Infracţiunea de tulburare de posesie. Lipsa intenţiei. Concurs între cauzele de achitare şi de încetare a procesului penal.

Solicitarea inculpatului,  în principal, de a se înceta procesul penal întrucât s-a  împăcat cu partea vătămată şi în subsidiar de a fi achitat nu înlătură obligarea instanţei de a analiza cu prioritate cauzele de vinovăţie.

Prin d.p. nr.400/07.11.2008 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. 1140/297/2006 s-aadmis recursul declarat de inculpatul CJD împotriva deciziei penale nr.168A din data de 09.09.2008 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosar nr.1140/297/2006.

S-a casat în totalitate d.p. mai sus-menţionată şi în parte sentinţa penală nr.325 din data de 19.12.2007 pronunţată de Judecătoria Săveni şi în rejudecare s-a înlăturat din sentinţă dispoziţiile de condamnare a inculpatului CJD pentru săvârşirea infracţiuni de tulburare de posesie prev. de art.220 alin.2 Cod penal, de aplicare a art.71 alin.2, 5 Cod penal şi art.81, 83 Cod penal.

S-au înlăturat de asemenea dispoziţia de obligare a inculpatului la eliberarea suprafeţei de 184 mp, teren proprietate publică, situat în intravilanul oraşului Ştefăneşti, judeţul Botoşani.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului CJD pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin.2 Cod penal.

S-a constatat că inculpatul a eliberat suprafaţa în litigiu.

Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că prin sentinţa penală nr. 325 din 19.12.2007 a Judecătoriei Săveni a fost condamnat inculpatul CJD pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 220 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal şi art. 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare.

A obligat inculpatul să elibereze suprafaţa de 184 mp teren.

S-a luat act că partea civilă Pricop Gheorghe a renunţat la cererea de despăgubiri civile.

A fost respinsă ca tardivă cererea de despăgubiri civile formulată ulterior renunţării la pretenţii şi s-a respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Petrariu Coca.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:

În anul 1999 inculpatul a cumpărat o casă şi suprafaţa de 3.713 mp teren situat în oraşul Ştefăneşti, judeţul Botoşani în p.c. nr. 1300, teren care se învecinează în partea de nord cu DS 1301, drum aflat în proprietatea şi administrarea Primăriei Ştefăneşti, în capătul drumului aflându-se şi gospodăria părţii vătămate PG.

Până în anul 2006 drumul a fost liber, însă în primăvara anului 2006, după ce a intrat în conflict cu partea vătămată PG, inculpatul a început să o şicaneze pe aceasta.

La data de 04 aprilie 2006, la solicitarea inculpatului, Comisia Locală Ştefăneşti de aplicare a legii fondului funciar, reprezentată de agenţii agricoli GL şi BV, s-au deplasat la terenul acestuia, unde s-a procedat la măsurarea şi delimitarea prin bornare a suprafeţei de 3713 mp teren proprietatea acestuia, reieşind din măsurători că inculpatul deţine toată suprafaţa de teren sus-menţionată.

Ulterior, inculpatul a mutat gardul, ocupând 2/3 din lăţimea drumul sătesc, astfel încât din drumul care avea o lăţime de 6 m, a rămas o cărare cu lăţimea de 2 m, pe unde partea vătămată PG nu poate trece cu faetonul sau cu un alt vehicul.

Suprafaţa ocupată de inculpat din drumul sătesc este de 184 mp.

La data de 10 aprilie 2006, la solicitarea părţii vătămate, s-au deplasat la faţa locului organele de poliţie, împreună cu viceprimarul oraşului Ştefăneşti şi agentul agricol, ocazie cu care s-a constatat şi consemnat în procesul-verbal încheiat, că inculpatul a ocupat drumul sătesc, punându-i-se în vedere să îl elibereze.

Inculpatul a refuzat categoric acest lucru, mai mult, acesta a tăiat şi un număr de cinci salcâmi care se aflau pe marginea drumului şi aparţineau domeniului public, respectiv Primăriei Ştefăneşti, însuşindu-şi materialul lemnos rezultat.

Cu toate diligenţele şi eforturile depuse, inculpatul nu a înţeles că trebuie să elibereze terenul, acesta ameninţând-o în repetate rânduri pe partea vătămată Pricop Gheorghe.

Sentinţa a fost confirmată de Tribunalul Botoşani care prin decizia penală nr. 168 A din 09.09.2008 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Acesta a recurat ambele hotărâri criticându-le prin intermediul apărătorului ca nelegale solicitând în principal schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 220 alin. 2 Cod penal în art. 220 alin. 1 şi încetarea procesului penal în temeiul art. 10 lit. b Cod procedură penală motivând că s-a împăcat cu partea vătămată Primăria oraşului Ştefăneşti. În subsidiar a solicitat a fi achitat pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 220 alin.1 Cod penal, arătând în scris că nu a intrat în drumul sătesc, că dacă există vreo eroare de măsurătoare aceasta nu-i este imputabilă, că litigiul este de natură civilă şi terenul se află în posesia Primăriei Ştefăneşti. Numitul PG nu are calitate de parte vătămată în proces, iar ameninţările asupra acestuia nu atrag incidenţa art. 220 alin. 2 Cod penal.

Examinând recursul, s-a constatat că este întemeiat pentru următoarele considerente:

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 2 Cod penal, reţinându-se în sarcina sa că în luna aprilie 2006, a ocupat în mod abuziv drumul 1301 de pe raza oraşului Ştefăneşti, judeţul Botoşani, blocând accesul cetăţenilor care au gospodării cu deschidere la acest drum şi a tăiat un număr de cinci salcâmi, aparţinând domeniului public.

Inculpatul şi-a făcut apărarea susţinând că a închis parte din drum ca urmare a celor constatate de reprezentanţii primăriei care au măsurat terenul, şi la îndemnul acestora.

Potrivit declaraţiilor date de martorii asistenţi CM şi IT care au asistat la măsurătorile efectuate de reprezentanţii Primăriei oraşului Ştefăneşti respectiv numiţii BV şi GL, drumul în discuţie avea în urmă cu mai mulţi ani o lăţime de 2-3 metri, la fel ca şi în prezent. Martorii mai arată că reprezentanţii Primăriei au venit la locul faptei, au făcut măsurători şi au arătat inculpatului unde să lase o distanţă de 25 m înspre Bază, drumul rămânând cu o lăţime de 2-3 m.

Chiar partea vătămată PG confirmă apărarea inculpatului şi declară: „Când a venit BV să măsoare prima dată, a măsurat grădina şi l-am văzut făcându-i din cap inculpatului să închidă drumul”.

În aceste împrejurări, instanţa a constatat că infracţiunii de tulburare de posesie îi lipseşte unul dintre elementele constitutive, respectiv latura subiectivă sub aspectul lipsei intenţiei, inculpatul ocupând parte din drumul sătesc în credinţa că terenul i-ar aparţine.

Este adevărat că în cauză există şi probe care-l incriminează pe recurent, dar în contextul probelor anterior menţionate, prezumţia de nevinovăţie nu a fost răsturnată, iar îndoiala profită inculpatului conform principiului „in dubio pro reo”.

După cum se observă, prin concluziile sale apărătorul inculpatului a solicitat în principal încetarea procesului penal ca urmare a împăcării, astfel încât în cauză este dat un concurs între cauze de achitare şi cauze de încetare a procesului penal.

Dacă din probele administrate în dosar se impune achitarea, în condiţiile în care inculpatul a solicitat acest lucru în subsidiar, instanţa este obligată să analizeze cu prioritate această cauză şi dacă o va găsi întemeiată să procedeze în consecinţă.

A acorda întâietate cauzei de încetare a procesului penal în detrimentul celei de achitare, ar însemna ca instanţa să pronunţe o hotărâre nelegală.

Ca atare, instanţa nu va mai analiza temeinicia cauzei de încetare a procesului penal, în condiţiile în care se impune achitarea.

Referitor la critica vizând încadrarea juridică a faptei se constată că este netemeinică, din moment ce s-a avut în vedere că fapta s-ar fi comis prin desfiinţarea semnelor de hotar (mutare gard), aspect ce se circumscrie prevederilor art. 220 alin.2 Cod penal, şi nicidecum prin proliferare de ameninţări faţă de partea vătămată PG.

Potrivit art. 24 alin. 1 Cod procedură penală, persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în procesul penal, se numeşte parte vătămată.

În speţă prin fapta inculpatului de a ocupa o parte din drum, numitului PG i-a fost restricţionat accesul spre propria locuinţă, cauzându-i-se o vătămare materială, astfel încât nu se poate reţine că acesta nu ar avea o calitate de parte vătămată din moment ce sunt îndeplinite cerinţele textului legal anterior redat.

Domenii speta

Spete similare