Acordarea unor sume de bani pentru poliţişti în situaţia producerii riscurilor specifice activităţii de poliţie

Prin cererea înregistrata sub nr. 5594/114/2010 pe rolul Tribunalului Buzau,  reclamantul G L I a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Politie Judetean Buzau pronuntarea unei hotarâri prin care sa se recunoasca  dreptul sau  de a-i fi acordate despagubiri  în conformitate cu  prevederile art.28  alin.1 lit. „m” din  Legea nr. 360/2002 si HG nr. 1083/10.09.2008,  cu obligarea  pârâtului la plata acestora în cuantum de 8.000 Euro.

În motivarea actiunii reclamantul a învederat instantei ca a lucrat în calitate de subofiter activ  în cadrul I.P.J. B pâna la data de 19.08.2009, dupa care a fost trecut în rezerva din motive de sanatate, fiind declarat inapt pentru serviciul în politie, dupa ce a activat  peste 20 de ani. Pensionarea sa anticipata s-a datorat faptului ca printr-o decizie medicala a fost declarat inapt pentru îndeplinirea serviciului în politie,  sustinându-se ca  boala de care sufera a aparut în timpul si din cauza serviciului în politie, afectiunea fiind încadrata în gradul II de invaliditate.

Având în vedere diagnosticul stabilit de catre Comisia Centrala de expertiza medicala si Evaluare a Capacitatii de Munca, reclamantul a apreciat ca este îndreptatit  în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 1 lit.”m” din Legea nr. 360/2002  si art. 3 lit.”c” din HG nr. 1083/2008 sa primeasca despagubiri conform actului normativ invocat, în cuantum de 8.000 Euro echivalent în lei la data platii, sens în care s-a adresat cu o plângere prealabila catre I.P.J. Buzau.

Prin adresa nr. 23776/6/20.11.2010 i-a fost comunicata solutia de respingere a cererii de acordarea acestor despagubiri, cu motivarea ca nu poate beneficia de acestea neputând fi  considerat politist ranit conform definitiei legale  prevazute de art.2 lit. „b” din actul normativ invocat.

Prin sentinta nr. 740 din data de 2 martie 2011 Tribunalul Buzau a respins actiunea formulata de reclamant în contradictoriu cu pârâtul IPJ B.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul.

Curtea a retinut ca recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmeaza :

Instanta de fond  a respins corect actiunea reclamantului ca  neîntemeiata, motivat de faptul ca textele de lege invocate de acesta  reglementeaza  acordarea unor despagubiri în cazul producerii  unor riscuri specifice activitatii de politie, în situatia unor evenimente neprevazute si nu în situatia aparitiei unei boli profesionale cum este cazul in speta.

Despagubirile prevazute de art. 4 alin.2 din H.G. nr. 1083/2003 nu se pot acorda pentru acele afectiuni dobândite într-o perioada nedeterminata de timp ca urmare a serviciului ca politist, serviciu privit în ansamblul sau, ci acestea trebuie sa vizeze o situatie sau un caz strict determinat ce poate fi atribuit unei persoane, care, actionând efectiv asupra politistului îi cauzeaza o afectiune care-l plaseaza într-un anumit grad de invaliditate (îl raneste).

Art. 2 lit. b din H.G. nr. 1083/2008 stabileste ca prin politist ranit se întelege „politistul suspus în timpul sau în legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu, independent de vointa lui, efectelor unor cauze vatamatoare, în urma carora îi este afectata integritatea anatomica si/sau functionala a organismului”, iar prin  politist invalid – „politistul ranit clasat inapt pentru serviciul politienesc de catre comisiile de expertiza medicala si evaluare a capacitatii de munca”.

Pentru punerea în aplicare a dispozitiilor legale mentionate este absolut necesar ca efectele cauzelor vatamatoare la care a fost supus politistul sa se fi produs independent de vointa lui. Despagubirile se acorda numai pentru cazul când evenimentul caruia i-a cazut victima politistul este strict determinat.

Afectiunea medicala suferita de politist care-i induce un anumit grad de invaliditate trebuie sa fie în mod indubitabil strict individualizata si astfel constatata încât sa poata fi pusa pe seama atitudinii unei sau unor persoane identificate  sau identificabile care sa poata fi facute responsabile pentru faptul prejudiciabil.

Prin art. 28 alin.4 din Legea nr. 218/2002, legiuitorul a stabilit în sarcina oricarui lucrator de politie, indiferent daca este în timpul serviciului sau nu, daca actioneaza conform atributiunilor de serviciu si daca se afla în aria sa de competenta teritoriala, obligatia de a interveni, aspect care bineînteles ca presupune anumite riscuri si consecinte imprevizibile.

Prin stabilirea acestei obligatii în sarcina politistului si pentru a nu lasa fara substanta acest text de lege, legiuitorul a înteles, totodata, sa ofere si o protectie suplimentara politistului care intervine în conditiile aratate, adoptând în acest sens H.G. nr. 1083/2008.

În cauza nu se face referire la riscuri specifice activitatii de politie, fiind vorba de anumite boli mentionate în decizia medicala nr. 213/19.08.2009, respectiv hipertensiune arteriala, diabet, hipercolesterolemie si tulburare nevrotica polimorfa,  boli  care nu determina aplicarea dispozitiilor legale mai sus mentionate.

Prin urmare, instanta de fond a apreciat corect ca situatia reclamantului nu s-a datorat producerii riscurilor specifice activitatii de politie, ci unei boli profesionale aparute în timpul exercitarii profesiei, în speta nefiind aplicabile dispozitiile H.G. nr. 1083/2008, act normativ special, aplicabil numai politistilor, pentru ca reclamantul sa poata beneficia de plata despagubirilor cuvenite potrivit art. 28 alin.1 lit. m din Legea nr. 360/2002.

Domenii speta

Spete similare