Potrivit art. 268 alin.2 lit.a din codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă se cuprind în mod obligatoriu, între altele „descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară

Prin decizia nr. 3902 din 18 decembrie 2006, administratorul unic al S.C. U.P.C. România S.A. Bucureşti a sancţionat pe angajata C.M. cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, pe temeiul art. 264 alin. 1 pct. f  din Codul muncii, pe considerentul că, ea, având funcţia de manager marketing, a omis să înştiinţeze pe <<managerul direct>> deîndată ce a luat la cunoştinţă de existenţa unor nereguli, abateri şi fraude, desfăşurate în cadrul societăţii, ceea ce a dus la consecinţe grave pentru buna derulare a activităţii şi a imaginii companiei.

Angajata a atacat  cu contestaţie această decizie.

Tribunalul Botoşani – secţia civilă, prin sentinţa nr. 289 din 12 martie 2007, i-a admis contestaţia, a anulat această decizie, a dispus reintegrarea, obligarea unităţii (angajatorului) la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data de 18 decembrie 2006 şi până la data reintegrării efective pe post.

De asemenea, angajatorul a fost obligat să plătească contestatoarei suma de 600 lei (RON) cu titlu de cheltuieli de judecată.

În esenţă, prima instanţă a reţinut că, în cauza dedusă judecăţii  n-a fost efectuată cercetarea prealabilă şi, de asemenea, în decizia de sancţionare nu este descrisă, în concret, fapta imputată, ea neputând fi localizată în timp pentru a fi identificată data pretinsei acţiuni sau inacţiuni, susceptibilă să pună în mişcare acţiunea disciplinară.

Această sentinţă a fost atacată cu recurs de angajator, criticând-o pe considerentul că, în cauză, cercetarea prealabilă s-a efectuat în mod complet, <<în urma căreia s-a descoperit fapta săvârşită de reclamantă>>.

Mai pretinde că <<abaterea în forma sa continuată>> a avut loc din aprilie 2006 şi până când angajata a dat notă explicativă (6 decembrie 2006); este vorba, susţine angajatorul, de o tăinuire intenţionată a evenimentelor sau informaţiilor referitoare la „fraudă”.

În fine, susţine angajatorul că instanţa <<dovedeşte o atitudine părtinică>> şi că, in terminis, este vorba de un formalism exagerat.

Examinând actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, curtea reţine că recursul angajatorului S.C. UPC România S.A. Bucureşti este nefondat.

Potrivit art. 268 alin. 2 lit. a din Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu, între altele, <<descrierea faptei care constituie abatere disciplinară>>.

În cauza dedusă judecăţii, în cuprinsul deciziei de sancţionare (fila 4 dosar fond) se reţine că contestatoarea (angajata) <<deşi deţine funcţie de conducere nu a înştiinţat managerul direct deîndată ce a luat la cunoştinţă de existenţa unor nereguli, abateri şi fraudă, desfăşurate în cadrul societăţii, că prin fapta sa salariata nu a îndeplinit sarcinile de serviciu, ceea ce a dus la consecinţe grave pentru buna derulare a activităţii şi a imaginii companiei>>.

Utilizarea sintagmei << nereguli, abateri şi fraudă>>, fără descrierea în concret a faptei (faptelor) respective atrage nulitatea absolută a acestei decizii de sancţionare.

Rezultă că hotărârea primei instanţe nu se caracterizează printr-un <<formalism exagerat>>,ci ea a fost dată cu respectarea acestui text de lege.

Cum recursul S.C. UPC România S.A. Bucureşti este nefondat, în temeiul art. 312 C. pr.civ., a fost respins ca atare.

Domenii speta

Spete similare