţa pune în discuţie această cerere de probatoriu solicitată de asemenea de apelanta pârâtă prin cererea de apel.

Avocat I.A.M., pentru intimata M.A. arată că CD-ul a fost vizualizat la instanţa de fond.

La interpelarea instanţei dacă CD-ul a fost vizualizat la instanţa de fond şi dacă s-a consemnat acest aspect în încheiere, avocat I.A.M., pentru intimata M.A., arată că s-a dat termen, a fost pe un complet de vacanţă, la un termen următor a intrat un alt complet de judecată care a luat cunoştinţă de conţinutul acestui CD şi i s-a comunicat şi  intimatei M.A. şi, în calitate de apărător ales al intimatei, a luat la cunoştinţă şi a ascultat acest CD.

Avocat T.F. pentru apelanta pârâtă arată că a comunicat în termen colegei sale acest CD şi a fost depus în termen acest CD şi la instanţa de fond şi nu a observat dacă s-a vizualizat sau nu acest CD.

Instanţa întreabă dacă se mai insistă cu această probă şi în apel.

Avocat I.A.M. arată că nu sunt CD-uri noi, sunt cele depuse la dosar la instanţa de fond.

Avocat T.F. arată că este în substituire, colega sa avocat titular în acest dosar a formulat această cerere şi solicită că instanţa să aprecieze asupra acestei cereri de probatoriu.

Tribunalul, raportat la obiectul cererii deduse judecăţii şi motivele ce stau la baza formulării cererii de probatoriu, apreciază că vizionarea CD-ului nu este utilă soluţionării cauzei, neavând relevanţă în soluţionare.

Instanţa constată că prin apel s-a formulat o cerere de suspendare a executării silite a sentinţei apelate şi face cunoscut că această cerere se soluţionează cu plata unei cauţiuni de 1000 de lei, însă dacă nu mai sunt alte cereri şi se ia dosarul în pronunţare la acest termen, cererea de suspendare a executării va rămâne fără obiect.

La interpelarea instanţei dacă stăruie în această cerere, în acest caz urmând a i se pune în vedere să plătească cauţiunea şi să i se dea termen pentru a se plăti această cauţiune, avocat T.F. solicită să i se pună în vedere apelantei să plătească cauţiunea.

Totodată, la interpelarea instanţei dacă stăruie în această cerere şi să plătească cauţiunea de 1000 lei pentru suspendare, urmând a se acorda un termen în acest scop, apelanta pârâtă P.G.F. arată că nu mai stăruie în această cerere de suspendare a executării silite a sentinţei apelate.

Interpelată fiind apelanta în legătură cu plata unei cauţiuni în cuantum de 1000 lei, pentru soluţionarea petitului privind suspendarea executării sentinţei apelate, aceasta învederează că nu înţelege să plătească această cauţiune.

Instanţa, faţă de soluţia pronunţată pe cererea de probatoriu formulată în apel, interpelează pe doamna avocat I.A.M. dacă mai stăruie în cererea de probatoriu formulată prin întâmpinare, doamna avocat arată că nu mai stăruie în cererea de probatoriu formulată prin întâmpinare.

Instanţa interpelează părţile dacă mai sunt de formulat alte cereri în cauză.

 Avocat T.F. pentru apelanta pârâtă P.G.F., arată că nu mai are de formulat alte cereri în cauză.

Avocat I.A.M. depune la dosar, înainte de a se acorda cuvântul pe dezbateri în apel, chitanţa privind onorariul de avocat şi întâmpinarea semnată şi ştampilată, în original, pentru a se regăsi la dosar. Arată, de asemenea, că nu mai are de formulat alte cereri de probe în cauză.

Instanţa acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului promovat.

Avocat I.A.M., pentru intimata M.A. arată că nu a observat la dosar împuternicirea avocaţială a doamnei avocat P.A.

Instanţa face cunoscut că doamna avocat P.A. a trimis la dosar prin email împuternicirea avocaţială.

Avocat T.F. arată că a depus la dosar delegaţie de substituire, iar doamna avocat P.A. a luat legătura cu acesta telefonic.

Avocat T.F. pentru apelanta pârâtă P.G.F. solicită admiterea apelului, desfiinţarea soluţiei instanţei de fond, pentru netemeinicie, având în vedere considerentele expuse prin cererea de apel dedusă judecăţii, cât şi probatoriul administrat de către instanţa de fond. Arată că a făcut dovada a ceea ce s-a susţinut prin apărările formulate, iar în ceea ce priveşte poziţia procesuală, la momentul actual nu este în interesul superior al copilului minor să aibă un program de vizită cu intimata reclamantă din prezenta cauză, urmează ca instanţa să aprecieze în ceea ce priveşte probatoriul administrat, susţine în continuare că copilul este tracasat, are o problemă în momentul în care se întâlneşte cu bunica maternă, în sensul că a participat la foarte multe discuţii între această persoană şi concubinul acesteia, relaţiile de familie sunt grav deteriorate şi se poate observa inclusiv din probele administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti. Mai mult decât atât, nu sunt îndeplinite condiţiile legale în ceea ce priveşte admiterea acestei ordonanţe preşedinţiale pentru motivele pe care le-a expus şi solicită admiterea apelului şi, rejudecând cauza, să se respingă ordonanţa preşedinţială.

Avocat I.A.M., pentru intimata M.A., solicită respingerea apelului ca nefondat, menţinerea sentinţei pronunţate de Judecătoria Târgu-Jiu ca fiind legală şi temeinică, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat. În ceea ce priveşte aşa-zisele motive invocate în cadrul cererii de apel, astfel cum s-a susţinut în întâmpinare, susţine şi oral, aceste motive nu se încadrează în dispoziţiile art. 466 şi următoarele C.proc.civ. Instanţa de fond în mod corect a avut în vedere dispoziţiile art. 9 alin. 4 şi art. 17 din Legea nr. 272/2004, în care se menţionează expres că copilul are dreptul de a menţine relaţii personale cu rudele, părinţii, precum şi alte persoane şi art. 18 alin. 1 şi 2 din aceeaşi lege. Se învederează în cuprinsul cererii de apel că ar fi formulat o serie de sesizări şi plângeri penale la poliţie, însă apelanta omite să menţioneze care este scopul acestor sesizări şi plângeri penale. De la momentul în care a venit în ţară, deşi bunica maternă, intimata reclamantă este cea care s-a ocupat exclusiv de creşterea şi educarea minorilor, i s-a interzis dreptul de a lua legătura cu cei doi minori, chiar şi prin intermediul telefonului mobil. Aceasta este blocată şi nu poate să ia legătura sub nicio formă cu minorii. În prezent intimata reclamantă nu se mai află în relaţii de concubinaj cu numitul P.D., niciunul dintre probatoriile administrate la instanţa de fond, respectiv martorii propuşi nu au confirmat faptul că a existat o stare conflictuală, că s-au desfăşurat scandaluri în prezența minorilor. Instanţa trebuie să aibă în vedere că minora este la o vârstă fragedă, este uşor influenţabilă, iar în prezent este delegată exercitarea autorităţii părinteşti în favoarea mătuşii, persoană care nu s-a implicat niciodată emoţional sau afectiv în creşterea şi educarea acestor minori, fiind plecată în cea mai mare parte a timpului în Italia, împreună cu sora sa, care este prezentă în sala de judecată. Este greu de crezut că o persoană care nu are minorii efectiv în întreţinere ar putea să se implice din toate punctele de vedere în creşterea şi educarea acestor minori. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, s-a făcut dovada rezultatelor excepţionale pe care le-a obţinut minora la şcoală, calificativele fiind în permanenţă foarte bine. Mergea în paralel la alte activităţi la Şcoala Populară de Artă, aspect confirmat de P.N., care locuieşte foarte aproape de intimata reclamantă şi care a menţionat că încă de la naştere a văzut-o efectiv doar pe intimata reclamantă şi concubinul P.D. care s-au ocupat de creşterea şi educarea acestor minori. Martorul Ionică menţionează în declaraţia dată în faţa instanţei de fond că acesta a desfăşurat lucrări de reparaţii la imobilul în care a locuit intimata reclamantă şi că pe toată perioada de 2-3 luni cât s-au desfăşurat aceste lucrări nu a auzit niciodată ca minorii să ia legătura telefonic cu mama, ci doar cu intimata reclamantă cea care le gătea şi se ocupa de cele necesare, că aceştia erau bine îngrijiţi, că toată perioada nu a auzit niciun fel de scandaluri sau alte discuţii. Singurul aspect pe care îl mai învederează este că bunica maternă este într-o stare emoţională destul de afectată psihic de faptul că nu poate să mai vadă minorii şi a încercat prin toate modalităţile, respectiv prin intermediul Direcţiei Protecţiei Copilului, să-i vadă pe minori. De când s-a dat acest program provizoriu de către instanţa de fond,  cea căreia i s-a delegat exercitarea autorităţii părinteşti, niciodată nu răspunde la telefon, pleacă cu minorii exact în intervalul orar în care ar trebui să vadă intimata reclamantă pe minori, iar acum 2 săptămâni bunica a sunat la poliţie, poliţistul a luat legătura cu mătuşa şi aceasta i-a spus că nu poate să vină pentru că se află la cumpărături. A rugat-o insistent să vină având în vedere că există o hotărâre executorie, şi în momentul în care a venit în faţa blocului, a spus în prezenţa poliţistului, însă nu are procesul-verbal să-l depună la dosar, ˮAşa este G. că nu vrei să o vezi pe bunica, poţi să pleci în casăˮ. Aceasta este o atitudine greu de tolerat pentru o persoană care a crescut copiii. Trebuie avut în vedere că toate calificativele obţinute de către minoră pe perioada cât a stat la bunica maternă sunt de foarte bine, a obţinut diplome de excelenţă. În ceea ce priveşte acele CD-uri, arată că le-a audiat, sunt simple discuţii între intimata reclamantă şi fostul concubin, discuţii la care minorii nu sunt prezenţi, şi o discuţie în care apelanta din prezenta cauză a înregistrat-o pe doamna învăţătoare fără acordul acesteia şi încearcă să detalieze ceea ce ar fi trebuit să spună dumneaei, însă doamna educatoare nu s-a conformat acestor susţineri pentru că programul de vizită este unul moderat, nu este permis să se ia minorii la domiciliu şi, în atare situaţie, nu este afectată în niciun fel dezvoltarea emoţională şi psihică a acestora.

În replică, Avocat T.F. pentru apelanta pârâtă P.G.F. arată că toate aceste susţineri ale intimatei astfel cum au fost prezentate de avocata acesteia, nu s-au probat în niciun fel. La dosar se pot observa acele documente care s-au depus şi prin care face dovada că acest copil este traumatizat, atât psihic, cât şi fizic, urmează că instanţa să aprecieze probatoriul, să fie avută în vedere acea anchetă psihosocială, din care rezultă faptul că aceşti copii sunt foarte bine îngrijiţi şi stau împreună atât cu mama, cât şi cu sora acesteia, având în vedere că s-a închiriat o locuință pentru creşterea, educarea copiilor  şi au fost înscrişi la şcoală în ...... şi au un apartament închiriat în ........, dar datorită acestor conflicte familiale, de aceea au părăsit domiciliul unde au crescut. Mai mult decât atât, acei martori care au depus mărturie la instanţa de fond, respectiv acel domn a făcut reparaţii la apartament în 2016 sau în 2015, iar copii au plecat din acea casă în noiembrie anul trecut. Urmează ca instanţa să aprecieze sub toate aspectele şi să aibă în vedere şi declaraţia acelui copil. S-a demonstrat situaţia de fapt a acestor copii pe parcursul cercetării judecătoreşti, iar mama de faţă nu se poate susţine că nu poate să îngrijească aceşti copii. A delegat pe timpul cât ea este plecată la muncă în ......, ca sora ei să se ocupe de creşterea şi educarea acestor copii.

Avocat I.A.M., pentru intimata M.A. a solicitat să fie avută în vedere sentinţa pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu prin care se pune în vedere ca minorii să urmeze acel program de consiliere psihologică, program la care mama şi nici mătuşa nu s-au conformat, au încercat să-l înlăture pe tatăl minorei din viaţa acesteia, nepermiţându-i accesul, deşi acesta s-a implicat în permanenţă în creşterea şi educare cât mama a fost plecată.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. .../318/2021, reclamanta M.A., în contradictoriu cu pârâtele P.G.F. și P.M.I., a solicitat instanţei ca,  pe cale de ordonanţă preşedinţială, să îi fie  încuviințat să păstreze legături personale, respectiv luarea și găzduirea la domiciliul său, a minorilor P.G.A., născută la data de 04 august 2010 și D.A.S., născut la data de 19 ianuarie 2016 prin stabilirea unui program de vizitate în următoarea modalitate: primul și al treilea weekend pe lună, de vineri de la ora 18.00, până duminică la ora 14.00, cate o săptămână în vacanța de iarnă și cea de primăvară și trei săptămâni în vacanța de vară, în anii pari Crăciunul și anii impari Pastele, la domiciliul său; cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de ordonanță președințială, reclamanta a arătat că este bunica maternă a minorilor menţionaţi anterior, copiii fiicei sale P.G.F.,  de a căror creştere și educare s-a ocupat încă de la naştere, minorii locuind cu ea, fiica sa fiind plecată în străinătate cea mai mare parte a timpului, în prezent, aceasta fiind plecată în străinătate, din luna martie iar, prin sentinţa civilă nr. .../25.03.2021 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. .../318/2021, s-a dispus delegarea exercitării autorităţii părinteşti pentru o perioadă de 12 luni, numitei P.M.I. care este cea de-a doua fiică a sa (mătușa minorilor).

Reclamanta  a mai arătat că de când au revenit ultima dată în țară, fiicele sale au un comportament total necorespunzător față de ea, îngrădindu-i dreptul de a-și vizita nepoţii, pe care îi iubește enorm  și de care  este puternic ataşată, fiindu-i teamă să nu li se întâmple ceva.

A mai precizat reclamanta că prin sentința civilă nr. .../22.04.2021, pronunțată în dosarul nr. ..../318/2021 al Judecătoriei Târgu-Jiu, Direcţia Generală de Asistență Socială și Protecţia Copilului a dispus obligarea pârâtei să urmeze un program de consiliere psihologică cu privire la cei doi minori, pentru o perioadă de 3 luni,  însă  aceasta refuză spunând că e o pierdere de timp dusul la psiholog, iar în urma discuției pe care  a avut-o cu psihologul, acesta i-a comunicat faptul că minorii sunt traumatizaţi psihic, că prezintă probleme de comportament  și că este imperios necesară prezența minorilor la consiliere psihologică.

În continuare, reclamanta a  menționat că fiica sa, P.M.I., celei căreia i-a fost delegată exercitarea autorităţii, nu s-a ocupat niciodată de creşterea acestor minori, fiind plecată cea mai mare parte a timpului în străinătate împreună cu sora sa.

De asemenea, reclamanta a  mai precizat că a manifestat întotdeauna un ataşament continuu față de minori, materializat prin afecţiune desăvârşită, fiind întotdeauna receptivă la problemele acestora, asigurându-le climatul moral și material corespunzător vârstei, iar faptul că nu îi este permis să își viziteze nepoţii, îi produce o suferinţă imensă,  gândul și sufletul fiindu-i mereu la ei, aceştia fiind bucuria sa și motivul de a merge mai departe zi de zi.

A apreciat reclamanta că sunt îndeplinite cele 3 condiţii de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art.  996 și următoarele Cod procedură civilă,  în cea ce priveşte neprejudecarea fondului, făcând dovada că  pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu  a înregistrat dosarul nr. .../95/2021, ce are  ca obiect acţiune pe drept comun - obligaţie legături personale minori, este o măsură vremelnică,  care durează până la soluţionarea în mod definitiv a acţiunii pe drept comun iar, în ceea ce privește urgența, este îndeplinită și aceasta  întrucât îi este îngrădit dreptul de a-și vizita nepoţii, pe care îi iubeşte enorm și cărora le simte lipsa.

În dovedirea  cererii sale, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtelor și proba testimonială cu martorii P.D.  și P.A.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 996 și următoarele Cod procedură civilă  și art. 453 Cod procedură civilă.

Alăturat cererii sale de chemare în judecată, reclamanta a depus, în copie conformă cu originalul, acte de stare civilă (filele 9-11).

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta P.G.F. a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială ca inadmisibilă, netemeinică și nelegală, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, precizând că a plecat la muncă în ..... și a lăsat minorii cu mama sa, delegând temporar exercitarea autorităţii părinteşti pentru cei doi minori, mamei sale și precizând că, lunar, trimitea mamei sale, aproximativ 1000 euro lunar pentru minori, totul decurgând bine, până anul trecut, când între mama sa și concubinul acesteia au apărut  certuri finalizate și cu  intervenția poliției, primind telefoane de disperare de la fiica sa, cu privire la starea conflictuală din casă, spunându-i să  vină să o ia.

Astfel, a arătat pârâta, a venit din ....., iar când a  ajuns în țară, a intrat două săptămâni în carantină, iar fetița îi dădea telefoane disperate să vină să o ia,  astfel încât l-a rugat pe tatăl minorei să o ia la el, însă a refuzat, acesta neluând  minora  niciodată la locuinţa sa,  nu i-a plătit nicio sumă de bani pentru creştere și educare, iar ulterior, când a fost obligat de către instanță la plata acesteia,  nu a plătit și nici nu a respectat programul dc vizitare minor stabilit de către instanţa de judecată.

Pârâta a mai menționat că atunci când a ieșit din carantină și-a luat minorii și a închiriat un apartament în ......,  unde s-a mutat cu aceştia și sora sa, P.M.I., iar mama sa nu a vrut să renunţe la delegarea temporară a exercitării autorităţii părinteşti de bună voie și nici nu a vrut să îi dea actele de stare civilă ale minorilor, motiv pentru care a fost nevoită să facă două cereri în fața instanței de judecată.

Că, înainte de a plecat din țară, a solicitat delegarea temporară a exercitării autorităţii părinteşti, sorei sale, P.M.I. întrucât între aceasta și minori există o afecţiune reciprocă, moment din care au început şicanele din partea mamei sale, care se pare că o interesează mai mult partea pecuniară,  decât sănătatea psihică și fizică a minorilor  întrucât a făcut o serie de sesizări la Protecţia Copilului, la poliție, la Autoritatea tutelară și întrucât tatăl minorei este cel care o poate chema în judecată în legătură cu minora, s-a aliat cu acesta, solicitându-i  prezența ori de ori vine la .....

În privința  minorilor, pârâta  a precizat că aceștia, după mutarea în ....., au fost integraţi în sistemul de învățământ adecvat vârstei, au avut o viață plină de respect și înțelegere, însă liniştea lor este tulburată de scandalurile generate de bunică, de organele care vin la sesizarea acesteia, aceasta generând scandal la orice întâlnire cu minorii.

Totodată, a mai menționat pârâta că minora nu mai doreşte să stea cu bunica ei, iar pe tatăl său nu îl cunoaște bine întrucât nu a locuit niciodată la el, minorii fiind ataşaţi de mătușa lor, astfel că a  considerat că poate să lase  copii în grija acesteia, până  obține custodie exclusivă sau paşaport pentru a-i putea lua în ...... să locuiască împreună.

Referitor la cererea de ordonanţă președințială formulată, pârâta a apreciat că aceasta nu întruneşte condițiile de admisibilitate dispuse expres de lege, astfel interesul superior al copilului fiind  acela de a nu asista la conflicte și scandalurile care, de altfel, au generat și mutarea lor în altă locaţie și delegarea temporară a exercitării autorităţii părinteşti către altă persoană decât bunica maternă, cu privire la vremelnicia măsurii ce urmează a fi luată, apreciind că măsurile stabilite pe calea ordonanţei președințiale vor opera doar până la soluţionarea definitivă a cererii formulate pe calea dreptului comun  ori, nu s-a făcut nicio dovadă că pe rolul instanţelor de judecată se află o astfel de cerere, sub aspectul neprejudecării fondului, apreciind că exercitarea abuzivă de către bunica maternă a drepturilor ce  i-au fost conferite faţă de persoana copilului încredinţat este de natură a stânjeni sau periclita procesul de creştere, educare, instruire şi formare a acestuia, îndreptăţind  instanţa să dispună limitarea, suspendarea sau chiar suprimarea acestui drept al bunicii materne, în funcție de natura şi gravitatea abaterilor constatate.

A apreciat pârâta că nu se impune audierea martorilor, cererea formulate având caracter  urgent.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.

În probațiune, pârâta a solicitat  proba  cu înscrisuri, precum și orice  mijloc de probă  a  cărei necesitate va rezulta  din dezbateri.

Pe  parcursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii I.I. și P.N.

Prin sentința civilă nr. .../2021 din 12 august 2021 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. .../318/2021, a fost admisă în parte cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamanta M.A., în contradictoriu cu pârâtele P.G.F. și P.M.I.

S-a stabilit provizoriu un program de vizitare a minorilor P.G.A., născută la data de ......... și D.A.S., născut la data de ........ în favoarea bunicii materne, reclamanta M.A., până la soluționarea dosarului nr. .../318/2021, în următoarea modalitate:

-în ziua de vineri din prima săptămână a lunii și în ziua de vineri din a treia săptămână a lunii, între orele 17:00 - 20:00, la domiciliul mamei pârâte sau al mătușii pârâte, în prezența pârâtei P.G.F. sau P.M.I.

Au fost obligate pârâtele la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Pentru a pronunța această sentință civilă, instanța de fond a reținut că prin cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale reclamanta M.A. a solicitat stabilirea unui program de vizitare în favoarea sa în ceea ce îi privește pe minorii P.G.A. și D.A.S., copiii fiicei sale, P.G.F.. Întrucât mama minorilor a fost plecată în străinătate o perioadă foarte lungă de timp, de creșterea și îngrijirea celor doi copii s-a ocupat reclamanta, bunica maternă.

Din pricina unor divergențe izbucnite între părți, mama pârâtă a decis să ia minorii din îngrijirea bunicii, autoritatea părintească fiind delegată surorii sale P.M.I., în baza sentinței civile nr. .../235.03.2021.

În drept, potrivit art. 997 alin. 1 Cod procedură civilă  „ instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”

Dispozițiile art. 997 Cod procedură civilă  prevăd posibilitatea pentru instanța de judecată, în situația în care se stabilește că în favoarea reclamantului există aparența de drept, posibilitatea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Astfel, dispozițiile legale enunțate prevăd necesitatea îndeplinirii cumulative a condițiilor privind urgența măsurii ce se solicită a fi luată de instanță, caracterul vremelnic al măsurii ordonate și existența aparenței de drept în persoana celui care solicită măsura provizorie.

În ceea ce priveşte condiţia urgenţei, în principiu, aceasta trebuie să rezulte din împrejurările de fapt concrete ale situaţiei deduse judecăţii şi să persiste pe tot parcursul procesului.

În ceea ce priveşte caracterul vremelnic al măsurilor solicitate, instanţa a constatat că reclamanta solicită dispunerea unor măsuri cu titlu provizoriu, respectiv până la soluţionarea dosarului de fond nr. .../318/2021, astfel încât prezenta hotărâre nu tranşează situaţia minorilor.

Aparența dreptului este o condiție realizată în ceea ce privește acțiunea introductivă de instanță, dată fiind calitatea titularului acesteia, dar mai ales în condițiile în care instanța nu este investită cu soluționarea fondului cauzei.

Totodată, prin stabilirea unui program de păstrare a legăturilor personale, instanţa nu procedează la prejudecarea fondului, hotărârea pronunţată în cadrul acestei proceduri speciale neprezentând autoritate de lucru judecat. În acest sens, aprecierile instanţei se limitează la asigurarea protejării interesului minorei, la acest moment, raportat la conţinutul dispoziţiilor art.263 şi următoarele Cod civil şi ale art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, care impun respectarea acestei cerinţe în orice demers judiciar.

Potrivit art. 9 alin. 4 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a-și păstra cetățenia, numele și relațiile de familie, în condițiile prevăzute de lege, fără nicio ingerință.

Potrivit art. 17 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului. În caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte. Criteriile prevăzute la alin. (4) vor fi avute în vedere și la stabilirea programului de relații personale și cu celelalte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie.

Conform art. 18 alin. 1-2 din Legea nr. 272/2004, în sensul prezentei legi, relațiile personale se pot realiza prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit; d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul; f) transmiterea de către persoana la care locuiește copilul a unor informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul; g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului. Transmiterea informațiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) și f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum și a dispozițiilor speciale vizând confidențialitatea și transmiterea informațiilor cu caracter personal.

Așadar, instanța a constatat că există cadrul legislativ care să permită stabilirea unor relații personale ale minorilor cu bunica maternă, justificându-se atât interesul cât și calitatea reclamantei în promovarea acestei acțiuni.

Instanța de fond a verificat în primul rând dacă relația dintre minori și bunică este suficient de conturată pentru a se putea include în sfera vieții de familie. Instanța a constatat din depoziția martorilor I.I. și P.N. că reclamanta  s-a ocupat de minori de la o vârstă foarte fragedă, în perioada în care mama minorilor se afla la muncă în străinătate. Bunica s-a ocupat în mod corespunzător de îngrijirea minorilor, asigurându-le toate cele necesare unei dezvoltări optime și armonioase, relația dintre nepoți și bunică bazându-se pe sentimente de afecțiune, copiii adresându-i-se cu apelativul ”mamă”. De asemenea, martorii au mai precizat că bunica nu a fost agresivă față de minori, nu le-a adresat cuvinte vulgare, iar în relația reclamantei M.A. cu concubinul său, P.D. nu au existat scandaluri.

Se poate conchide astfel că a existat o viață de familie efectivă în sensul art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În aceste condiții, față de dispozițiile Legii nr. 272/2004 și ale art. 8 din CEDO rezultă că bunica are dreptul de a menține relații personale cu nepoții lor și are dreptul la protecție din partea statului în cazul în care sunt împiedicați în stabilirea acestor relații de alte persoane particulare.

În ceea ce privește individualizarea programului de legături personale, instanța a avut în vedere precizările efectuate de minora P.G.A. cu ocazia ascultării, însă le-a reținut sub rezerva faptului că aceasta are o vârstă la care poate fi foarte ușor influențabilă. De altfel, inclusiv dintr-un mesaj tip whatsapp purtat între mamă și mătușă (fila 43), mătușa încearcă să-i explice mamei că nu trebuie întotdeauna să ia în considerare spusele minorei, pentru că adesea sunt exagerate.

Chiar dacă la momentul acesta minora a dezvoltat  anumite resentimente la adresa bunicii, nu poate fi ignorat faptul că reclamanta s-a comportat de-a lungul anilor ca o mamă pentru cei doi copii, astfel că este în interesul superior al minorilor ca bunica să fie o prezență constantă în viața lor, în continuare.

În pofida neînțelegerilor dintre mamă și bunică perpetuate o perioadă lungă de timp, este esențială colaborarea acestora și ca eforturile de comunicare să provină de la toate părțile implicate astfel încât minorii să evolueze și să beneficieze de dragostea și îndrumarea persoanelor apropiate. Cu referire directă la bunica maternă, instanța a apreciat că este în beneficiul copiilor ca aceștia să reia legătura cu reclamanta, dar treptat și fără a petrece nopțile la locuința acesteia, ca modalitate de desfășurare urmând a fi încuviințate vizite la domiciliul mamei sau al mătușii, în funcție de locul în care se află minorii.

În consecință, instanța a stabilit provizoriu un program de vizitare a minorilor P.G.A., născută la data de 04.08.2010 și D.A.S., născut la data de 19.01.2016 în favoarea bunicii materne, reclamanta M.A., până la soluționarea dosarului nr. 8282/318/2021, în următoarea modalitate:

-în ziua de vineri din prima săptămână a lunii și în ziua de vineri din a treia săptămână a lunii, între orele 17:00 - 20:00, la domiciliul mamei pârâte sau al mătușii pârâte, în prezența pârâtei P.G.F. sau P.M.I.

Având în vedere dispozițiile art. 453 din Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâtele la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.

La data de 17.08.2021, apelanta pârâtă P.G.F. a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. ../2021 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. .../318/2021, pe care o consideră netemeinică și nelegală, solicitând instanţei de apel ca prin sentinţa ce va pronunţa să dispună admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei criticate, în sensul respingerii cererii de ordonanţă președințială.

De asemenea, a solicitat suspendarea executării sentinței apelate, precum și cheltuielile de judecată care se vor face cu acest dosar.

În motivarea apelului, a arătat că în mod greşit instanţa de fond a apreciat dispoziţiile legale în vigoare raportat la probele administrate în cauză, probe pe care le-a apreciat greşit.

Este adevărat ca potrivit art. 17 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a menţine relaţii personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament, numai că acest text de lege trebuie raportat la situaţia existentă în cauză.

Astfel, interesul superior al copilului, astfel cum este reglementat prin dispoziţiile art. 5, art. 16, art. 30 alin. 2, art. 31, art. 32 din Legea nr. 272/2004, se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socio-afectiv, la viaţa de familie,  drept afirmat și prin art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza dedusă judecății, a apreciat că interesul superior al minorilor este acela de a nu fi asistat la conflicte și scadaluri care, de altfel, au generat și mutarea lor în altă locaţie și delegarea temporară a exercitării autorităţii părinteşti de către altă persoană decât bunica maternă. A mai arătat că de la mutarea copiilor în altă locaţie, bunica nu a făcut decât să depună multiple plângeri la Proiecția Copilului, la Autoritatea tutelară, la poliție, sens în care la fiecare plângere formulată, organele abilitate s-au deplasat la domiciliul actual al minorilor,  aceştia au fost nevoiți să răspundă unor persoane pe care nu le cunoşteau, ceea poate provoca un stres copiilor. Ori la acest aspect bunica maternă nu s-a gândit.

După mutarea copiilor în ....., bunica maternă i-a vizitat pe minori, dar fiecare vizită s-a terminat cu scandal pe care aceasta l-a generat.

În aceste condiţii,  a apreciat că minorii trebuie să aibă o viață liniștită, nu trebuie să asiste la scandaluri, de aceea a decis să se mute cu ei în altă locaţie pentru că altfel nu se putea.

Astfel, a arătat instanţei că în mod greşit instanța de fond a reţinut că bunica maternă a crescut cei doi minori singură. În toată perioada în care ea era plecată în străinătate, bunica maternă era ajutată de sora sa, iar când ea revenea în țară, pleca să lucreze sora sa, soră care de fapt a ajutat-o la creşterea minorilor încă de la naşterea acestor în Italia, până la momentul când a hotărât să se întoarcă în țară cu minorii.

La penultima plecare în ...., a lăsat minorii cu mama și sora sa, iar înainte să plece a notificat autoritatea tutelară, a delegat temporar exercitarea autorităţii părinteşti pentru cei doi minori mamei sale. A trimis lunar mamei sale aproximativ 1000 euro lunar pentru minori.

Totul a fost bine până când între mama sa și concubinul acesteia au apărut numeroase certuri, întrucât mama sa locuieşte cu concubinul său, certuri finalizate și cu intervenţia poliției.

A arătat că a primit telefoane de disperare de la fiica sa cu privire la starea conflictuală din casă, solicitându-i să vină să o ia.

Astfel, a venit din ......, unde lucra, să reglementeze situaţia copiilor săi, până va avea posibilitatea să îi ia cu ea în ......, unde are o locuinţă stabilă și un loc de muncă, pentru că nu dorește ca aceştia să trăiască într-o familie conflictuală, pentru a fi terorizaţi, dorește pentru aceştia un trai decent, cu armonie.

Când a ajuns în țară, a intrat două săptămâni în carantină, iar fetița îi dădea telefoane disperate să o ia de la mama sa, astfel încât l-a rugat pe tatăl minorei să o ia la el, însă acesta a refuzat.

A arătat că s-a despărţit în fapt de tatăl minorei la vârsta de 1 an și trei luni a minorei, căsătoria fiind desfăcută în drept mai târziu, iar de atunci tatăl acesteia nu a luat-o niciodată la locuinţa sa, nu i-a plătit nicio sumă de bani pentru creștere și educare, iar ulterior, când a fost obligat de către instanţă la plata acesteia, nu a plătit, sens în care a formulat plângere penală, nu a respecta programul de vizitare minor stabilit de către instanţa de judecată.

Când a ieşit din carantină, și-a luat minorii și a închiriat un apartament în ......, unde s-a mutat cu aceştia și sora sa, P.M.I. Mama sa nu a vrut să renunţe la delegarea temporară a exercitării autorităţii părinteşti de bună voie și nici nu a vrut să-i dea actele de stare civilă ale minorilor, motiv pentru care a fost nevoită să facă două cereri în fața instanţei de judecată.

Când a plecat în luna martie din țară, a solicitat delegarea temporară a exercitării autorității părinteşti surorii sale,  P.M.I., întrucât între aceasta și minori există o afecţiune reciprocă, aceasta a ajutat-o și în ...... cu creşterea lor, în perioada când i-a avut cu ea în ......, precum și în țară, în perioada în care a fost plecată.

De la acel moment, au început şicanele din partea mamei sale, pe care se pare că o interesează mai mult partea pecuniară decât sănătatea psihică și fizică a minorilor. În prezent aceasta nu realizează niciun venit. Astfel, a făcut  o serie de sesizări la Protecţia Copilului, la poliție, la Autoritatea tutelară. Vine la ...... însoțită de organe de poliție și autoritate tutelară, face scandal pe scară pentru ca să fie auzită de vecini, întrucât tatăl minorei este cel care o poate chema în judecată în legătură cu minora, mama s-a aliat cu acesta, solicitându-i prezența ori de câte ori vine la .......

Minorii, după mutarea în ......, au fost integraţi în sistemul de învăţământ adecvat vârstei, au avut o viață plină de respect și înţelegere. Însă liniştea lor este tulburată de scandalurile generate de bunică, de organele care vin la sesizarea acesteia. Aceasta nu face decât să genereze scandal la orice întâlnire cu minorii.

Minora nu mai doreşte să stea cu bunica ei, iar pe tatăl său nu îl cunoaște bine, întrucât nu a locuit niciodată la el, s-a întâlnit la școală sau în oraș cu acesta.

Minorii sunt ataşaţi de mătușa lor, așa că a considerat că poate să lase copiii în grija ei, până obține custodie exclusivă sau paşaport pentru a-i putea lua în ..... să locuiască împreună.

Cu privire la martorii audiaţi în cauză, a învederat că martorul I.I. nu cunoaşte minora și nici minora nu-l cunoaște, astfel încât a apreciat că acesta nu are cum să cunoască relaţiile existente în familie și între bunică și minori, câtă vreme nu a fost niciodată în preajma lor sau în vizită, sau să se cunoască în vreun fel. În aceeaşi situaţie se află și martora P.N., care cunoaşte minorii doar din vedere, nu au avut legături de amiciție cu bunica maternă și concubinul acesteia, sens în care nu aveau cum să cunoască relaţia bunicii cu minorii sau relaţia acesteia din ultima vreme cu concubinul.

De asemenea, instanţa de fond nu a avut în vedere CD-ul depus la dosarul cauzei din care rezultă din însăși spusele bunicii că existau mereu scandaluri, iar concubinul consuma mereu alcool. Nici împrejurarea că minorii îi spun reclamantei mamă, nu are vreo relevanță în cauză, întrucât bunica maternă așa a dorit să i se spună, încă de când aceștia erau mici.

Din mesajul transmis pe whatsapp, instanţa în mod greşit a reţinut că mătușa minorei îi spune să nu ia în considerare spusele minorei pentru că sunt exagerate, când de fapt bunica maternă îi spunea acest lucru.

A menționat că nu dorește ca copiii săi să fie supuşi la stres, dorește ca aceştia să aibă o viață liniştită, iar prin întâlnirea cu bunica maternă în modalitatea dispusă de către instanţă, acest lucru nu se poate realiza.

Așa cum a arătat, bunica maternă i-a vizitat după mutarea în noul domiciliu, dar toate întâlnirile au sfârşit cu scandal.

Instanţa de fond nu a arătat motivele pentru care a înlăturat această probă, probă care putea fi pusă în concordanță cu audierea minorei.

În considerarea celor arătate, a considerat că există motive întemeiate de natură a determina convingerea instanţei de control că instituirea, în procedura ordonanţei președințiale, a unui program de vizită în favoarea bunicii materne, nu este în concordanță cu interesul superior al minorilor, fiind susceptibil de a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală şi morală a copilului.

În drept, a invocat dispozițiile art.466 si art.1000 Cod procedură civilă.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, CD, proba cu martora P.M.I., precum și orice mijloc de probă a cărei necesitate va rezulta din dezbateri.

La data de 27.08.2021, intimata reclamantă M.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinţei civile nr. .../2021 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu, ca fiind legală și temeinică, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

A apreciat că instanţa de fond în mod corect a admis în parte cererea de ordonanţă președințială formulată de intimata reclamantă, raportat la probatoriul administrat în cauză, declaraţii de martori, înscrisuri, iar cele învederate de către apelantă în cuprinsul cererii de apel nu se încadrează în motivele de nelegalitate și netemeinicie, prevăzute de dispoziţiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.

Instanța de fond în mod corect a avut în vedere dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a menţine relaţii personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legaturi de ataşament.

A arătat că învederează apelanta că s-au formulat o serie de sesizări, plângeri atât la poliție, cât și la Proiecţia Copilului, dar omite să menţioneze de ce s-a ajuns în acest stadiu, și anume că deși bunica maternă i-a crescut exclusiv fără ajutorul apelantei pe cei 2 minori, asigurându-le cele necesare traiului, afecţiune, la un moment dat aceşti minori au fost luaţi de lângă bunica maternă, și duşi într-o altă locaţie, fără ca intimatei reclamante să i se permită măcar să ia legătura telefonic cu aceştia, fiind blocate telefoanele minorilor de apelantă și de sora ei, aceasta nevăzându-i de foarte mult timp pe minori, motiv care a determinat-o să promoveze prezenta cerere de ordonanţă președințială.

Scandalul nu este provocat nicidecum de către intimata reclamantă, ci de martora propusă în cererea de apel, fiind persoana căreia i s-a delegat exercitarea autorităţii părinteşti,  aceasta fiind cea care a încercat și încearcă în continuare orice demers pentru a o înlătura pe intimata reclamanta din viața minorilor, deoarece duce o luptă personală chiar împotriva propriei mame.

A învederat instanţei de judecată ca efectiv de când au revenit ultima dată în țară, fiicele intimatei reclamante, acestea au un comportament total necorespunzător față de ea, deși nu ştie intimata cu ce ar fi putut greși în fața lor, acestea îngrădindu-i dreptul de a-și vizita nepoţii pe care îi iubeşte enorm, care au fost crescuţi de ea, de care este puternic ataşată.

Iar cum interesul minorilor este primordial și pentru o bună dezvoltare psiho-socială a acestora se impune a avea legături personale cu bunica maternă, cea care s-au ocupat efectiv de la naştere de creşterea și educarea acestora, oferindu-le toată dragostea de care au avut nevoie și toate condiţiile pentru o creştere armonioasă, neducând lipsă de nimic.

Fiica intimatei P.M.I., celei care i-a fost delegată exercitarea autorităţii, nu s-a ocupat niciodată de creşterea acestor minori, nu s-a implicat emoţional niciodată, fiind plecată cea mai mare parte a timpului în străinătate împreună cu sora sa, nefiind reale susţinerile apelantei că aceasta împreună cu sora sa ar fi contribuit în vreun fel la creşterea și educarea minorilor, singura contribuţie fiind una financiară rareori, bani pe care intimata nu i-a folosit, punându-i deoparte să îi dea apelantei când va avea nevoie de ei, dar surprinzător într-o zi în care intimata reclamantă nu a fost acasă, numita P.M.I. profitând de lipsa mamei-a intimatei, a sustras toată suma de bani din casă, însușind-o fără să o fi anunţat pe intimată.

Nu este real nici aspectul că tatăl minorei nu s-ar fi implicat în creşterea și educarea minorei, acesta a contribuit financiar, mergea sau suna intimata mereu să întrebe despre minoră, o vizita, dar apelanta fiind plecată se pare că nu cunoaşte aceste aspecte.

Minora a avut o legătură normală cu tatăl acesteia, până la momentul când mătușa minorei (martora din prezenta cauză propusă) a intervenit în viața minorilor înlăturând în totalitate atât bunica maternă cât și pe tatăl minorei, aceștia neputând lua legătura nici telefonic, nici fizic.

De fiecare dată când are program de vizită, i se interzice să își poată vedea minora sub diferite pretexte de mătușă, ba că sunt plecați la piscină, cumpărături, plimbare, plecaţi din localitate, tatăl fiind nevoit să ceară ajutorul organelor de poliție.

Intimata reclamantă este cea care a manifestat întotdeauna un ataşament continuu față de minori, materializat prin afecţiune desăvârşită, fiind întotdeauna receptivă la problemele acestora, asigurându-le climatul moral și material corespunzător vârstei.

Faptul că nu îi este permis să își viziteze nepoţii, îi produce o suferinţă imensă intimatei, gândul și sufletul fiindu-i mereu la ei, aceştia fiind bucuria și motivul de a merge mai departe zi de zi.

Minorilor li s-a recomandat prin acea sentință ataşată la dosarul cauzei să urmeze o terapie în cadrul unui cabinet psihologic, însă mătușa căreia i-a fost delegată autoritatea părintească pentru o perioadă de 2 luni, a refuzat să ducă minorii, spunând că nu are timp de așa prostii, oare dacă i-ar păsa cu adevărat de acești minori și le-ar dori binele, nu ar fi trebuit să se conformeze solicitărilor instanţei, să ducă minorii la psiholog.

Minorii sunt la o vârstă fragedă, iar ce invocă apelanta că aceștia ar fi atașați de mătușă nu este real, atât timp cât până acum câteva luni aceasta nu a fost prezentă în viața minorilor, fiind crescuţi exclusiv de bunica maternă ajutată de concubinul acesteia la acel moment.

Se solicită a nu fi avute în vedere declaraţiile martorilor audiaţi la instanţa de fond, invocandu-se aspecte puerile de-a dreptul, referitor la martorul Iordan Ionica, acesta a menţionat clar că a desfășurat lucrări de reparaţii, zugrăvire la un apartament în care locuia bunica maternă împreună cu minorii și cu concubinul și că în toată această perioadă cât a stat a observat că apelanta nu și-a sunat minorii, nu s-a interesat de aceştia, bunica fiind zi de zi lângă ei, și că ulterior după ce a terminat lucrările, o vedea pe intimată prin oraşul ..... cu minorii, la restaurant, cumpăraturi, este normal ca apelantei să nu îi convină orice persoană care spune adevărul despre afecţiunea intimatei și despre aspectul că își iubeşte nepoţii enorm.

Referitor la martora P.N., aceasta a fost vecină de bloc cu intimata o perioadă îndelungată, ulterior mutându-se la câteva blocuri distanță, aceasta cunoaşte minorii, iar fetița a fost colegă și prietenă cu fata martorei, mergeau împreună la cursurile de la Școala Populară de Arte, se vizitau aproape zilnic, ieşeau în parc, la cumpărături, restaurante împreună cu intimata.

Apărătorul i-a adresat acestei martore întrebări referitoare la ce vârstă au minorii și alte detalii, la care aceasta a răspuns având cunoștință în totalitate de aceste aspecte.

Au fost luate în considerare toate probele depuse la dosar, inclusiv acele CD, care relatează discuţii între intimată și concubin, dar nu în prezența minorilor după cum se poate observa, în orice familie există discuţii, niciun martor nu a confirmat existența unor scandaluri între intimată și concubin.

Instanţa de fond în mod corect a apreciat că minora se află la o vârstă fragedă, fiind uşor influențabilă, ori în contextul în care mătușa le oferă telefonul toată ziua la dispoziţie, îi lasă să facă ce vor, nu îi ceartă deloc orice ar face, este și normal să își dorească să stea cu ea.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei la instanţa de fond, a făcut dovada că minora cât timp s-a aflat la intimata reclamantă a obţinut rezultate excepţionale la învățământ, primind diplome și calificativul foarte bine.

În ceea ce priveşte probele solicitate prin cererea de apel, a solicitat respingerea acestora, întrucât la instanţa de fond nu s-a solicitat proba testimonială.

De asemenea, dacă instanţa ar încuviinţa proba testimonială, a arătat că se opune la audierea acestei martore, datorită gradului de rudenie în care se află cu părţile și datorită faptului că se află în relaţii de dușmănie cu propria mamă, intimata reclamantă din prezenta cauză, CD-urile au fost puse și valorificate la instanţa de fond, nemaifiind utilă o astfel de probă.

Pentru aceste considerente, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și să  se menţină sentinţa civilă apelată ca fiind legală și temeinică, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, și-a întemeiat cererea pe depozițiile art. 205, art. 453 Cod procedură civilă.

A arătat că, cele susţinute înţelege să le probeze cu înscrisuri, interogatoriul pârâtelor  și proba testimonială cu doi martori: P.D. - necitat; P.A.,....., str. ...., nr. ..., bl. ...., sc. ..., apt. ..., etaj ..., jud. ...

În concluzie, a solicitat admiterea cererii de ordonanţă președințială, așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În caz de neprezentare, a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu art. 223 Cod procedură civilă.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma criticilor invocate, în limitele efectului devolutiv ale apelului determinate de ceea ce s-a apelat, conform dispozițiilor art.477 C.proc.civ., tribunalul constată că sentința pronunțată de prima instanță este temeinică și legală, motivarea acesteia fiind clară, concisă și concretă, cu argumentarea soluției adoptate, raportat la probatoriul administrat în cauză și textele de lege incidente.

Astfel, ca stare de fapt, din coroborarea susținerilor părților cu înscrisurile depuse la dosar și depozițiile martorilor audiați în cauză la fond, rezultă că minorii P.G.A. și D.A.S. sunt nepoții de fiică ai reclamantei M.A. Întrucât mama minorilor, P.G.F.,  a fost plecată în străinătate o perioadă foarte lungă de timp, de creșterea și îngrijirea celor doi copii s-a ocupat reclamanta, bunica maternă.

Din pricina unor divergențe izbucnite între părți, mama pârâtă a decis să ia minorii din îngrijirea bunicii, autoritatea părintească fiind delegată surorii sale P.M.I., în baza sentinței civile nr. .../235.03.2021.

În primul rând, tribunalul constată că pentru soluționarea cererii de ordonanță președințială dedusă judecății nu prezintă relevanță dacă bunica maternă a fost singura persoană care s-a implicat în creșterea și educarea minorilor în perioada în care apelanta, mama minorilor, a fost plecată în străinătate sau bunica a fost susținută financiar în acest sens de către apelantă și a fost ajutată inclusiv de mătușa maternă a minorilor, intimata P.M.I., întrucât prezentul proces nu are ca obiect delegare exercitare autoritate părintească, urmând astfel a fi reținute spre analiză doar acele susțineri și apărări ale părților care prezintă relevanță față de obiectul litigiului, respectiv stabilire provizorie a unui program de legături personale între bunică și nepoți. Mai mult, instanța de fond nu a reținut că doar bunica s-a implicat în creșterea minorilor, ci nu a analizat și contribuția mamei minorilor sau a mătușii minorilor în creșterea și educarea acestora, întrucât o astfel de analiză ar fi fost inutilă față de obiectul litigiului, în raport de care se impune a fi verificată doar existența anterior promovării cererii de ordonanță președințială a unei vieți de familie între bunică și nepoți.

În continuare, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce succed.

În drept, potrivit art. 17 alin.1, alin.2 și alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, ”Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.  (2) Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. (3) Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.”, iar potrivit alin. 4 al aceluiași text de lege, ”(4) În caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.”

Totodată, tribunalul reține că, potrivit art. 18 alin.1 lit. a-g din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului: relaţiile personale se pot realiza prin: ”a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;  c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit, cu sau fără supravegherea modului în care relaţiile personale sunt întreţinute, în funcţie de interesul superior al copilului; d) corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul; f) transmiterea de către persoana la care locuieşte copilul a unor informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul; g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relaţiile personale sunt întreţinute, în funcţie de interesul superior al copilului.”

De asemenea, tribunalul reține că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat o jurisprudență relativ bogată cu privire la relațiile dintre minori și familia extinsă. În acest sens, prin Hotărârea adoptată în cauza Marckx contra Belgiei, instanța de la Strasbourg a statuat faptul că “viața de familie, în sensul art. 8 (din Convenția Europeană a Drepturilor Omului), include cel puțin raporturile între rudele apropiate, iar respectarea vieții de familie, astfel înțeleasă, presupune, pentru stat, obligația de a acționa în așa fel încât să permită dezvoltarea normală a acestor raporturi”.

În același context al obligațiilor pozitive impuse statelor semnatare, Curtea de la Strasbourg prin Hotărârea Bondra contra Italiei, a reținut faptul că în domeniul protecției copilului, legea nu trebuie să prezinte o precizie absolută, fiind suficientă o formulare generală, care să lase autorităților naționale o largă putere de apreciere, mai ales a măsurilor care pot fi luate de autorități în acest scop, incluzând în mod expres relația dintre nepoți si bunici în sfera vieții de familie așa cum este aceasta înțeleasă și protejată de art. 8 din Convenție.

De asemenea, prin hotărârea pronunțată în cauzele Scozzari și Giunta contra Italiei, Curtea a subliniat că sunt protejate de către Convenție Europeană a Drepturilor Omului relațiile dintre bunici și nepoți, în măsura în care aceste legături există în fapt, ori din probele administrate în cauză, tribunalul constată că relația dintre bunica M.A. și cei doi minori este suficient de conturată pentru a putea fi inclusă în noțiunea de viață de familie.

Aplicând la speță principiile legale enunțate anterior, raportat la ansamblul probator administrat în cauză, tribunalul reține că, în pofida faptului că reclamanta M.A., în calitate de bunică maternă, s-a implicat în creșterea și supravegherea celor doi minori, până la momentul în care mama minorilor, apelanta P.G.F., a decis să delege exercitarea autorității părintești cu privire la minori în perioada în care este plecată în străinătate mătușii materne a minorilor, ulterior luării acestei decizii de către mama minorilor, legăturile personale între bunică și minori au fost întrerupte, ceea ce a determinat promovarea de către reclamanta bunică a acțiunii în procedura de drept comun înregistrată pe rolul Târgu-Jiu sub nr..../318/2021, prin care a solicitat să păstreze legături personale cu minorii, cât și promovarea cererii de ordonanță președințială, pentru stabilirea în mod provizoriu a unui program de legături personale între bunică și minori până la soluționarea dosarului nr..../318/2021.

Tribunalul constată, contrar susținerilor apelantei, că instanța de fond a apreciat în mod corect probatoriul administrat în cauză, reținând că relația dintre minori și bunică este suficient de conturată pentru a se putea include în sfera vieții de familie.

Astfel, depozițiile martorilor I.I. și P.N., coroborate cu înscrisurile aflate la dosar, probează faptul că reclamanta  s-a ocupat de creșterea minorilor de la o vârstă foarte fragedă, în perioada în care mama minorilor se afla la muncă în străinătate, relația dintre nepoți și bunică bazându-se pe sentimente de afecțiune, copiii adresându-i-se cu apelativul ”mamă”.

Întrucât a existat o viață de familie efectivă în sensul art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, față de dispozițiile Legii nr. 272/2004 și ale art. 8 din CEDO, bunica are dreptul de a menține relații personale cu nepoții săi și are dreptul la protecție din partea statului în cazul în care este împiedicată în stabilirea acestor relații de alte persoane particulare, cu excepția situației în care ar rezulta că menținerea acestor relații personale ar reprezenta un pericol pentru minori.

Tribunalul constată că o astfel de situație de excepție nu poate fi reținută în cauză, din probatoriul administrat în cauză nerezultând o stare de pericol în care s-ar afla cei doi minori în situația în care bunica beneficiază de un drept de vizită a minorilor la domiciliul mamei pârâte sau la domiciliul mătușii pârâte, unde se află minorii,  în prezența mamei sau a mătușii minorilor, în modalitatea în care a fost stabilit prin sentința apelată, respectiv pentru o perioadă limitată în timp până la soluționarea dosarului nr.8282/318/2021, în ziua de vineri din prima săptămână a lunii și în ziua de vineri din a treia săptămână a lunii, între orele 17.00-20.00.

Dimpotrivă, tribunalul apreciază că din moment ce modalitatea temporară de realizare a legăturilor personale între bunică și nepoți a fost stabilită sub forma unei vizite la domiciliul minorilor, în prezența mamei sau a mătușii, nu poate fi reținută posibilitatea unei eventuale stări de pericol iminent pentru dezvoltarea emoțională a copiilor sau integritatea fizică a acestora  prin prezența bunicii și comunicarea acesteia cu copiii în intervalul orar stabilit, pentru o perioadă determinată de timp.

Urgența luării acestei măsuri rezidă în aceea că din probatoriul administrat în cauză rezultă că între bunică și mama și mătușa minorilor există o stare conflictuală în ce privește păstrarea de legături personale între bunică și minori după delegarea autorității părintești exercitate asupra minorilor în favoarea mătușii materne, astfel că există pericolul ca până la soluționarea dosarului nr..../318/2021, relația dintre bunică și nepoți să se deterioreze iremediabil.

Este obligația tuturor părților, atât a bunicii, cât și a mamei și mătușii materne, de a colabora în așa fel încât conflictul dintre acestea să nu se desfășoare în prezența minorilor, însă nu se poate reține că un eventual demers efectuat de bunică la autorități ale statului pentru a fi sprijinită să continue până la soluționarea dosarului nr..../318/2021 o formă de legături personale cu nepoții săi ar reprezenta un pericol pentru dezvoltarea emoțională a copiilor, iar susținerea din cererea de apel că bunica a provocat scandal atunci când a vizitat  minorii nu a fost dovedită.

Împrejurarea că martorul I.I. nu ar cunoaște minora, iar martora P.N. nu ar cunoaște minora decât din vedere, așa cum s-a susținut prin apel,  nu constituie un argument pentru înlăturarea relevanței probatorii acordată de instanța de fond depozițiilor acestor martori, întrucât veridicitatea elementelor de fapt relatate de martori în ce privește implicarea reclamantei în creșterea copiilor nu este condiționată de o relaționare în mod direct a martorilor cu minorii.

De asemenea, este corect considerentul instanței de fond în sensul că deși la  momentul acesta minora a dezvoltat  anumite resentimente la adresa bunicii, nu poate fi ignorat faptul că reclamanta s-a comportat de-a lungul anilor ca o mamă pentru cei doi copii, astfel că este în interesul superior al minorilor ca bunica să continue să fie o prezență în viața celor doi minori, în modalitatea stabilită prin sentința apelată, până la soluționarea dosarului nr..../318/2021. În acest sens, din caracterizarea doamnei învățătoare B.M., înregistrată sub nr..../06.07.2021, rezultă că în perioada școlarizării în cadrul Școlii Gimnaziale nr.1 Motru, minora P.G.A. a fost îngrijită de bunica maternă, care a păstrat legătura cu școala, a răspuns oricăror solicitări și s-a interesat de comportamentul școlar al acesteia.

În ceea ce privește cererile de  probatoriu formulate prin apel, tribunalul reține în primul rând că  dispozițiile art.478 alin.2 și art.479 alin.2 C.proc.civ. conferă instanței de apel libertatea de a administra probele pe care le consideră necesare pentru lămurirea în întregime a procesului, fiind, totodată, îndreptățită să cenzureze cererile de probatoriu potrivit propriei convingeri.

Concluzia ce se impune în cauza de față  este că instanța de apel a respins proba cu CD, întrucât din cererea de apel rezultă că această probă a fost propusă pentru a proba starea de fapt de la domiciliul bunicii, sub aspectul climatului familial pe care aceasta îl poate oferi minorilor la domiciliul său, însă cum prin sentința apelată nu a fost stabilită o astfel de modalitate de realizare în mod provizoriu a legăturilor personale între reclamantă și cei doi minori, verificarea, chiar și a aparenței  acestei stări de fapt, a devenit lipsită de utilitate.

Față de considerentele expuse, constatând că în cauză  nu subzistă niciun motiv de nelegalitate  şi netemeinicie a sentinţei din cele  invocate de apelanta pârâtă  şi analizate  în condiţiile de examinare impuse de art. 476 alin. 1 Cod procedură civilă, nici motive  de ordine publică ce se ridică în orice stare a pricinii  şi din oficiu de instanţă şi se pun în dezbaterea părţilor, potrivit art. 479 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă, în baza art. 480 alin. 1 teza I Cod  procedură  civilă, apelul  promovat de pârâta P.G.F. va fi respins ca nefondat.

Întrucât din interpretarea dispozițiilor art.450 C.proc.civ., rezultă că suspendarea executării provizorii a sentinței apelate operează până la soluționarea căii de atac, iar soluționarea căii de atac a apelului s-a realizat până la soluționarea cererii de suspendare a executării provizorii,  va fi respinsă cererea de suspendare executare sentinţă, ca rămasă fără obiect.

În temeiul dispozițiilor art.453 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a apelantei, va fi obligată aceasta să plătească intimatei reclamante suma de 700 lei cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu avocat, potrivit chitanței aflate la fila 26.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge apelul civil formulat de apelanta pârâtă P.G.F., cu reședința în ...., str. ....., nr. ..., bl. ..., sc. ...., et. ..., ap. ..., judeţul .... împotriva sentinței civile nr. .../2021 din 12 august 2021 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. .../318/2021, în contradictoriu cu intimatele M.A., cu domiciliul în ....., bl. ..., sc. .., et. .., ap. .., judeţul .... şi în municipiul ...., ....., nr. ..., bl. ..., sc. ..., et. ..., ap. ...., judeţul .... şi P.M.I., cu domiciliul în ......, str. ........., bl. ....., sc. ..., et. ...., ap. ...., judeţul ...., având ca obiect ordonanţă preşedinţială, ca nefondat.

Respinge cererea de suspendare executare sentinţă, ca rămasă fără obiect.

Obligă apelanta la plata către intimata reclamantă a 700 lei cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 02.09.2021, la Tribunalul Gorj.

Preşedinte,Judecător,

........

Grefier,

....

Red. ..../Jud. fond ...

Tehnored....../5 ex./6 septembrie 2021

Domenii speta

Spete similare