Exercitare autoritate părintească

SC 5613/03.12.2012

- exercitare autoritate părintească -

-  ordonanţă preşedinţială -

Pe rol se află pronunţarea asupra cauzei civile, în domeniul minori şi familie, privind pe reclamantul XXîn contradictoriu cu pârâta YY, având ca obiect exercitare autoritate părintească pe cale de ordonanţă preşedinţială.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 29.11.2012, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când instanţa a dispus amânarea pronunţării soluţiei, la solicitarea pârâtei, pentru a-i da posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise.

 La data de 03.12.2012, pârâta, prin apărător, avocat BPL având împuternicirea avocaţială nr. 156048 din 03.12.2012, a depus la dosar concluzii scrise.

După deliberare,

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

 Prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 05.11.2012, sub nr. xxx, reclamantul XX, în contradictoriu cu pârâta YY, a solicitat instanţei ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să dispună exercitarea temporară a autorităţii părinteşti asupra minorului ZZ, născut la data de 9.12.2007, de către tată şi stabilirea locuinţei minorului la domiciliul acestuia până la soluţionarea  dosarului având ca obiect desfacerea căsătoriei dintre părţi.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta în anul 2008, iar din relaţia lor a rezultat minorul ZZ, născut la data de 9.12.2007. Deoarece relaţiile dintre soţi s-au deteriorat, reclamanta a promovat acţiune de divorţ, înregistrată sub nr. xxla Judecătoria Piatra Neamţ.

Cererea de exercitare temporară exclusivă a autorităţii părinteşti asupra minorului a fost justificată prin faptul că pârâta consumă în exces alcool, întreţine relaţii extraconjugale cu diferiţi bărbaţi şi nu se ocupă de minor. Mai mult, de nenumărate ori a lovit minorul deoarece sub influenţa băuturilor alcoolice devenea agresivă atât fizic, cât şi verbal, adresând cuvinte injurioase minorului.

Reclamantul a mai arătat că, pe data de 12.10.2012, în jurul orelor 16,00, când a ajuns acasă, a constat că sunt sparte obiecte veselă şi este dezordine motiv pentru care a intrat în panică şi a început să-şi caute copilul la spital, crezând că acesta s-a rănit din cauza neglijenţei pârâtei. Ulterior, a aflat că pârâta a părăsit domiciliul, luând cu ea şi copilul pe care tatăl nu a mai reuşit să-l viziteze deoarece pârâta nu-i permite acest lucru.

Reclamantul a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile ca, pe cale de ordonanţei preşedinţiale, să se dispună ca el să exercite autoritatea părintească asupra minorului faţă de care manifestă o afecţiune deosebită, având toate condiţiile pentru a-i asigura cele necesare unei creşteri normale în timp ce pârâta îi poate pune în pericol viaţa.

Acţiunea a fost legal timbrată, conform art. 3 lit. b din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

 Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, cu precizarea că toate afirmaţiile făcute de reclamant cu privire la conduita sa sunt neadevărate şi sunt făcute doar cu scopul luării copilului.

În al doilea rând, pârâta a subliniat că, de la naşterea copilului, soţul i-a interzis cu desăvârşire să-şi exercite atribuţiile de mamă în totalitate în sensul că nu avea voie să iese cu copilul la cumpărături, să meargă în vizită sau să îl înscrie într-o formă de învăţământ preşcolară. De asemenea, îl influenţează în mod negativ pe minor, determinându-l să nu o recunoască şi să o iubească ca mamă. Tatăl avea faţă de copil o conduită neconformă cu vârsta acestuia, total aberantă, în sensul că îi mesteca mâncarea, îl învăţa să-i vorbească urât şi să nu respecte pe nimeni şi nimic. În plus, de câte ori încerca să-i arate că greşeşte, reclamantul o bătea şi o înjura de faţă cu copilul, astfel că şi acesta când se enerva îşi lovea mama.

Pârâta a mai afirmat că nici susţinerile reclamantului potrivit cărora el ar fi fost cel care s-a ocupat de copil nu corespund realităţii. În acest sens a precizat că minorul a contactat mai multe afecţiuni datorită neglijenţei tatălui, respectiv anemie şi malnutriţie proteino – energetică (întrucât reclamantul nu îi permitea mamei să îi dea mâncare gătită, ci doar hrană foarte slabă din punct de vedere nutriţional), faringită şi amigdalită acută (deoarece tatăl îl ducea dimineaţa devreme la baltă la pescuit şi îi dădea lichide reci şi nu îi permitea mamei să meargă la medic datorită costului consultaţiei, astfel că era tratat acasă), afecţiuni ale aparatului urinar, fimoză, parafimoză şi hipertrofia prepuţului, care au generat infecţie în condiţiile în care reclamantul a refuzat intervenţia chirurgicală, deficit de stimulare educaţională şi achiziţii cognitive pentru 4 ani posibil în context carenţial.

Faţă de cele relatate, pârâta a apreciat că prezenţa permanentă a tatălui în viaţa fiului său nu poate duce decât la accentuarea negativă a comportamentului social a acestuia.

Cu privire la solicitarea reclamantului de stabilire a locuinţei minorului la locuinţa sa, pârâta a arătat că nu sunt condiţii civilizate deoarece nu este curent electric, iar reclamantul a scos casa şi terenul la vânzare, iar cu banii obţinuţi intenţionează să părăsească ţară cu tot cu minor şi să plece în Anglia la fosta soţie de care este despărţit de 7 ani.

În concluziile scrise pârâta a mai precizat că din ancheta socială efectuată la domiciliul său rezultă că poate să se ocupe în mod corespunzător de fiul său care are nevoie de prezenţa mamei. Pe de altă parte, băiatul a început să se integreze în colectivul de copii de la grădiniţa la care este înscris după ce iniţial a avut un comportament neadecvat vârstei sale şi violent în limbaj datorită faptului că anterior a trăit izolat întrucât tatăl a refuzat înscrierea copilului la grădiniţă.

Pe de altă parte, pârâta a subliniat că, deşi părţile au locuit împreună cu minorul, nu a avut prea multe de spus întrucât, ori de câte ori încerca să ia decizii contrare ideilor reclamantului, în orice domeniu, nu doar cu privire la copil, era agresată fizic sau verbal astfel că, de frică, îi accepta dominarea şi a considerat că vina sa constă în faptul că nu a avut curajul de a pleca mai devreme pentru a-i oferi fiului său o viaţă mai bună.

În susţinerea acţiunii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar fotocopii ale următoarelor acte: certificatul de căsătorie înregistrat sub nr. x/6.03.2008 în Registrul de stare civilă al comunei Alexandru cel Bun, judeţul Neamţ, certificatul de naştere al minorului ZZ, un înscris olograf, contractele de vânzare – cumpărare autentificate sub nr. 129/2007 şi nr. 584/2007 la B.N.P. Samson Grigore şi B.N.P.A. Bălan Dorina şi Bălan Oana, autorizaţia de construire nr. 38/2008 emisă de Primăria comunei Alexandru cel Bun, o schiţă topografică, un proces verbal de recepţie, mai multe ordine de plată şi 10 planşe fotografice.  De asemenea, a solicitat audierea în calitate de martor a numitului A C.

Pârâta, în contraprobă, în cadrul probei cu înscrisuri, a depus la dosar, în copie, mai multe acte medicale privind starea de sănătate a minorului, o caracterizare psihopedagogică a minorului, o caracterizare de la locul său de muncă şi un înscris olograf, în care figurează ca emitent P E. Totodată, a solicita administrarea probei testimoniale, propunând în calitate de martor pe numitul T G.

Instanţa a admis toate probele propuse în cauză, a audiat martorii nominalizaţi anterior, ale căror declaraţii au fost consemnate şi ataşate dosarului cauzei. De asemenea, conform dispoziţiilor articolului 396 din noul Cod civil, a solicitat opinia serviciilor de autoritate tutelară specializate de la domiciliile părţilor, concretizată în rapoartele de anchetă psihosocială anexate la dosar.

 Analizând şi coroborând susţinerile părţilor şi înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanţa apreciază că acţiunea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale de reclamantul XXeste neîntemeiată pentru următoarele considerente:

În fapt, părţile s-au căsătorit la data de 06.03.2008, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie înregistrat sub nr. x/06.03.2008 în Registrul stării civile al Primăriei comunei Alexandru cel Bun, judeţul Neamţ, iar din relaţia părţilor a rezultat minorul ZZ, născut anterior încheierii căsătoriei la data de 9.12.2007.

În luna octombrie a anului în curs a intervenit despărţirea în fapt a soţilor, minorul rămânând în grija mamei, iar la data de 18.10.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ sub nr. xx, acţiunea de divorţ promovată de reclamanta YY, care se află în curs de soluţionare (următorul termen de judecată fiind fixat la data de 31.01.2012 conform extrasului de pe portalul instanţelor de judecată depus la dosar).

În drept, în cererea pendinte, au fost invocate prevederile art. 581 C.proc.civ. care reglementează procedura ordonanţei preşedinţiale. Din conţinutul dispoziţiilor legale menţionate anterior rezultă că instanţa va putea să ordone “măsuri vremelnice în cazuri grabnice”, fixându-se astfel două dintre condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, respectiv urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii care se cere a se lua pe această cale. Din această ultimă condiţie decurge şi a treia cerinţă, anume ca prin măsura luată să nu se prejudice fondul cauzei.

Pe de altă parte, art. 613 ind. 2 Cod procedură civilă prevede că “instanţa poate lua, pe tot timpul procesului (de divorţ), prin ordonanţă preşedinţială, măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei”, motivaţia unei astfel de reglementări constând în aceea că procesul de divorţ durează un anumit timp, care, în general, este mai lung când sunt copii minori, timp în care situaţia de drept nu mai corespunde cu situaţia de fapt, protejarea intereselor superioare ale copiilor impunând luarea unor măsuri provizorii până la soluţionarea pe fond a problemelor enumerate în textul normativ.

Totodată, trebuie precizat că, după intrarea în vigoare a noului Cod civil (la data de 01.10.2011), instituţia încredinţării minorului a fost înlocuită cu instituţia stabilirii domiciliului minorului, iar, pe de altă parte, a fost reglementată instituţia exercitării autorităţii părinteşti.

În consecinţă, art. 613 ind. 2 Cod procedură civilă trebuie interpretat în sensul că prin ordonanţă preşedinţială se pot lua, în cursul procesului de divorţ, măsuri vremelnice cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti şi stabilirea locuinţei copiilor minori.

Referitor la prima condiţie enunţată de art. 581 C.proc. civ., se apreciază că există urgenţă atunci când “măsura solicitată este necesară pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea unui prejudiciu care s-ar ivi cu prilejul unei executări”, aceasta condiţie este prezumată din interpretarea art. 613 ind. 2 Cod procedură civilă.

În speţă, în ceea ce priveşte măsura exercitării autorităţii părinteşti şi stabilirea locuinţei copiilor minori, sunt aplicabile şi prevederile art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului în care se stipulează că „reglementările adoptate în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului, precum şi orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului”, principiu ce „este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal”. În alineatul 3 al aceluiaşi articol se prevede că „ principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionare de instanţele judecătoreşti”.

În plus, art. 44 din legea susmenţionată prevede că „orice copil are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială, iar părinţilor sau, după caz, altor reprezentanţi legali le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităţilor, cele mai bune condiţii de viaţă necesare creşterii şi dezvoltării copiilor; părinţii sunt obligaţi să le asigure copiilor locuinţă, precum şi condiţiile necesare pentru creştere, educare, învăţătură şi pregătirea profesională”.

Pornind de la dispoziţiile legale invocate mai sus şi având în vedere prevalenţa principiului interesului superior al copilului în orice măsură care îl vizează, instanţa consideră că nu se impune ca, pe parcursul judecării procesului de divorţ dintre părţi, să se stabilească locuinţei minorului ZZ la domiciliul tatălui, iar acesta să exercite exclusiv autoritatea părintească, având în vedere că, din probele administrate în cauză, reiese că: în prezent mama se ocupă în mod corespunzător de îngrijirea şi supravegherea minorului, implicându-se activ în rezolvarea tuturor problemelor pe care le presupune creşterea unui copil, împrejurare confirmată de ancheta psihosocială efectuată la domiciliul actual; pârâta prezintă garanţiile afective şi materiale pentru protejarea şi realizarea drepturilor copilului până la soluţionarea cererii de desfacere a căsătoriei; minorul s-a integrat bine la grădiniţa la care a fost înscris de la începutul anului şcolar, remarcându-se un progres evident în comportamentul copilului şi din punct de vedere educaţional, astfel cum rezultă din caracterizarea psihopedagogică existentă la dosar; revenirea minorului la locuinţa tatălui ar avea drept consecinţă izolarea minorului şi renunţarea la frecventarea grădiniţei ceea ce contravine interesului copilului, care presupune integrare şi adaptare la mediul social şi educaţional.

În acest context, trebuie subliniat faptul că un rol primordial în privinţa dezvoltării facilităţilor adaptative ale copilului este frecventarea grădiniţei şi desfăşurării unor activităţi educativ în mod organizat, în condiţiile în care până la vârsta şcolară copilul acumulează o mare parte a informaţiilor necesare evoluţiei ulterioare, prin integrarea sa într-un mediu  educativ organizat învăţând să opereze şi să valorifice aceste informaţii. Totodată, frecventarea grădiniţei este importantă deoarece întreaga perioadă preşcolară este dominată de acţiunea constituirii personalităţii, învăţământului preşcolar revenindu-i un rol fundamental în asigurarea premiselor şi deschiderii către integrarea şi reuşita şcolară.

Cu alte cuvinte grădiniţa este primul mediu organizat de maximă valorificare a resurselor multiple ale copilului, de stimulare a aptitudinilor şi a talentelor, de educare adecvată a minorului la vârsta preşcolară, la care este imperios necesară stimularea potenţialului creator, necunoscut sau neexprimat încă, prin cunoaşterea şi stimularea aptitudinilor, prin mobilizarea resurselor latente şi prin susţinerea manifestării lor într-un cadru social corespunzător nivelului său de dezvoltare cognitivă şi emoţională.

Având în vedere cele menţionate anterior, instanţa apreciază că valorificarea optimă a aptitudinilor şi potenţialului minorului ZZ nu se poate realiza corespunzător decât în cadrul grădiniţei şi prin  activităţi extraşcolare, nefiind suficientă doar relaţionarea cu membrii familiei restrânse sau numai cu unul dintre părinţi.

În plus, în considerarea exigenţelor impuse de principiul interesului superior al copilului, în decizia ce urmează a fi dispusă, instanţa va ţine seama de evaluarea psihopedagogică a minorului din care rezultă, fără echivoc, faptul că aceasta este interesat de relaţionarea cu ceilalţi copii şi că are nevoie de o mai bună valorizare a forţelor proprii într-un cadru social şi educaţional corespunzător.

Faţă de considerentele expuse, instanţa va respinge acţiunea cu a cărei soluţionare a fost învestită ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

 ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul XX cu domiciliul în satul Viişoara, nr. 34 B, comuna aaa, jud. Neamţ în contradictoriu cu pârâta YY, cu domiciliul în municipiul Piatra Neamţ, xxx, jud. Neamţ.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03.12.2012.

Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare