Omor în concurs cu profanare de morminte. Elemente constitutive.

Decizie 94 din 25.04.2007


Infracţiunea de profanare de morminte în varianta profanării de cadavre, pre. de art. 319 cod penal, este destinată a incrimina faptele ce aduc atingere unei anumite valori sociale şi anume: respectul ce trebuie arătat morţilor şi mormintelor în care aceştia sunt îngropaţi, respect ce trebuie să existe în orice societate civilizată.

Situaţia premisă pentru a putea fi reţinută această infracţiune, este aceea a existenţei unui cadavru sau unui mormânt împotriva căruia, făptuitorul îşi îndreaptă acţiunile sale profanatoare, pe care le comite cu intenţie directă sau indirectă.

În speţa de faţă însă, nu se poate vorbi nici măcar de o intenţie indirectă din partea inculpatului, de a profana cadavrul victimei prin incendiere deoarece, la momentul în care acesta a decis incendierea locuinţei el nu avea reprezentarea faptului că victima este decedată, iar incendierea, nu constituie altceva, decât o modalitate de comitere şi, în acelaşi timp, de ascundere a omorului.

Prin sentinţa penală nr. 35 din 13 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul Olt în dosar nr. 934/104/2006, s-a dispus, în baza art. 174 cod penal, condamnarea inculpatului I. S. la pedeapsa de 20 ani închisoare şi interzicerea pe 8 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b cod penal.

În baza art. 217 alin.1 şi 4 cod penal, acelaşi inculpat a fost condamnat la 10 ani închisoare.

În baza art. 319 cod penal, acelaşi inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33, 34 cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani, inculpatul urmând să execute în total 22 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b cod penal.

În baza art. 71 cod penal, s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b cod penal, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 alin.1 cod penal şi art. 350 alin. 1 cod pr.penală, s-a dedus din pedeapsă detenţia preventivă de la 9 mai 2006 la zi şi s-a menţinut starea de arest.

În fapt, prima instanţă a reţinut  următoarele:

La data de 14 martie 2006, organele de poliţie au sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt despre faptul că, în noaptea de 13/14 martie 2006, la locuinţa numitei F. F., situată în Corabia,  s-a produs un incendiu.

După stingerea incendiului, într-una din camerele imobilului, a fost găsit cadavrul victimei F. F. în vârstă de 85 ani, aceasta prezentând arsuri în proporţie de 80 % pe suprafaţa corpului.

În urma investigaţiilor şi a examinării cadavrului, s-a constatat că, în zona toracică şi zona gâtului victima prezenta leziuni provenind de la un corp tăietor înţepător iar sub covorul de iută, peste care se afla căzută victima, s-au găsit urme de sânge.

Autopsia cadavrului a confirmat faptul că  moartea victimei a fost violentă şi s-a dat şocului traumatic şi hemoragic, consecinţa unui traumatism toracic cu fracturi costale şi de stern şi a unor plăgi tăiate înţepate cervical şi toracic stânga, penetrante şi cu afectare pleuropulmonară.

Cercetările ulterioare au stabilit că victima, fiind o femeie în vârstă, solicita pentru muncile pe care trebuia să le facă în gospodăria personală, ajutorul şi a altor persoane, printre care şi inculpatul I. S., domiciliat în Corabia, strada Fraţii Goleşti, nr. 43, judeţul Olt.

Inculpatul I. S. era cunoscut ca un consumator de alcool, cu agresiuni asupra soţiei, împrejurare ce a determinat-o pe aceasta să se despartă în fapt.

Inculpatul era pensionar însă, la solicitarea unor oameni de afaceri din Corabia, le păzea acestora magazinele pe timp de noapte.

În noaptea de 13/14 martie 2006, inculpatul a intrat în serviciul de pază la unele magazine situate în zona centrală a oraşului, dar consumase în prealabil băuturi alcoolice.

În jurul orelor 2,00 inculpatul a părăsit postul de pază şi s-a deplasat la domiciliul victimei, în scopul de a-i solicita băuturi alcoolice.

Întrucât poarta de acces era încuiată, a escaladat gardul şi s-a deplasat până la uşa casei care, era de asemenea încuiată, procedând apoi la strigarea victimei pe care trezit-o din somn.

Victima s-a deplasat până la uşă, a deschis-o şi l-a întrebat care este scopul vizitei sale la o oră aşa târzie.

Inculpatul i-a solicitat două pahare de vin pe care urma să le consume, însă a fost refuzat.

În aceste împrejurări, victima a început să strige la el, cerându-i să părăsească locuinţa, însă inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele doborând-o în holul casei.

În cădere, victima s-a lovit cu capul de pardoseală, producându-i-se o fractură de boltă şi bază de craniu şi un hematom subdural, astfel că a intrat în stare de comă.

Fiindu-i teamă de starea în care se afla victima, inculpatul a ridicat-o şi a aşezat-o pe patul din locuinţă, după care a părăsit în grabă încăperea. A escaladat gardul şi s-a ascuns după un arbore ce se afla plantat în apropiere, pentru a se asigura că nu a fost observat de nici o persoană.

Întrucât i-a fost teamă că victima îşi va reveni şi-l va denunţa, inculpatul s-a hotărât să o omoare şi în acest scop a escaladat din nou gardul şi s-a deplasat în camera în care o lăsase, constatând că victima îşi revenise.

În timp ce se afla în încăpere, a observat că pe o măsuţă se afla un cuţit de bucătărie pe care l-a luat şi a aplicat cu acesta două lovituri victimei, una în zona arterei tiroidiene şi cea de-a doua în torace.

Inculpatul a observat apoi că sub o măsuţă se afla un lighean cu haine, pe care le-a ridicat şi le-a aşezat în apropierea patului unde se afla victima.

Cu ajutorul unei brichete a dat foc acestor haine, după care a părăsit încăperea şi s-a deplasat la locul de muncă unde a stat de pază până dimineaţa.

Victima şi-a revenit pentru scurt timp şi s-a deplasat în cea de-a doua cameră pe care o folosea drept bucătărie, unde, s-a prăbuşit pe pardoseală, decedând la scurt timp.

Ca urmare a aprinderii lenjeriei de pe patul victimei, întreaga casă a fost incendiată, atât imobilul cât şi bunurile din ea fiind distruse în proporţie de 80 %.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul.

În motivarea orală a apelului s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate, apreciindu-se că acestea sunt prea aspre în raport cu circumstanţele ce caracterizează persoana inculpatului.

Analizând apelul formulat în raport cu actele dosarului, instanţa constată că acesta este fondat în parte, din următoarele considerente:

Infracţiunea de profanare de morminte în varianta profanării de cadavre, pre. de art. 319 cod penal, este destinată a incrimina faptele ce aduc atingere unei anumite valori sociale şi anume: respectul ce trebuie arătat morţilor şi mormintelor în care aceştia sunt îngropaţi, respect ce trebuie să existe în orice societate civilizată.

Situaţia premisă pentru a putea fi reţinută această infracţiune, este aceea a existenţei unui cadavru sau unui mormânt împotriva căruia, făptuitorul îşi îndreaptă acţiunile sale profanatoare, pe care le comite cu intenţie directă sau indirectă.

În speţa de faţă însă, nu se poate vorbi nici măcar de o intenţie indirectă din partea inculpatului, de a profana cadavrul victimei prin incendiere deoarece, la momentul în care acesta a decis incendierea locuinţei el nu avea reprezentarea faptului că victima este decedată, iar incendierea, nu constituie altceva, decât o modalitate de comitere şi, în acelaşi timp, de ascundere a omorului.

De altfel s-a şi reţinut că, după ce inculpatul dăduse foc acelor haine, victima s-a deplasat în cealaltă cameră astfel că, la momentul incendierii, rezultă că era în viaţă.

Chiar dacă, decesul s-a produs nu ca urmare a arsurilor ci ca urmare a celorlalte leziuni produse de către inculpat, intenţia acestuia nu a fost aceea de a profana un cadavru, ci de a comite şi ascunde un omor.

Prin urmare, în mod greşit s-a reţinut în sarcina inculpatului comiterea infracţiunii prev. de art. 319 cod penal, în speţă nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia, respectiv intenţia de a profana.