Recurs declarat împotriva încheierii de şedinţă prin care s-a menţinut starea de arest potrivit art. 300 indice 2 . Analiza regăsit în prevederile art. 148 al. 1 lit. f Cod pr. penală

Recurs declarat împotriva încheierii de şedinţă prin care s-a menţinut starea de arest potrivit art. 300 indice 2 . Analiza regăsit în prevederile art. 148 al. 1 lit. f Cod pr. penală

Prin încheierea penală pronunţată la data de 5 ianuarie 2007 în dosarul nr.2064/102/2006 al Tribunalului Mureş, constatându-se legalitatea şi temeinicia luării măsurii arestării preventive a inculpatului P. A.,  s-a dispus în baza art.300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b alin.3 şi art.148 lit.f, art.143 şi art.136 Cod procedură penală, menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului.

S-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat, ca nefondată.

Impotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P. A.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate şi din oficiu în limitele investirii sale şi anume conform dispoziţiilor art.385/6, 385/8 şi 385/9 Cod procedură penală, s-au constatat următoarele :

Inculpatul P. A. a fost dedus judecăţii prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş la data de 17.10.2006 pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat, prev.de art.174, 175 lit.d Cod penal şi respectiv viol, prev.de art.197 alin.1 şi 3 Cod penal.

Sub aspectul stării de fapt s-a reţinut împrejurarea că în data de 23.07.2006, inculpatul a aplicat victimei S. M., în vârstă de 3 ani, handicapată fizic şi psihic, mai multe lovituri cu palmele, context în care victima s-a lovit şi de marginea patului în care dormea, cu precizarea că a aplicat aceste lovituri cu intenţia de a-i suprima viaţa, urmare care s-a şi produs la data de 30.07.2006, victima decedând.

 Se reţine de asemenea faptul că în aceiaşi împrejurare, inculpatul şi-a introdus degetul în vaginul minorei în vârstă de 3 ani, producându-i în acest mod deflorarea.

 Existenţa indiciilor vizând săvârşirea infracţiunii pentru care este cercetat inculpatul în sensul impus de dispoziţiile art.143 Cod procedură penală şi având conotaţia specificată de prevederile art.68/1 Cod procedură penală, sunt demonstrate în cauză, relevant sub acest aspect fiind ansamblul probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti.

Cu referire la subzistenţa în continuare a temeiului prev.de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, condiţia vizând limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea pentru care este cercetat nu poate fi contestată, în raport de încadrarea juridică a faptei pentru care a fost dedus judecăţii inculpatul.

 Cu privire la cerinţa prevăzută de acelaşi text de lege vizând împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpatului este de natură a crea un pericol concret pentru ordinea publică, probele administrate, care conturează modalitatea de comitere a infracţiunilor săvârşite împotriva unei victime minore, în vârstă de 3 ani, handicapată fizic şi psihic, care nu se putea deplasa şi nu putea să vorbească evidenţiază împrejurarea că menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată în ideea necesităţii apărării interesului public, eliberarea acestuia determinând o tulburare reală a ordinii publice (C.E.D.O., Hotărârea din 26.06.1991, cauza Letellier contra Franţei).

 Probele administrate în cauză confirmând existenţa unor motive verosimile, plauzibile, de natura unor bănuieli legitime în sensul că inculpatul este autorul infracţiunilor, măsura dispusă de instanţa de fond este legală şi temeinică, fiind conformă de asemenea cerinţelor impuse de art.5 paragraful 1 litera c din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

 In condiţiile în care scopul cercetării judecătoreşti efectuate în cauză este acela de a clarifica plauzabilitatea acuzaţiilor prin confirmarea sau îndepărtarea bănuielilor concrete care au justificat arestarea persoanei în cauză, „faptele care au dat naştere la bănuieli în discuţie nu trebuie să fie de acelaşi nivel ca cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzaţie” (în acest sens cauza Murray contra Regatului Unit).

 In raport de împrejurarea că s-a demonstrat în cauză existenţa motivelor verosimile de natura unor bănuieli legitime în sensul că inculpatul este autorul infracţiunilor, având în vedere şi cerinţa ocrotirii interesului public, rezultată din împrejurarea că infracţiunea a fost comisă împotriva unei persoane minore în vârstă de 3 ani şi în imposibilitate de a se apăra, atât datorită specificului vârstei cât şi urmare a handicapului fizic şi psihic de care suferea, măsura dispusă de instanţa de fond vizând menţinerea arestării preventive este legală şi temeinică.

 Având în vedere considerentele enunţate, recursul declarat de inculpat este nefondat şi urmează a fi respins, conform dispoziţiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.

In conformitate cu dispoziţiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, s-a dispus obligarea inculpatului recurent la plata sumei de 70 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu apărător din oficiu, s-a avansat din fondul special al Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Mureş.

Domenii speta

Spete similare