Obiecţiunile la raportul final şi la bilanţul de închidere, fiind respinse ca tardive prin decizia instanţei de recurs, nu mai pot fi invocate ca o crotică a nelegalităţii şi netemeiniciei sentinţei, pronunţate ulterior, de închiderea procedurii in...

Decizie 1872 din 14.09.2011


Prin sentinta nr.931 din 03 iunie 2011, pronuntata de Tribunalul Prahova – Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ, s-a admis cererea formulata de lichidatorul  judiciar REVALACTIV SPRL ,în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura insolventei, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului SC A SRL si radierea debitorului din registrul comertului.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a constatat ca la data de 04.03.2011, lichidatorul desemnat sa administreze procedura falimentului debitoarei  a solicitat sa se dispuna închiderea procedurii ca urmare a aprobarii raportului final de lichidare si a distribuirii tuturor sumelor obtinute si constatând ca s-a întocmit raportul final de lichidare si bilantul general, care au fost supuse dezbaterii adunarii creditorilor, în conditiile art. 129 din Legea nr. 85/2006, nefiind formulate obiectiuni la raportul final, în temeiul art. 129 si 130 din Legea nr. 85/2006 judecatorul sindic a aprobat raportul final al lichidatorului, constatând ca toate bunurile din averea debitoarei au fost lichidate si toate sumele au fost distribuite conform tabelului de distribuire final, dovada platilor fiind facuta cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Împotriva sentintei a declarat recurs creditorul  AVAS BUCURESTI, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Recursul este nefondat.

Recurenta a formulat obiectiuni la raportul final si la bilantul de închidere, ce au fost respinse de judecatorul sindic prin încheierea din 4.04.2011, ca fiind tardiv formulate, recursul declarat de creditoarea recurenta  împotriva acestei încheieri, fiind respins ca nefondat, de catre Curtea de Apel Ploiesti prin decizia nr. 1325/1.06.2011, astfel ca fiind solutionat irevocabil, critica recurentei cu privire la obiectiuni nu mai poate fi discutata în aceasta faza procesuala si nu mai poate sa fie invocata ca o critica a nelegalitatii sau netemeiniciei sentintei instantei de fond.

Critica recurentei ca pe parcursul procedurii nu a fost depus un raport amanuntit referitor la cauzele si împrejurarile care au dus la încetarea de plati, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, este nefondata.

Din raportul de expertiza contabila extrajudiciara, întocmit de expert contabil Stefanescu Teodor, lucrare aflata la filele 230-232 dosar fond, rezulta cauzele care  au dus la starea de insolventa a societatii debitoare si anume imposibilitatea rambursarii integrale a creditului contractat si fata de  aceste cauze si documentele expertizate nu exista situatii din cele prev. la art. 138 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei, care sa atraga raspunderea  membrilor organelor de conducere si în raportul depus de lichidatorul judiciar, aflat la fila 234 dosar fond, rezulta ca nu sunt persoane din conducerea societatii debitoare SC A SRL sau alte persoane care sa fi savârsit vreuna din faptele prev. de disp. art. 138  din legea nr. 85/2006, de natura a cauza starea de insolventa.

În conditiile în care recurenta, care detinea mai mult de 50% din valoarea creantelor înscrise la masa credala, considera ca se face vinovata vreo persoana din conducerea societatii debitoare sau alta persoana, de savârsirea vreuneia din faptele prev. la art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006, putea formula  cerere de instituire a raspunderii  patrimoniale personale,  în temeiul disp. art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, în conditiile  prevazute de aceste dispozitii si anume, daca lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolventa a societatii debitoare sau a hotarât ca nu este cazul sa introduca actiunea prev. la alin. 1 al art. 138 din lege, ori lichidatorul judiciar în raportul întocmit  a aratat ca nu sunt persoane  care sa fi savârsit vreuna din faptele prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2006, de natura a cauza starea de insolventa, astfel ca, critica adusa sentintei de recurenta, nu este fondata.