Infracţiunea: Lipsa de pericol social. Aplicarea greşită a disp.art. 18/1 Cod penal sau neaplicarea acestor dispoziţii legale atunci când se impunea

Decizie 346 din 22.04.2004


Prin decizia penală nr. 346/R /22.04.2004 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis recursul declarat de inculpata B.M.

S-a casat în totalitate decizia penală nr.1410/04.12.2003 a Tribunalului Galaţi şi în parte, sentinţa penală nr.464/01.10.2003 a Judecătoriei Tg.Bujor, numai in ceea ce priveşte latura penală a cauzei pe care o înlătură şi, în rejudecare:

În baza art.11 pct.2 lit. a în ref. la art. 10 lit. b ind.1 Cod proc.pen. coroborat cu art.18 ind.1 Cod penal, a achitat pe inculpata B.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.271 alin.2 Cod penal.

Conform disp.art.91 Cod penal, i s-a aplicat inculpatei amenda cu caracter administrativ de 1.000.000 lei.

S-au menţinut  celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.

Pentru a decide astfel, s-au reţinut următoarele:

Potrivit art. 181 din Codul penal, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă, prin atingere minimă adusă uneia din valorile sociale apărate de lege, prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

La stabilirea în mod concret a gradului de pericol social, instanţa trebuie să ţină seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.

În speţă, inculpata recurentă B.M. şi părţile vătămate P.E. şi F.V., sunt surori, între acestea existând mai multe litigii, ultimul fiind, decizia penală nr. 830/R din 26 septembrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. 1255/2002.

La câteva zile de la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 62 din 30 ianuarie 2002 pronunţată de Judecătoria Tg. Bujor, părţile vătămate au formulat o nouă plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, susţinând că inculpata a pătruns în parcela din intravilan de unde a sustras cantităţile de 1500 kg struguri, lemn salcâm  şi 1650 kg porumb.

Din declaraţia părţii vătămate F.V. rezultă că, din anul 1992 nu a fost să vadă terenul şi nici nu ştie cine lucrează via, iar partea vătămată P.E. a declarat că solicită condamnarea inculpatei la închisoare, însă dacă îi plăteşte despăgubirile şi îi cumpără terenul să nu fie condamnată.

Faţă de aceste împrejurări şi de faptul că inculpata este în vârstă de 60 de ani, că este suferindă aşa cum rezultă din actele medicale aflate la dosar, că a recoltat o cantitate de struguri, din via surorilor sale, întrucât a tăiat via şi a smuls buruienile şi că le va lăsa să-şi lucreze terenul, Curtea a apreciat că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 181 din Codul penal.