Conform art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv şi/ sau tabelul definitiv consolidat, după caz, la valoarea garanţiilor, evaluată în conformitate cu art. 39 alin. 1 lit. a (de un evaluator conform st...

Prin sentinţa nr. 261/27 iunie 2007, pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. 5/91/2002 al Tribunalului Vrancea, s-a respins contestaţia formulată de creditoarea A.V.A.S. împotriva tabelului definitiv consolidat al creanţelor, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că la data de 2. 03. 2007, creditoarea A.V.A.S. a formulat contestaţie împotriva tabelului definitiv consolidat, depus la grefa instanţei la data de 5.02.2007 în dosarul de insolvenţă a debitoarei SC R SA Odobeşti.

În motivarea contestaţiei, creditoarea a arătat că a solicitat înscrierea creanţei de 1.408.491,96 USD, preluată prin cesiune de la Banca Agricolă potrivit art. 121 alin.1 pct.2 din Legea 85/2006 (fost art. 120 alin.1 pct. 1 din Legea nr. 64/1995), întrucât este vorba de o creanţă garantată (contracte de garanţie imobiliară perfectate cu debitoarea).

Or, lichidatorul, în mod eronat, a înscris creanţa la ordinea de prioritate prevăzută de art. 123 pct. 4 din Legea 85/2006.

Prin raportul depus la data de 16.04.2007, lichidatorul a  susţinut că, la data

deschiderii procedurii, în patrimoniul debitoarei nu se mai aflau decât 2(două) imobile ipotecate, respectiv ferma 8 şi atelierul mecanic, în valoare de 12.193 RON. Prin urmare, numai creanţa în sumă de 12.193 RON trebuie înscrisă ca fiind garantată. A modificat tabelul definitiv consolidat în acest sens.

Judecătorul sindic a reţinut că, într-adevăr pentru garantarea creditului contractat de debitoare de la Banca Agricolă SA s-au constituit garanţii reale asupra imobilelor proprietatea debitoarei.

La data deschiderii procedurii, însă, în patrimoniul debitoarei nu se regăsesc decât două imobile afectate garanţiei, în valoare de 12.193 RON, celelalte fiind vândute sau retrocedate anterior.

Ca atare, în mod corect a fost înscrisă creditoare cu o creanţă garantată în sumă de 12.193 RON,  întrucât, potrivit art. 41 alin. 2 şi art. 121 alin. 2 din Legea 85/2006, creanţele garantate se înscriu la valoarea garanţiilor, iar în cazul în care în urma vânzării bunurilor afectate garanţiei, nu se acoperă creanţele garantate, creditorii vor avea pentru diferenţa creanţe chirografare.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs creditoarea A.V.A.S. înregistrat sub nr. 5/91/2002 R1 pe rolul Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială maritimă şi fluvială.

Sentinţa recurată a fost criticată sub aspectul nelegaliăţii şi netemeiniciei, pentru următoarele motive:

Hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).

Astfel, în mod greşit instanţa de fond a respins contestaţia la tabelul creanţelor reţinând că, la data deschiderii procedurii, în patrimoniul debitoarei nu se regăseau decât două imobile afectate de ipotecă, în valoare de 12.193 RON, celelalte fiind vândute sau retrocedate anterior.

În fapt, falita SC R SA a încheiat cu Banca Agricolă SA un număr de 5 contracte de credit şi un număr de 4 acte adiţionale la contracte,  pentru garantarea restituirii împrumutului încheindu-se 9(nouă) contracte de garanţie imobiliară, ipotecile fiind înscrise în registrul de inscripţiuni al judecătoriei Focşani.

În baza contractului de cesiune de creanţă, A.V.A.S. s-a subrogat în toate drepturile principale şi accesorii ale băncii cedente faţă de debitorul cedat.

În speţă, erau aplicabile dispoziţiile art. 3 pct. 9 şi art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006  pentru întreaga creanţă, în sumă de 1.404.176,92 USD.

Susţinerea lichidatorului în sensul că doar două active ipotecate se mai află în patrimoniul debitoarei este lipsită de relevanţă. Dacă este real faptul că unele active imobile ale falitei au fost înstrăinate anterior deschiderii procedurii, acest lucru s-a făcut în mod nelegal, iar lichidatorul avea obligaţia să întreprindă măsuri pentru readucerea imobilelor în patrimoniul debitoarei.

În drept a invocat dispoziţiile art. 12 din Legea 85/2006, art. 299 şi următoarele Cod procedură civilă.

Curtea de Apel a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele :

Pentru garantarea executării obligaţiei de rambursare a creditului, SC R SA a constituit în favoarea Băncii Agricole SA următoarele garanţii reale:

- Contract de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 38/10.01.1997 şi transcris sub nr. 229/10.01.1997 la Judecătoria Focşani;

- Contract de garanţie autentificat sub nr. 68/02.02.1996 şi transcris sub nr. 1334/02.02.1996 la Judecătoria Focşani;

- Contract de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 72/02.02.1996 şi transcris sub nr. 1352/02.02.1996 la Judecătoria Focşani;

- Contract de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 67/02.02.1996 şi transcris sub nr. 1333/02.02.1996 la Judecătoria Focşani;

- Contract de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 66/02.02.1996 şi transcris sub nr. 1330/02.02.1996 la Judecătoria Focşani;

- Contract de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 70/02.02.1996 şi transcris sub nr. 1336/02.02.1996 la Judecătoria Focşani;

- Contract de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 71/02.02.1996 şi transcris sub nr. 1337/02.02.1996 la Judecătoria Focşani;

- Contract de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 69/02.02.1996 şi transcris sub nr. 1335/02.02.1996 la Judecătoria Focşani;

- Contract de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 74/02.02.1996 şi transcris sub nr. 1340/02.02.1996 la Judecătoria Focşani.

Este adevărat că,  potrivit art. 41 alin.  2 din Legea 85/2006, creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv şi/sau în tabelul definitiv consolidat, după caz, la valoarea garanţiilor, dar nu mai mult decât valoarea totală a creanţei garantate de acea garanţie.

Însă, pentru a dovedi faptul că, din cele 9 imobile ipotecate în favoarea

creditoarei A.V.A.S. , numai două se mai aflau în patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii insolvenţei împotriva SC R SA Odobeşti, lichidatorul judiciar ar fi trebuit să întocmească un raport amănunţit, în care să prezinte pentru fiecare imobil în parte, modalitatea în care a ieşit din averea falitei. Mai mult, la raport trebuiau anexate toate înscrisurile (copii hotărâri judecătoreşti irevocabile, acte de executare, protocoale de predare-primire încheiate cu comisiile locale pentru aplicarea Legii 18/1981, pentru terenurile agricole, după caz) din care să rezulte modalitatea concretă de înstrăinare a fiecărui imobil în parte.

Or, lichidatorul, deşi a intrat în posesia actelor şi evidenţelor contabile ale debitoarei şi a întregii arhive, s-a mărginit să afirme generic şi fără suport probator, că în evidenţa contabilă mai figurează două active ipotecate, celelalte au fost vândute şi retrocedate înaintea deschiderii procedurii – fila 4 dosar comunicat în extras.

Judecătorul sindic, procedând la soluţionarea contestaţiei formulate de creditoarea  A.V.A.S. împotriva tabelului preliminar al creanţelor, şi-a însuşit simpla afirmaţie formulată de lichidator, abdicând de la principiul rolului activ al judecătorului. Astfel, potrivit art.149 din Legea 85/2006 raportat la art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală în aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii. Conform aceluiaşi text de lege, judecătorul sindic avea nu numai dreptul, ci şi obligaţia de a ordona prezentarea înscrisurilor din care să rezulte că imobilele afectate garanţiei constituite în favoarea A.V.A.S. nu se mai află în patrimoniul debitoarei.

Pe de altă parte, judecătorul sindic a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 41 alin. 2 raportat la art. 39 alin. 1 lit. A din Legea 85/2006, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Astfel, potrivit art. 41 alin. 2 din lege, creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv şi/sau tabelul definitiv consolidat,  după caz,  la valoarea garanţiilor evaluată în conformitate cu art. 39 alin. 1lit.A.

Conform art. 39 alin. 1 lit. A, valoarea obiectului garanţiei  se determină de un evaluator, conform standardelor internaţionale de evaluare.

Or, judecătorul sindic încălcând textul de lege sus-arătat,  a dispus înscrierea unei creanţe garantate în sumă de 12.193 RON, raportându-se, nu la valoarea celor două imobile ipotecate, determinată de un evaluator, în cadrul procedurii, ci la o valoare de inventar a acestora, stabilită la nivelul anilor 1996 – 1997 (data perfectării contractelor de ipotecă).

O atare modalitate de evaluare a garanţiilor, pe baza valorii de inventar a acestora, stabilită cu peste 10 ani în urmă,  este contrară legii şi vădit, prejudiciabilă  pentru creditorul garantat.

Faţă de considerentele ce preced, a reţinut că judecătorul sindic, procedând la soluţionarea contestaţiei, nu a administrat proba cu înscrisuri,  pentru a stabili care dintre imobilele ipotecate în favoarea Băncii Agricole SA se mai află în averea debitoarei, pe de o parte, iar pe de altă parte nu a stabilit valoarea actuală a obiectului garanţiei ( şi pe cale de consecinţă,  a creanţei garantate), pe baza unei expertize efectuate de evaluatori conform standardelor internaţionale de evaluare.

Prin urmare, în condiţiile art. 304 alin. 3 teza ultimă şi art. 304 alin. 5 raportat la art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, constatând că judecătorul sindic, practic a soluţionat contestaţia fără a intra în cercetarea fondului pricinii şi că este necesară administrarea de probe ( unele, în speţă expertiza tehnică imobiliară, incompatibilă cu judecata prezentei căi de atac – art. 305 Cod procedură civilă),  a admis  recursul şi a casat sentinţa recurată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare,  la aceeaşi instanţă.

Domenii speta

Spete similare