Suspendarea condiţionată a executării pedepsei

Prin decizia penală 261 din 12 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Harghita s-a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc împotriva sentinţei penale 761 din 19 iunie 2006 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc .

În consecinţă după desfiinţarea integrală a sentinţei, în rejudecare Tribunalul Harghita a dispus condamnarea inculpatului V.A.D. pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 cod penal cu aplicarea art. 74lit. a – 76 lit. d cod penal .

În baza art. 81-82 cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pronunţate .

Împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs de către inculpat ,care a invocat faptul că este nevinovat.

Curtea legal sesizată a reţinut următoarele :

Inculpatul V.A.D. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, reţinându-se în sarcina sa că, la data de 7 noiembrie 2001 a acroşat cu camionul pe care-l conducea pe victima T.D. care a decedat la spital în urma leziunilor produse. Fapta inculpatului a fost apreciată ca constituind infracţiunea prev. de art. 178 alin. 2 cod penal .

Judecătoria Miercurea Ciuc a stabilit în conformitate cu sentinţa penală 761 din 19 iunie 2006 că s-a făcut dovada existenţei cazului fortuit , cauză care înlătură caracterul penal al faptei inculpatului, drept pentru care a făcut aplicarea prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a cod procedură penală raportat la art. 10 lit. e cod procedură penală.

În baza aceluiaşi probatoriu, Tribunalul Harghita a admis apelul declarat de parchet şi aşa cum s-a arătat a stabilit vinovăţia inculpatului faţă de fapta dedusă judecăţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului Curtea a constatat  încălcarea  prevederilor art. 378 indice 1 alin.2 cod procedură penală  care impun obligativitatea instanţei de apel  să procedeze la ascultarea inculpatului prezent , atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond , precum şi atunci când instanţa de fond nu a pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.

S-a apreciat că această  omisiune echivalează cu nesoluţionarea apelului în conformitate cu prevederile art. 378 alin.1 şi 3 Cod procedură penală. 

2. Decizia penală nr. 151/R din 11 aprilie 2007 din care rezultă următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 488 din data de 26 aprilie 2006 Judecătoria Miercurea Ciuc a dispus achitarea inculpatului K.Z. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 potrivit disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e Cod pr.penală.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:

La data de 09.09.2005 inculpatul a fost depistat conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare HR 01 VAR având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşea limita legală.

Judecătoria a reţinut că deplasarea inculpatului cu autoturismul s-a făcut în scopul înlăturării unui pericol iminent ce ameninţa sănătatea mamei sale domiciliată în localitatea Tuşnad. întrucât inculpatul a apelat la ajutorul mai multor persoane dar nu l-a primit, judecătoria a considerat că pericolul nu putea fi înlăturat altfel, săvârşind fapta în stare de necesitate, prevăzută de art. 45 Cod penal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc.

Tribunalul Harghita prin decizia penală nr.238/14.11.2006 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă judecătoria Miercurea Ciuc împotriva sentinţei penale nr.488/26.04.2006, a desfiinţat hotărârea atacată şi rejudecând cauza în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 Cod pr.penală l-a achitat pe inculpatul K.Z. de sub acuza săvârşirii infracţiunii prev.de art.79 alin.1 din OUG nr.195/2002. Potrivit disp.art.18/1 rap.la art.91 lit.c Cod pr.penală i s-a aplicat inculpatului amenda administrativă de 500 lei şi a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, aferente soluţionării cauzei în primă instanţă, cheltuielile judiciare în apel rămânând în sarcina statului.

La adoptarea acestei soluţii s-au avut în vedere următoarele considerente:

Din probele existente la dosarul cauzei a rezultat, că mama inculpatului suferă de mulţi ani de crize de epilepsie. Această împrejurare a fost confirmată de martorii audiaţi de prima instanţă şi a rezultat şi din cercetările efectuate de serviciul de probaţiune. S-a apreciat că în cauză nu sunt însă întrunite condiţiile stării de necesitate prevăzute de art. 45 Cod penal. Astfel, deplasarea inculpatului cu autoturismul său nu poate fi considerată ca fiind singura modalitate de înlăturare a pericolului. Inculpatul avea numeroase posibilităţi de a apela la persoane apropiate, în vreme ce acesta a arătat că a bătut la poarta unui vecin care nu i-a deschis şi l-a contactat telefonic pe un altul, care l-a refuzat. Totodată inculpatul nu a anunţat salvarea. S-a reţinut că fapta săvârşită de inculpat nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, faţă de atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală dată de împrejurările în care a acţionat inculpatul.

Această hotărâre a instanţei de apel, în termen legal, a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita.

Analizând recursul astfel declarat prin prisma disp.art.385/9 Cod pr.penală s-a constatat că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de punctul 18 din textul legal invocat, deoarece:

Probatoriul cauzei , ce a fost administrat, la cele două grade de jurisdicţie anterior parcurse, a demonstrat, fără putinţă de tăgadă faptul că, inculpatul, în seara zilei de 09.09.2005, a condus pe drumurile publice un autovehicul , având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşea limita legală. Este cert faptul că mama inculpatului suferă de o afecţiune neuropsihică severă, dar nu s-a dovedit că aceasta, în data anterior menţionată a suferit o criză de epilepsie, respectiv o criză de grand-mal.

Ştiind că, în după amiaza zilei respective, a consumat importante băuturi alcoolice, inculpatul a preferat să se urce la volanul autoturismului său pentru a se deplasa la locuinţa mamei sale, în loc să anunţe serviciul de ambulanţă şi să aleagă un alt mod de a se  deplasa către mama sa.

S-a apreciat că fapta inculpatul întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii incriminate de disp.art.79 alin.1 din OUG nr.195/2002, fapta penală ce se caracterizează prin aceea că ea este o infracţiune de rezultat şi care se impune a fi sancţionată cu stricta respectare a disp.art.52 Cod penal, în condiţiile în care inculpatul intimat nu a înţeles să conteste în vreun fel, proba ştiinţifică efectuată în cauză şi a relevat gradul alcoolemiei sale.

Pentru fapta comisă inculpatul trebuie să suporte rigorile legii, pedeapsa ce se impune a-i fi aplicată urmând a fi individualizată cu stricta respectate a disp.art.72 Cod penal.

Pe cale de consecinţă în baza disp.art.385/15 pc5.2 lit.d Cod pr.penală s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita şi, pe cale de consecinţă, s-a casat integral decizia recurată dispunându-se în baza art.79 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.74-76 Cod penal, condamnarea inculpatului K.Z. la pedeapsa de 4 luni închisoare cu aplicarea art.81-82 Cod penal.

Domenii speta

Spete similare