Cererea de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile întemeiată pe publicarea în Monitorul Oficial a unei decizii dată în recurs în interesul legii. Inadmisibilitate

Decizie 265 din 18.02.2010


Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, petenta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, a solicitat revizuirea deciziei nr. 742 din 23.04.2009 pronunţată de către Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal – dosar nr. 7814/86/2008.

În motivarea cererii a arătat că în fapt, atât instanţa de fond – Tribunalul Suceava – cât şi cea de recurs – Curtea de Apel Suceava – au admis acţiunea formulată de către o serie de funcţionari publici din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Suceava, în baza dispoziţiilor art.29 din Legea nr.188/1999, modificată, care în forma actuală prevede că salariul funcţionarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, fără a ţine cont însă de elementul esenţial că legea nu stabileşte concret cuantumul acestora.

În baza acestui argument, al cuantificării cuantumului acestora, s-a constatat că în practica instanţelor nu există un punct de vedere unitar în legătură cu interpretarea art.31 al.1 lit. „c” şi „d” din Legea nr.188/1999, sens în care pentru o interpretare uniformă a aplicării acestui articol s-a admis recursul în interesul legii, ICCJ pronunţând decizia nr.20/21.09.2009, care în dispozitiv prevede că ”…în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâţii au învederat următoarele:

Textul de lege pe care a fost întemeiată cererea de revizuire prevede că se poate cere revizuirea unei hotărâri în cazul în care „după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică”, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, întrucât după darea hotărârii nu a fost descoperit nici un înscris reţinut de vreuna din părţi, iar decizia invocată a fost pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în data de 21.09.2009, cu mult după ce hotărârea a cărei revizuire se cere a rămas definitivă şi irevocabilă, fiind investită cu formulă executorie şi intrând în puterea de lucru judecat.

În susţinerea acestei aserţiuni vin şi dispoziţiile art. 329 Cod pr. civilă care stipulează că deciziile prin care se soluţionează sesizările se pronunţă de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Suceava -  Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut următoarele:

Prin decizia a cărei revizuire se cere, Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat împotriva sentinţei nr. 90 din 22.01.2009 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr. 7814/86/2008. Prin această sentinţă revizuienta din prezentul dosar, în calitate de pârâtă, a fost obligată să plătească reclamanţilor (intimaţi în dosarul de faţă) sumele de bani reprezentând suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de câte 25 %.

Potrivit art. 326 al. 3 din Codul de procedură civilă, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Temeiul legal invocat de petentă este art. 322 pct. 5 din Codul de  procedură civilă care stipulează că se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Nu sunt incidente în cauză dispoziţiile legale învederate.

Decizia pronunţată într-un recurs în interesul legii nu are calitatea de înscris în înţelesul art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă care se referă la înscris ca mijloc de probă existent la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere. Or, decizia invocată prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a interpretat dreptul, nu constituie un înscris probator.