Durata arestării în vederea predării în cazul în care persoana solicitată a fost minoră la data faptei care a justificat emiterea mandatului european de arestare

Sentinţă penală 25 din 25.08.2011


Durata arestării în vederea predării în cazul în care persoana solicitată a fost minoră la data faptei care a justificat emiterea mandatului european de arestare.

Legea nr. 302/2004, art.103 alin. 10, art. 7

c. pr. pen., art. 160h alin. 3

La data de 24 august 2011, pe rolul acestei instanţe se înregistrează alerta SIRENE, vizând persoana urmărită B.L. – cetăţean român, alertă transmisă nouă, prin intermediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş.

În sesizarea astfel înaintată, s-a învederat faptul că pe numele persoanei urmărite B.L., autorităţile judiciare maghiare – Judecătoria Szeged au emis mandat european de arestare cu nr. 32.Fk.1093/2009/10 prin care s-a solicitat arestarea acestei persoane suspicionată de a fi comis împreună cu doi complici la data de 05.02.2009, o infracţiune de furt, faptă penală ce intra în aria de competenţă a autorităţii judiciare maghiare anterior menţionate.

La sesizarea formulată, procurorul a anexat adresa Biroului SIRENE nr. 3216142/SIRENE/TO/2011, alerta în sistem Schengen transmisă de IGPR- Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională – Biroul Naţional SIRENE în limba engleză, rezoluţie desemnare traducător limba engleză dar şi traducător de limbă maghiară, traducere certificată în limba română a alertei în sistem Schengen, adresă emisă către IPJ Harghita pentru identificarea şi localizarea persoanei urmărite, corespondenţă în limba engleză transmisă magistratului emitent al mandatului european de arestare, mandat de aducere din 23 august 2011, delegaţia avocaţială din oficiu pentru apărătorul desemnat din oficiu pe seama persoanei urmărite, proces - verbal de identificare a persoanei solicitate, declaraţia persoanei urmărite, ordonanţă de reţinere emisă pe seama persoanei în cauză, proces – verbal de înştiinţare a măsurii reţinerii dispusă faţă de persoana urmărită, carte de identitate a persoanei solicitate, fişa de cazier judiciar a acesteia.

La termenul de judecată fixat pentru soluţionarea acestei cereri de executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare maghiare pe seama persoanei urmărite, la dosarul cauzei a parvenit şi copia tradusă a acestui act, act ce în şedinţă a fost înmânat persoanei urmărite.

Verificându-se cauza ce formează obiectul prezentului dosar, se constată că, această instanţă – Curtea de Apel Târgu Mureş este autoritatea judiciară de executare a unui asemenea act prin prisma prevederilor art. 78 alin.2 din Legea nr. 302/2004 şi verificându-se conţinutul şi forma acestui mandat european de arestare se reţine că acesta se circumscrie prevederilor art. 79 din legea organică anterior menţionat. După ce s-a verificat identitate persoanei solicitate, căreia aşa cum s-a arătat i s-a comunicat o copie a actului a cărei executare se solicită, instanţa în baza rolului activ care îi revine potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 302/2004 coroborate cu dispoziţiile art. 4 Cod procedură penală a adus la cunoştinţa persoanei solicitate efectele regulii specialităţii şi posibilitatea ce o avea de a consimţi la predarea sa autorităţilor judiciare emitente. În prezenţa apărătorului desemnat din oficiu pe seama sa (avocat ce a asigurat asistenţa juridică de specialitate acesteia şi în faţa procurorului) s-a procedat la stricta respectare a prevederilor alin.5 din art. 90 a Legii nr. 302/2004 poziţia persoanei urmărite faţă de cererea de executare a mandatului european de arestare emis pe seama sa fiind consemnată în declaraţia ce i-a fost  luată.

Cum persoana urmărită a înţeles să învedereze în mod expres instanţei faptul că, este de acord să fie predată autorităţilor judiciare maghiare pentru elucidarea cauzei, vizând participarea sa la comiterea în data de 05.02.2009, a infracţiunii de furt comisă în dauna părţii vătămate N.J., această persoană urmărită nerenunţând la regula specialităţii urmează ca în conformitate cu prevederile alin. 6 din art. 90 al Legii nr. 302/2004 să se admită cererea formulată de către autorităţile judiciare maghiare, prin intermediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş de executare a mandatului european de arestare nr. 32.Fk.1093/2009/10 emis de Judecătoria Oraşului Szeged pe seama persoanei urmărite B.L..Conform art. 90 din Legea nr.302/2004 – modificată, va dispune arestarea persoanei urmărite B.L. pe o perioadă de 19 de zile, începând cu data de 25 august 2011 – ora 13,00 până la data de 12 septembrie 2011- orele 13,00 şi predarea acesteia către autorităţile judiciare maghiare, în baza mandatului european de arestare anterior menţionat.

Arestarea persoanei urmărite urmează a se dispune a fi operată în conformitate cu prevederile art. 148 alin.1 lit.f Cod procedură penală raportat la art. 160 indice h alin.3 Cod procedură penală deoarece:

-chiar dacă procurorul de caz în sesizarea înaintată instanţei a solicitat ca persoana urmărită să fie arestată pentru 29 de zile (avându-se în vedere că pentru 24 de ore a fost reţinută) instanţa nu poate admite decât parţial o asemenea cerere deoarece din conţinutul actelor de identitate a persoanei urmărite şi a mandatului european de arestare emis pe seama acesteia rezultă că B.L. ar fi comis infracţiunea pentru care este solicitat în perioada minorităţii. Ori, avându-se în vedere prevederile art. 7 din Legea nr. 302/2004 – modificată,  coroborate cu prevederile titlului al-III-lea din  aceiaşi lege organică,  la executarea unui mandat european de arestare se aplică legile procesual penale române. Prin urmare, persoana urmărită fiind minoră la data comiterii presupusei fapte, ea trebuie supusă dispoziţiilor speciale, prevăzute de legiuitorul român în legislaţia internă.

-starea de fapt pentru care pe seama persoanei urmărite a fost emis mandatul european de arestare cu nr. 32.Fk.1093/2009/10 de către Judecătoria Szeged se circumscrie potrivit legislaţiei penale române, infracţiunii de furt calificat ce este sancţionată în legislaţia noastră cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani ea fiind incriminată de prevederile art. 208 alin.1, 209 alin.1, lit.a, alin.3 lit.e  Cod penal. Lăsarea în libertate a persoanei urmărite prezintă pericol concret pentru ordinea publică date fiind împrejurările potrivit cărora ea ar fi comis fapta împreună cu alte două persoane, ar fi vătămat o valoare socială ocrotită special de legislaţia ambelor state ( emitent şi de executare) patrimoniul persoanei, se impune asigurarea priorităţii interesului general faţă de cel personal.

Se va constata că persoana solicitată nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii, conform dispoziţiilor art. 100 raportat la art. 90 alin.3 din Legea nr. 302/2004.

Predarea persoanei urmărite, către autorităţile judiciare maghiare, se va realiza sub condiţia ca, în cazul în care împotriva acesteia se va pronunţa o hotărâre de condamnare, la o pedeapsă privativă de libertate, aceasta (persoana urmărită) să fie transferată în România pentru continuarea executării pedepsei aplicate în conformitate cu prevederile art. 84 indice 2 din Legea nr. 302/2004 – modificată.

Notă: Cum arătam şi cu o ocazie anterioară, arestarea prevăzută de art. 103 din Legea nr. 302/2004 R. are o natură juridică specifică, aparte de a arestării preventive : este un ordin de încarcerare, al cărui titlu este mandatul european de arestare, din acest punct de vedere, arestarea în vederea predării este un act cu caracter judiciar prin care se pune în executare mandatul european şi care nu răstoarnă sub nicio formă principiul libertăţii şi siguranţei persoanei. Ideea se desprinde din valenţele principiului recunoaşterii reciproce şi reclamă un ridicat grad de încredere în calitatea ordinii juridice a statului emitent: dacă un stat membru, potrivit propriei legislaţii, poate restrânge la un moment dat drepturile fundamentale ale persoanei, toate celelalte statele trebuie să acţioneze la fel, să recunoască şi să respecte privaţiunile impuse de primul . În aceeaşi ordine de idei, autoritatea judiciară de executare nu controlează şi nu se pronunţă asupra legalităţii titlului original de detenţie  -chestiune care se va supune autorităţilor competente ale statului emitent, şi nici asupra faptelor care au justificat emiterea mandatului european .

În acest context, mai subliniem că arestarea în vederea predării îndeplineşte un dublu rol: este un aport efectiv şi eficient pe care autoritatea judiciară de executare şi-l aduce la buna desfăşurare a procesului penal declanşat în statul emitent sau, după caz, la executarea sancţiunii pronunţate în acel stat , dar şi o măsură dispusă în vederea predării persoanei solicitate. După modificarea adusă Legii nr. 302/2004 prin Legea nr. 222/2008, o marjă de apreciere este lăsată totuşi autorităţii judiciare de executare, anterior luări hotărâri asupra predării, şi aceasta, în opinia noastră, trebuie să se raporteze la incidenţa vreunui motiv de refuz obligatoriu sau facultativ, la caracterul suficient al datelor transmise de autorităţile emitente în vederea cercetării incidenţei motivelor de refuz, la fermitatea garanţiilor oferite de către autorităţile emitente, precum şi la elemente care pot caracteriza comportamentul procesual al persoanei solicitate –dacă aceasta este sau nu un fugar, spre exemplu. În niciun caz însă, oportunitatea luării arestării persoanei solicitate nu trebuie să se refere la temeiurile de fapt şi cele de drept ale arestării preventive aşa cum sunt ele prevăzute de art. 143 şi de art. 148 C. pr. pen. În acest fel, arestarea persoanei în statul de executare a mandatului european este supusă scopului declarat de art. 5 paragraful 1 şi garanţiilor oferite de art. 5 paragrafele 2, 4 şi 5 din Convenţia europeană asupra drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, însă nu se încadrează în ipotezele reglementate de art. 5 paragraful 1 lit. a şi c din Convenţie, care sunt activate în statul emitent, ci în situaţia prevăzută de art. 5 paragraful 1 lit. f din aceeaşi Convenţie .

În acelaşi timp şi în considerarea ideilor expuse mai sus, dacă persoana solicitată este minoră nu se aplică regulile Codului de procedură penală în privinţa duratei maxime a arestării preventive a minorilor, tocmai pentru că, în procedura executării mandatului european, nu se pune problema luării unor măsuri preventive, ci a unor măsuri provizorii care urmează regulile procedurii speciale. În plus, dacă s-ar fi dorit limitarea duratei arestării în vederea predării a unui minor, la o perioadă maximă sub 30 de zile, s-ar fi prevăzut expres aceasta în legea specială, după modelul art. 100 alin. 5 care reduce, în cazul minorului, la jumătate durata maximă a reţinerii prevăzute în alin. 1 al aceluiaşi articol.

Oricum, chiar dacă am admite că arestarea în vederea predării urmează regulile şi condiţiile arestării preventive, în speţa expusă nu se putea face trimitere la dispoziţiile art. 160h alin. 3 C. pr. pen., din moment ce persoana solicitată era majoră la momentul executării mandatului de aducere, iar art. 160h alin. 3 C. pr. pen. se aplicabil atâta timp cât inculpatul este minor pe durata procedurilor şi nu dacă el a fost minor la data faptelor, însă pe perioada procesului a împlinit vârsta majoratului.