Liberare provizorie sub control judiciar. Procedură

Liberare provizorie sub control judiciar. Procedură.

Codul de procedură penală, art. 1608a

Potrivit art.1608a alin.1 Cod procedură penală, soluţionarea cererii de liberare provizorie se face după ascultarea învinuitului sau a inculpatului, a concluziilor apărătorului, precum şi ale procurorului.

Aşadar, textul de lege citat mai sus prevede în mod expres că soluţionarea cererii de liberare provizorie se face numai după ascultarea inculpatului, ceea ce înseamnă că este necesară prezenţa lui în faţa instanţei sau audierea acestuia prin intermediul mijloacelor tehnice video şi audio, care în cele din urmă înseamnă tot o prezenţă chiar dacă nu fizică,  în faţa instanţei de judecată.

Prin încheierea penală nr.257/20.12.2010 Tribunalul Harghita în baza art. 1608a Cod procedură penală a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii F.C.A. şi S.C..

În baza art.1608 Cod procedură penală a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G.M.S.

Pentru a pronunţa a această hotărâre tribunalul a avut în vedere următoarele:

Prin cererile înregistrate la această instanţă inculpaţii G.M.S., F.C.A. şi S.C. au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar. Inculpaţii au fost trimişi în judecată, între altele pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 Cod penal, pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani. Cererile formulate de inculpaţii F.C.A. şi S.C. sunt admisibile în principiu, aşa cum instanţa a constatat mai sus.

Analizând în fond cererile instanţa a constatat că, potrivit art. 1602 Cod procedură penală, liberarea provizorie nu poate fi acordată în cazul infracţiunilor pentru care pedeapsa prevăzută de lege depăşeşte 18 ani.

Instanţa nu a găsit argumente convingătoare pentru a analiza, în această procedură, încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii petenţi.

În această fază procesuală încadrarea juridică a faptelor este dată prin actul de sesizare a instanţei.

Legea procesuală, prin dispoziţiile art. 334 Cod procedură penală, prevede forme procesuale şi procedurale specifice prin care instanţa investită cu judecarea în primă instanţă a cauzei poate dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare.

Liberarea provizorie sub control judiciar se face după o procedură specială, urgentă, cuprinsă exhaustiv în dispoziţiile art. 1601 - art. 16010 Cod procedură penală. Această procedură, prevăzută de legea procesuală pentru soluţionarea cererilor de liberare nu permite controlul instanţei asupra încadrării juridice a faptelor. Procedura specială poate fi eventual completată cu dispoziţiile generale privind judecata, cuprinse în art. 287 - art. 312 Cod procedură penală, iar nu cu cele privitoare la judecarea cauzei în prima instanţă. Desigur, atunci când cererea se soluţionează la termenul stabilit pentru judecarea cauzei în fond, instanţa este în măsură să facă şi aplicarea art. 334 Cod procedură penală pentru a pune în discuţie schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare.

Faţă de cele reţinute mai sus tribunalul a găsit nefondate cererile formulate de inculpaţii F.C.A. şi S.C. Instanţa nu a negat însă dreptul acestora de a solicita şi obţine schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată şi de a obţine astfel vocaţia la liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.

În ceea ce priveşte cererea formulată pentru inculpatul G.M.S. instanţa a constatat că a fost introdusă de avocat, fără un mandat special al inculpatului sau al uneia dintre persoanele prevăzute de art. 1606 alin. 1 Cod procedură penală, cărora legea le recunoaşte legitimitatea procesuală. Pentru acest motiv, tribunalul a constatat că cererea nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi admisă în principiu. Astfel, instanţa a considerat că nu sunt incidente dispoziţiile generale ale art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, având în vedere caracterul special al procedurii liberării provizorii şi prevederea expresă privind persoanele cărora legea le conferă calitatea procesuală necesară introducerii cererii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S.C. care solicită admiterea cererii aşa cum a formulat-o.

Recursul inculpatul este fondat, însă pentru alte considerente.

Potrivit art.1608a alin.1 Cod procedură penală, soluţionarea cererii de liberare provizorie se face după ascultarea învinuitului sau a inculpatului, a concluziilor apărătorului, precum şi ale procurorului.

Aşadar, textul de lege citat mai sus prevede în mod expres că soluţionarea cererii de liberare provizorie se face numai după ascultarea inculpatului, ceea ce înseamnă că este necesară prezenţa lui în faţa instanţei sau audierea acestuia prin intermediul mijloacelor tehnice video şi audio, care în cele din urmă înseamnă tot o prezenţă chiar dacă nu fizică,  în faţa instanţei de judecată.

În speţă, instanţa de fond nu a făcut demersurile necesare pentru a asigura prezenţa inculpatului în faţa instanţei şi pentru a fi audiat, soluţionând cererea în lipsa inculpatului.

Procedând în acest mod, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate absolută, în condiţiile art.197 alin.2 Cod procedură penală, astfel că în baza art.38515 pct.2 lit.c Cod procedură penală Curtea urmează să admită recursul inculpatului şi să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Având în vedere soluţia la care s-a oprit instanţa de control judiciar nu se impune analiza recursului pe fond.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează să facă demersurile necesare pentru a asigura prezenţa inculpatului în faţa instanţei, va proceda la ascultarea  lui şi apoi urmează a soluţiona cererea inculpatului, în conformitate cu disp. art.1608a Cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare