Infracţiuni contra proprietăţii

sSentinţa penală nr. 379/7.07.2011 I.D.C- C 17

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti nr.3053/P/2010 a fost trimis în judecată inculpatul xxx, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere,violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin 2 din Cod penal.

Se reţine în actul de sesizare a instanţei, că în seara zilei de 24.10.2010 orele 23, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul a pătruns fără drept în curtea părţii vătămate xxx, având asupra sa un briceag, manifestându-se violent, a bruscat partea vătămată, refuzând să părăsească curtea la solicitarea acesteia.

Situaţia de fapt reţinută se probează cu următoarele mijloace de probă indicate în actul de sesizare: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate (fi. 6,8,10 dup), declaraţiile martorilor (fi. 15-23), declaraţiile inculpatului (fi. 12-13 dup).

Citat fiind inculpatul nu s-a prezentat şi nu a recunoscut fapta săvârşită .

Pentru lămurirea situaţiei antecedentelor penale ale inculpatului s-a ataşat copie de cazierul judiciar (fila 46).

In baza art.327 si urm. Cod procedură penală au fost audiaţi , sub prestare de jurământ martorii: xxx (fl.30), xxx (fl.31, 61), xxx (fl.32), declaraţiile acestora fiind consemnate si ataşate la dosar

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

In seara zilei de 27.10.2010, inculpatul xxx, după ce a consumat băuturi alcoolice, a pătruns fără drept în curtea părţii vătămate xxx având asupra sa un briceag ce-1 ţinea în mână.

Deoarece partea vătămată a solicitat inculpatului să părăsească curtea, acesta a început să se manifeste violent, bruscând partea vătămată, refuzând solicitarea acesteia.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă se coroborează plângerea părţii vătămate xxx ( fi 6,8,9 dup, fl.31 dos inst.), din care reiese că în timp ce se afla la domiciliu a pătruns inculpatul fără acordul acestuia in curte , având un briceag asupra sa , si deoarece ia zis să părăsească curtea, acesta a început să ţipe, care se coroborează cu declaraţiile martorilor: xxx (fi. 16,17 dup ), care a precizat că în timp ce se afla la partea vătămată avenit inculpatul, xxx (fi. 18,19 dup), xxx (fl.20, 21 dup).

Apărarea inculpatului că nu ar fi săvârşit faptele reţinute în actul de sesizare va fi înlăturată deoarece nu se coroborează cu celelalte probe reţinute de către instanţă,

în ce priveşte apărările inculpatului , xxx în sensul că ea nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimisă în judecată nefiind stabilită

2

cu certitudine o stare de fapt infracţională întrucât nu au fost administrate probe certe, concludente şi utile prin care sa se probeze vinovăţia nu pot fi reţinute fiind infirmate de ansamblul probelor administrate în cauză ce au fost anterior detaliate.

In conformitate cu dispoziţiile art. 69 Cod procedură penală, declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente.

In drept, fapta inculpatului xxx care, în data de 24.10.2010, în jurul orei 23, a pătruns în locuinţa părţii vătămate xxx având asupra sa un briceag, pe care a refuzat să o părăsească la solicitarea acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu în formă calificată, prevăzută de art. 192 alin 2 C.pen.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, în accepţiunea art. 19 pct. 1 lit a Cod penal, având reprezentarea faptelor lor şi a consecinţelor păgubitoare asupra inviolabilităţii domiciliului părţii vătămate şi urmărind acest rezultat, care apare ca inevitabil din momentul pătrunderii acestora în curtea locuinţei părţii vătămate, fără acordul acesteia şi refuzul de a părăsi de bună voie locuinţa, la solicitarea părţii vătămate.

Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârşită de inculpaţi există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa va dispune condamnarea acestora.

Având în vedere cele expuse, instanţa va aplica inculpatului pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.

In cadrul procesului complex de individualizare a pedepsei, instanţa apreciază ca activitatea infracţională trebuie raportata nu numai la pericolul social concret al faptei comise, dar şi la urmările ei, la ansamblul condiţiilor în care a fost săvârşită, precum şi la orice element de natură să caracterizeze persoana infractorului.

Sub acest aspect, la proporţionalizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru infracţiunea săvârşită, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 al. 1 Cod penal şi va ţine seama, în acest sens, de limitele de pedeapsa fixate în partea speciala a Codului penal, de gradul de pericol social concret al infracţiunii având în vedere circumstanţele reale ale faptei şi împrejurările săvârşirii acesteia, de modalitatea de comitere a infracţiunii, de natura acesteia, atitudinea inculpatului care a avut o poziţie nesincera pe parcursul procesului penal, nerecunoscând fapta săvârşită.

Faţă de aceste considerente, instanţa va condamna inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzute de art. 192 alin. 2 Cod penal.

3

In ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa reţine că natura faptei săvârşită, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit. a teza a Ii-a şi lit. b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.

Instanţa apreciază că scopul pedepsei poate fi atins si prin pronunţarea unei hotărâri cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, experienţa unui proces penal şi riscul revocării suspendării cu consecinţa executării pedepsei într-un loc de detenţie, motiv pentru care în baza art.81 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepselor aplicate inculpaţilor, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 5 luni ani stabilit conform art.82 din Codul penal.

Conform art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendă condiţionat executarea pedepsei accesorii.

în baza dispoziţiilor art. 359 Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

In baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei onorariu avocat din oficiu , urmează a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare