Ordonanta presedintiala

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr……/207/2015 reclamanta SC I. A. I. SRL, a solicitat instanţei pe cale de ordonanţă preşedinţială  ca prin sentinţa ce se va pronunţa,  în contradictoriu cu I.S.U. OLT, să se dispună suspendarea sancţiunii complementare constând în oprirea funcţionării spaţiului comercial situat în Mun. Caracal, str. P. V. , la parterul magazinului C…, până la soluţionarea plângerii împotriva procesului verbal de contravenţie seria H nr.0043115 emis în data de  29.11.2015 de ISU Olt.

În motivarea cererii arată reclamanta că, în baza procesului verbal de contravenţie mai sus menţionat, a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 100.000 lei în temeiul art.44 alin.VI din Legea nr.307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor şi ca sancţiune complementară s-a dispus oprirea funcţionării spaţiului – club – bar din Mun. Caracal str. P. V.  – magazin c… parter, până la obţinerea autorizaţiei de securitate.

Susţine reclamanta că, urmare a  aplicării sancţiunii complementare cu ocazia controlului efectuat în data de 29.11.2015 de către inspectorii ISU Olt, ar suferi un  potenţial prejudiciu prin nefuncţionarea spaţiului comercial chiar în perioada  sărbătorilor de iarnă .

Mai arată reclamanta că, a formulat prezenta cerere întrucât  legiuitorul a considerat normal să deroge de la prev. OG 2/2001, astfel că, în materia măsurilor complementare de acest gen, simpla contestare a procesului verbal de contravenţie nu este suficientă pentru a se suspenda efectele sancţiunii accesorii, iar în aceste condiţii singura modalitate pentru a putea beneficia de folosirea spaţiului până în momentul în care se va constata nelegalitatea şi netemeinicia actului sancţionator constă în dispoziţia provizorie a instanţei în acest sens, invocându-se  ca temei de drept art.997 şi urm. C.p.c.

Reclamanta  solicită  luarea acestei măsuri pe cale de ordonanţă preşedinţială fiind singura instituţie prevăzută de lege pentru a preveni producerea unor prejudicii , având în vedere că, în perioada de sărbători, activitatea pe care o desfăşoară în  spaţiul comercial (bar-club) este aducătoare de venituri.

Deşi, instanţa nu poate intra pe fondul aspectelor ce ţin mai mult de  judecarea plângerii împotriva procesului verbal de contravenţie, ar putea analiza aparenţa dreptului pe calea ordonanţei preşedinţiale, situaţie în care susţine reclamanta că, este posibil ca încadrarea juridică a faptelor contravenţionale să nu fie cea corectă, influenţând astfel în mod direct şi sancţiunile aplicate.

Precizează reclamanta că, în acest moment a îndeplinit toate cerinţele impuse de pârâtă, inclusiv cele cu care nu a fost de acord, însă până la sesizarea instanţei nu a fost eliberată autorizaţia de securitate la incendiu, de către ISU Olt.

În drept, se invocă dispoz. art.997 C.p.c.

În dovedirea cererii, reclamanta înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri, sens în care anexează la dosar procesul verbal de  constatare şi sancţionare a contravenţiilor emis în data de 29.11.2015, procesul verbal de  aplicare a sigiliului nr.4031851 din 29.11.2015 emis de ISU Olt, nota de control încheiată în aceeaşi dată la SC I. A. I. SRL cu prilejul controlului privind apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

După stabilirea termenului de judecată instanţa a dispus comunicarea  unei copii de pe cerere şi de pe actele care o însoţesc, către pârât, punându-i-se în vedere că, întâmpinarea nu este obligatorie.

În data de  30.12.2015 pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Matei Basarab” al Jud. Olt a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială şi menţinerea ca temeinică şi legală a măsurii complementare de  oprire a funcţionării şi utilizării spaţiului cu destinaţie club – bar, dispusă prin procesul verbal de contravenţie seria H nr.0043115/29.11.2015.

În motivare,  se arată că, prin procesul verbal de contravenţie menţionat, reclamanta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 100.000 lei conform art.44 pct. VI din Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor pentru încălcarea gravă a cerinţei de securitate la incendiu, în ceea ce priveşte periclitarea vieţii ocupanţilor şi forţelor de intervenţie, în sensul că, nu se asigură numărul minim de căi pentru evacuare faţă de valoarea de referinţă şi  a doua cale de evacuare nu este echipată cu instalaţii de iluminat, de securitate pentru evacuare, fiind încălcate prev. art.3 alin.1 lit.c şi f din HG 915/2015.

A  arătat pârâtul că, reclamanta în momentul controlului nu deţinea aviz de securitate la incendiu şi funcţiona fără obţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu.

Ulterior controlului ISU Olt, reclamanta a solicitat în data de 28.12.2015 aviz de securitate la incendiu, fiind  emis astfel, avizul nr. 121/15/SU în data de 29.12.2015.

Se precizează că,  în conformitate cu art.1 alin.2 lit.b din Legea nr.307/2006, avizul de securitate la incendiu este actul emis în baza legii de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Judeţean  sau al Mun. Bucureşti, după verificarea  de conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor adoptate în documentaţiile tehnice de proiectare, pentru îndeplinirea cerinţei esenţiale  - securitate la incendiu – a construcţiilor, instalaţiilor şi altor amenajări.

Din articolul susmenţionat, reiese faptul că, avizul de securitate la incendiu certifică faptul că, documentaţia (proiectul) a fost elaborat cu respectarea actelor normative în vigoare.

Conform art.9 alin.1  din OMAI nr.3/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de avizare şi autorizare privind securitatea la incendiu şi protecţia civilă, avizele de securitate la incediu se eliberează în vederea emiterii autorizaţiei de construire care permite  implementarea proiectului avizat de către ISU Olt.

Ulterior obţinerii avizului de securitate la incendiu, reclamanta, avea obligaţia de a solicita şi obţine autorizaţia de securitate Ia incendiu, înainte de a pune în funcţiune spaţiul comercial cu destinaţia alimentaţie publică, conform art. 30 alin 1 din Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor potrivit căruia „începerea lucrărilor de execuţie la amenajări noi, de modificare a celor existente şi/sau schimbarea destinaţiei acestora, precum şi punerea lor în funcţiune se fac numai după obţinerea avizului sau autorizaţiei de securitate la incendiu, după caz".

Autorizaţia de securitate la incendiu conferă persoanelor fizice sau juridice deţinătoare de construcţii, instalaţii şi alte amenajări, dreptul de a le edifica, de a le pune în funcţiune şi de a le exploata din punctul de vedere al îndeplinirii cerinţei esenţiale – securitate la incendiu.

Autorizaţia de securitate la incendiu este singurul act care certifică faptul că spaţiul în cauză îndeplineşte cerinţa de securitate la incendiu.

Prin nota de control nr.4031851/29.11.2015 au fost constatate o serie de nereguli, iar pentru cele mai grave s-a dispus măsura complementară de oprire a utilizării spaţiului cu destinaţia alimentaţie publică în conf. cu art.3 alin.1 lit.c şi f  din HG nr.915/2015, respectiv că,  nu s-a asigurat numărul minim de căi pentru evacuare faţă de valoarea de referinţă şi a doua cale de evacuare nu este echipată cu instalaţii de iluminat, de securitate pentru evacuare.

Sigiliul a fost aplicat conform art.461 alin 1 din Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, cu modificările ulterioare, iar ridicarea sigilului la construcţiile sau amenajările operatorului economic in punctul de lucru poate avea loc in oricare dintre următoarele situaţii conform alin. 7 din acelaşi act normativ;

a)împlinirea termenului pentru care a fost dispusă oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau amenajărilor construcţiilor ori amenajărilor operatorului economic în punctul de lucru;

b)în baza unei hotărâri judecătoreşti executorii;

c)schimbarea proprietarului sau utilizatorului spaţiului în care se află construcţiile sau amenajările operatorului economic în punctul de lucru, în condiţiile în care se schimbă destinaţia construcţiei sau profilul de activitate;

d)lucrări de reparaţii urgente sau necesare realizării cerinţei de securitate la incendiu în incinta construcţiilor sau amenajărilor operatorului economic în punctul dc lucru;

e)obţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu.

Aşa cum reiese din textul de lege sus menţionat, motivele economice invocate de petentă , pentru ridicarea sigiliului, nu se regăsesc printre cele enumerate şi se apreciază  că nu trebuie să primeze în detrimentul integrităţii fizice şi chiar a vieţii clienţilor.

Se reiterează faptul că obiectivul controlat funcţionează fără autorizaţie de securitate la incendiu, iar în conformitatea cu prevederile art. 5, alin. 1 din HG nr. 915 din 2015 "Oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau amenajărilor se realizează până la obţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu".

Gradul de pericol social al faptei contravenţionale reţinută în sarcina reclamantului  rezidă, în principal, în aceea că, având în vedere specificul obiectivului (spaţiu club - bar), în lipsa autorizaţiei de securitate la incendiu - care să certifice siguranţa exploatării în condiţii de securitate la incendiu, repercusiunile unui eventual incendiu ar fi unele deosebit de grave, punând in pericol integritatea fizică sau chiar viaţa clienţilor care au înţeles să aleagă acest obiectiv.

Apreciază pârâtul că în această speţă, instanţa nu-şi poate depăşi competenţele acordate prin dispoziţiile art 997 Cod procedură Civilă, care o îndreptăţesc numai la analiza aparenţei dreptului, iar nu la justificarea acestuia. In plus, cât timp se poate presupune că ISU Olt a dispus luarea măsurii complementare constând în oprirea funcţionării şi utilizării spaţiului cu destinaţie  club - bar, printr-un act administrativ căruia legea îi conferă tripla prezumţie relativă de legalitate, autenticitate şi veridicitate.

Prin urmare,  instanţa nu poate proceda la verificarea valabilităţii actului sancţionator - proces verbal de contravenţie seria H  nr.0043115 emis în data de  29.11.2015  şi, implicit, la lipsirea de eficienţă juridică a uncia dintre sancţiunile aplicate reclamantei, în cadrul unei proceduri sumare, în lipsa analizei fondului drepturilor părţilor ori a împrejurărilor de fapt care au atras o asemenea situaţie juridică.

În  raport de aceste considerente, pârâtul susţine  că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 997 Cod Procedură Civilă, respectiv vremelnicia, urgenţa şi neprejudecarea fondului, întrucât ordonanţa preşedinţială nu are scopul de a stabili definitiv drepturile părţilor, motiv pentru care se  solicită respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială ca neîntemeiată şi menţinerea ca temeinică şi legală a măsurii complementare de oprire a funcţionării şi utilizării spaţiului cu destinaţie club – bar , dispusă prin procesul verbal de contravenţie .

În  drept, îşi întemeiază întâmpinarea pe dispoziţiile art. 205 şi urm. NCPC; Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor; O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor cu modificările şi completările ulterioare, HG nr. 915/2015, H.G. 1739/2006. pentru aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu.

În  probaţiune, înţelege să se folosească de înscrisurile existente la dosarul cauzei, precum şi de orice altă probă necesară şi utilă soluţionării cauzei.

În  conformitate cu art. 223 alin. (3) NCPC, s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa reprezentantului instituţiei.

La întâmpinare au fost ataşate următoarele înscrisuri: procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor Seria H nr.0043115 emis în data de  29.11.2015 de ISU Olt şi  avizul de securitate la incendiu emis în data de 19.12.2015.

În data de 28.12.2015 reclamanta formulează  o altă cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr.4625/207/2015, prin care solicită instanţei să dispună pe cale de ordonanţă preşedinţială să i se permită să folosească spaţiul comercial, situat în Mun. Caracal str. P. V.  la parterul magazinului C…..în intervalul 30.12.2015-04.01.2016.

S-a invocat de către instanţă din oficiu excepţia  litispendenţei  în conformitate cu dispoz. art.138 alin.1 C.p.c. şi anume,  „nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte, înaintea mai multor instanţe competente sau chiar şi înaintea aceleiaşi instanţe prin cereri distincte”.

În conf. cu dispoz. art.138 alin.3 C.p.c.când instanţele sunt de acelaşi grad excepţia se invocă  înaintea instanţei sesizată ulterior. Dacă excepţia se admite, dosarul va fi trimis de îndată primei instanţe investită.

Prin încheierea nr.853 din 30.12.2015 pronunţată de Judecătoria Caracal a fost admisă excepţia litispendenţei invocată de instanţă din oficiu, iar dosarul  s-a înaintat completului iniţial investit, respectiv C.8 Ord. cu soluţionarea dosarului 4577/207/2015.

S-a reţinut îndeplinirea cumulativă a  condiţiilor prev. de art.138 alin.1 C.p.c. şi anume: existenţa a două sau mai multe cereri cu părţi, obiect şi cauză identice; cererile să fie în curs de judecată la instanţa competentă sau la instanţe deopotrivă competente; cererile identice să se afle pe rolul instanţelor de fond.

Totodată, instanţa a mai reţinut că, identitatea de obiect şi cauză poate fi şi parţială, fie atunci când o anumită cerere este reprodusă întocmai într-o altă acţiune cu mai multe capete de cerere, fie când  însuşi obiectul unei acţiunieste cuprins în obiectul unei a doua acţiuni cu aceeaşi cauză  sau chiar o cauză diferită.

În speţa dedusă judecăţii s-a constatat că, prin cele două cereri, reclamanta a solicitat în principal suspendarea aplicării măsurii complementare dispusă prin procesul verbal de contravenţie emis de ISU Olt cu nuanţarea prin cererea ce formează obiectul dosarului nr.4625/207/2015 că,  suspendarea măsurii  complementare se solicită în intervalul 30.12.2015 – 04.01.2016.

De altfel, la termenul de judecată din data de 04.01.2016 reclamanta prin apărător precizează că, prin această cerere se solicită suspendarea măsurii complementare constând în oprirea funcţionării spaţiului comercial începând cu data de 04.01.2016 până la judecarea pe fond a plângerii împotriva procesului verbal de contravenţie emis în data de 29.11.2015.

Analizând actele şi lucrările celor două dosare, instanţa reţine următoarele:

În baza contractului de închiriere nr.34/21.01.2014, reclamanta SC I. A. I. SRL reprezentată prin I. P. , a închiriat de la SC R. _ M. SA Caracal prin reprezentat M. A.  -  administrator unic în calitate de proprietar,  imobilul situat în Mun. Caracal str. P. V.  nr…. magazin c…. – parter, constând în suprafaţa de 300 m.p.

Prin actul adiţional nr.59 din 02.05.2014 la contractul de închiriere nr.87/25.05.2010 a intervenit  o modificare în contract, în sensul că, începând cu data de 01.05.2014 suprafaţa închiriată este de 330 m.p.

Cu ocazia controlului efectuat de inspectorii ISU Olt în data de 29.11.2015 la societatea reclamantă, prin nota de control nr.4031851 din aceeaşi dată, s-au constatat  o serie de nereguli, însă pentru cele mai grave s-a dispus măsura complementară de oprire a utilizării spaţiului cu destinaţie club – bar, în conf. cu dispoz. art.3 alin.1 lit.c şi f din HG nr.915/2015, întrucât nu s-a asigurat numărul minim de căi pentru evacuare faţă de valoarea de referinţă şi a doua cale de evacuare nu este echipată cu instalaţii de iluminat de securitate, pentru evacuare.

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria H nr.0043115/29.11.2015, reclamanta a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 100.000 lei conform art.44 pct.6 din Legea nr.37/2006 privind apărarea împotriva incendiilor pentru încălcarea gravă a cerinţei de securitate la incendiu, în ceea ce priveşte periclitarea vieţii ocupanţilor şi forţelor de intervenţie.

S-a reţinut de către inspectorii din domeniu că,  reclamanta nu deţine aviz de securitate la incendiu şi funcţiona fără obţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu, sens în care  abia în data de 28.12.2015 a solicitat avizul de securitate la incendiu fiind emis  în data de 29.12.2915 avizul nr.121/15/SU.

Potrivit art. 997 alin. 1 C.pr.civ., instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara (...).

Din aceste dispoziţii legale reiese faptul că, pentru verificarea condiţiilor de  admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale instanţa trebuie să constate că există o aparenţă de drept în favoarea reclamantei, care se află într-o situaţie ce impune o măsură urgentă,  prin care să se prevină o pagubă iminentă şi ireparabilă (sau înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări), iar această măsură trebuie să aibă un caracter provizoriu. Totodată, în analiza îndeplinirii cerinţelor  legale, instanţa nu trebuie să prejudece fondul.

Pentru a fi admisibilă  o cerere de ordonanţă preşedinţială trebuie îndeplinite cumulativ următoarele cerinţe: aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existenţa unor cazuri grabnice şi neprejudecarea fondului.

Aparenţa de drept este în favoarea reclamantului dacă poziţia acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanţa preşedinţială este preferabilă din punct de vedere legal în condiţiile unei sumare caracterizări şi analize a situaţiei de fapt.

Doctrina a evidenţiat că „starea de fapt a unui proces se  împleteşte întotdeauna in -disolubil cu cea de drept şi judecătorul atunci când ordonă chiar o măsură provizorie trebuie să fie convins că această măsură este justă şi  conformă cu dreptul”.

Instanţa reţine că, prin procesul verbal de aplicare a sigiliului nr.4031851 din data de 29.11.2015 în baza prev. art.461  alin.1 din Legea nr.307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor cu modificările şi completările ulterioare, s-a oprit funcţionarea spaţiului comercial cu destinaţia club – bar, măsura fiind determinată de încălcarea gravă a cerinţei de securitate la incendiu în ceea ce priveşte periclitarea vieţii ocupanţilor şi forţelor de intervenţie, reţinându-se săvârşirea faptei prev. la art.3 alin.1 lit.c şi f din HGR nr.915/2015 din acelaşi act normativ, de către reclamanta  SC I. A. I. SRL, cu sediul în Mun. Caracal, punct de lucru în  Mun. Caracal str. P. V.  – parterul Magazinului C…, spaţiu comercial cu destinaţia club-bar, pentru care s-a aplicat amendă contravenţională în cuantum de 100.000 lei în temeiul art.44 pct. VI din Legea nr.307/2006.

Conf. art.46 alin. 2 din  Legea nr.307/2006 pe durata opririi funcţionării ori utilizării construcţiilor sau a amenajărilor potrivit art.44 pct.6 acestora li se aplică/ridică sigiliul de către personalul prevăzut la art.28 alin.2.

Cu privire la justificarea interesului reclamantei în promovarea prezentei cereri de ordonanţă preşedinţială, instanţa reţine că potrivit art. 46 al. 4 din Legea 307/2006 prin derogare de la dispoziţiile art. 32 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii nu suspendă executarea sancţiunii contravenţionale complementare aplicate potrivit art. 44 pct. VI.

Analizând  îndeplinirea condiţiilor privind cererea de ordonanţă preşedinţială prev. de art.997 alin.1 C.p.c., respectiv existenţa aparenţei de drept în favoarea reclamantei, din  cuprinsul procesului  verbal atacat rezultă că activitatea acesteia a fost suspendată ca urmare a sancţionării sale pentru încălcarea prevederilor art. 44 pct. VI din Legea 307/2006, cu aplicarea art. 3 alin. 1 lit. c şi f din H.G. 915/2015.

Din probele administrate în cauză se constată că reclamanta nu a făcut dovada că, în ceea ce priveşte obiectivul cu destinaţia  club – bar a funcţionat cu respectarea cerinţei de securitate la incendiu, chiar dacă după constatarea unor grave nereguli a încercat remedierea unor deficienţe, constând în lucrări de reamenajare a spaţiului comercial, în sensul de a se crea trei uşi de acces, respectiv de evacuare, astfel cum s-a susţinut cu ocazia judecării prezentei cereri, nu există  un proiect în acest sens, avizat de ISU Olt şi nu s-a făcut  dovada  echipării cu sistem de  iluminat de siguranţă a  căii de evacuare existente, dat fiind că, una dintre  neregulile constatate de inspectorii ISU constă în,  lipsa numărului minim de căi de evacuare faţă de valoarea de referinţă pentru cei 180 de utilizatori stabilindu-se că sunt necesare trei căi – fluxuri de evacuare, existând doar două fluxuri în momentul efectuării controlului.

Mai mult, contrar susţinerilor reclamantei în sensul că a obţinut toate avizele necesare funcţionării, iar după  data efectuării controlului a  făcut demersuri în vederea îndeplinirii şi a altor cerinţe cu care nu a fost de acord,  din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, se constată că obiectivul controlat funcţionează fără autorizaţie de securitate la incendiu, reclamanta rezumându-se să obţină pentru investiţia realizată în suprafaţă de 330 m.p. doar avizul de securitate la incendiu şi acest fapt în  data de 29.12.2015.

Faţă de această situaţie, având în vedere că obiectivul controlat funcţionează  fără autorizaţia de securitate emisă de Inspectoratul pentru situaţii de urgenţă, în urma verificărilor în teren şi a documentelor privind realizarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, îndeplinirea cerinţei esenţiale - securitate la incendiu, la construcţii, instalaţii tehnologice şi alte amenajări, fără să se asigure echiparea cu instalaţii de iluminat de securitate pentru evacuare la a doua cale de evacuare şi  nici nu s-a făcut dovada că s-au luat măsuri de remediere a deficienţelor constatate, în conformitate cu  normele legale în materie, instanţa pipăind fondul  dreptului, constată că nu există o aparenţă de drept în favoarea reclamantei.

Este adevărat că suspendarea activităţii societăţii reclamante poate duce la pierderea unor venituri financiare, însă instanţa apreciază că motivele economice invocate nu trebuie să primeze în detrimentul integrităţii fizice şi chiar a vieţii oamenilor care înţeleg să aleagă acest local, pentru diferite ocazii.

Gradul de pericol social al faptei contravenţionale reţinute în sarcina petentei rezidă, în principal, în aceea că, având în vedere specificul obiectivului- club-bar, în lipsa autorizaţiei de securitate la incendiu  care să certifice siguranţa exploatării în condiţii de securitate la incendiu, neechiparea cu instalaţii de iluminat de securitate a căilor de  evacuare , repercursiunile unui eventual incendiu ar fi unele deosebit de grave punând în pericol integritatea fizică sau chiar viaţa oamenilor care frecventează acest local.

În plus, actul normativ în baza căruia a fost aplicată sancţiunea contravenţională era în vigoare la momentul efectuării controlului şi constatării deficienţelor privind respectarea normelor generale de apărare împotriva incendiilor, reclamanta având obligaţia să intre în legalitate după intrarea în vigoare a unor norme legale privind securitatea la incendiu.

Prin urmare, constată instanţa că, nu s-a făcut dovada unor acte abuzive, a unor măsuri aplicate în mod nelegal de către ISU Olt, în contradicţie flagrantă cu dispoziţiile legii care să justifice suspendarea măsurii  complementare, temporar, respectiv până la judecarea în fond a plângerii împotriva  procesului verbal de contravenţie înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr. …./207/2015.

De altfel,în cadrul  soluţionării plângerii formulată de petentă se va analiza actul sancţionator sub aspectul legalităţii şi temeiniciei,

În ceea ce priveşte caracterul urgent al cererii de ordonanţă preşedinţială, constată  instanţa că nu este îndeplinită această cerinţă, având în vedere scurgerea unui interval de timp de aproximativ o lună de zile din momentul producerii evenimentului ori al naşterii situaţiei până la data promovării prezentei cereri.

De asemenea, urgenţa deosebită poate fi dedusă din importanţa socială  a dreptului a cărui păgubire/ pierdere se urmăreşte a fi evitată, dat fiind că, se invocă motive de ordin financiar (pierderea unor venituri substanţiale prin comparaţie cu cele realizate în aceeaşi perioadă din anul anterior, când spaţiul a funcţionat în  aceleaşi condiţii.

În consecinţă, apreciază instanţa că nu se justifică admiterea ordonanţei preşedinţiale şi nu se impune suspendarea măsurii complementare aplicată prin procesul verbal de contravenţie emis în data de 29.11.2015, atâta timp cât aceasta are o bază legală în dreptul intern şi este impusă de prevenirea generală a securităţii integrităţii corporale şi a vieţii persoanelor  care ar ocupa spaţiul respectiv în calitate de clienţi, fiind dispusă pe o perioadă determinată, respectiv până la intrarea în legalitate (obţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu).

Pentru toate aceste considerente, instanţa urmează să respingă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă, nefiind îndeplinite condiţiile legale prev. de art.997 alin.1 C.p.c.

În ceea ce priveşte cererea de ordonanţă preşedinţială ce constituie obiectul dosarului nr……/207/2015 întrucât vizează  suspendarea măsurii complementare pe  o perioadă anterioară şi anume 30.12.2015 – 04.01.2016 urmează a fi respinsă ca rămasă fără obiect.

Postat 29.01.2016

Domenii speta

Spete similare