Antrenare răspundere în temeiul art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006. Administrator de fapt.

Art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 permite antrenarea răspunderii  administratorului de fapt, care a continuat să administreze societatea şi după încetarea mandatului său şi desemnarea noului administrator,  în măsura în care starea de insolvenţă a debitoarei a fost generată de modul defectuos  în care acesta  a realizat administrarea societăţii debitoare.

Faptul că vechiul administrator a predat lui noului administrator activul şi pasivul societăţii  nu îl exonerează pe primul de răspundere atâta timp cât acesta  a administrat firma în perioada în care a apărut starea de insolvenţă  iar după încetarea mandatului a continuat  să administreze societatea  în  fapt agravând starea de insolvenţă.

Lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura de faliment a debitoarei SC A. SA  Tg.Jiu a solicitat antrenarea răspunderii administratorilor sociali  ai debitoarei  până la acoperirea pasivului.

Prin sentinţa nr. 839/27.10.2006, Tribunalul Gorj  a admis cererea şi,  în temeiul art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale în solidar a administratorilor  M.D.G. şi  P.M.

Împotriva sentinţei a declarat recurs M.D.G.

Analizând criticile, Curtea va respinge recursul  având în  vedere următoarele considerente:

Conform art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, nu va putea fi angajată răspunderea unei persoane  dacă  aceasta nu a cauzat starea de insolvenţă a debitorului. Prin urmare, este necesară existenţa raportului de cauzalitate între  una dintre faptele expres enumerate de art. 138 şi starea de insolvenţă a debitorului. Textul permite antrenarea răspunderii şi  administratorului de fapt.

În speţă, deşi oficial MDG  nu mai era administratorul  social al debitoarei, prin Hotărârea AGEA din 23.01.2003 fiind numit administrator unic P.M., Curtea apreciază că, în fapt,  administrarea societăţii a fost realizată şi ulterior tot de către acesta.

Astfel,  potrivit  rapoartelor întocmite de lichidatorul judiciar rezultă că starea de insolvenţă a debitoarei a fost generată de modul defectuos  în care  MDG  a realizat administrarea societăţii debitoare  până  în anul 2003. În acest sens,  au fost înregistrate în acea perioadă  debite ce au condus  la apariţia stării de insolvenţă şi la declanşarea procedurii.

Faptul că recurentul a predat noului administrator activul şi pasivul societăţii, potrivit  procesului verbal din 23.01.2003, nu îl exonerează pe acesta de răspundere.

Împrejurarea că MDG a administrat firma în perioada în care a apărut starea de insolvenţă  iar după cesionarea părţilor sociale a continuat  să administreze societatea  în  fapt, impune antrenarea răspunderii  administratorului de drept şi a administratorului de fapt în solidar.

Ca atare, în temeiul  dispoziţiilor art. 312 C.pr. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul.

Domenii speta

Spete similare