Individualizarea pedepsei. Circumstanţele atenuante. Recunoaşterea vinovăţiei. Infracţiuni privind regimul circulaţiei pe drumurile publice. Comiterea faptei în timpul suspendării condiţionate a unei pedepse cu închisoarea. Neîntrunirea condi...

Individualizarea pedepsei.  Circumstanţele atenuante.

Recunoaşterea vinovăţiei.

Infracţiuni privind regimul circulaţiei  pe  drumurile publice.

Comiterea faptei în timpul  suspendării condiţionate a unei pedepse cu închisoarea. Neîntrunirea condiţiilor legale.

Atitudinea sinceră şi de regret manifestată de inculpat atât in  faza de urmărire penală cât şi la judecata cauzei, înţelegând să pledeze pentru recunoaşterea  vinovăţiei, asumându-şi  în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei, constituie cauză legală pentru reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă în sensul art. 320/1 alin.7 Cod procedură penală.

Ca urmare, în raport de circumstanţele comiterii faptei, atari date personale nu justifică şi constatarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74 cod penal, cât timp anterior el a fost condamnat la pedeapsa de şase luni închisoare pentru o infracţiune de acelaşi gen iar reluarea ciclului infracţional s-a realizat mai înaintea împlinirii termenului de încercare privind suspendarea condiţionată a executării acesteia.

Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi

pentru cauze cu minori şi de familie

Decizia penală nr.508/R din 15  aprilie 2011

Prin sentinţa penală nr.293 din 08 februarie 2011 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, prevăzută şi pedepsită de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, coroborat cu art.3201 alin.7 cod procedură penală.

Totodată conform art. 83 cod penal s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6(şase)luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.488/20.11.2007, definitivă prin neapelare la data de 04.12.2007, urmând ca în final prin cumul aritmetic, acesta să execute pedeapsa rezultantă de 1(un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

Din materialul dosarului rezultă că, prezentându-se în faţa primei instanţe şi mai înaintea începerii cercetării judecătoreşti acesta a declarat că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare şi solicită ca judecata să se facă  potrivit dispoziţiilor art. 320/1 cod proc. penală, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.

Apreciindu-se că sunt întrunite condiţiile legale privind judecata simplificată, că faptele au fost bine stabilite în prima fază procesuală şi sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite aplicarea unei pedepse, s-a trecut la soluţionarea cauzei, reţinându-se următoarea situaţie de fapt:

La data de 26.02.2010, cu ocazia unui control de rutină efectuat pe B-dul Republicii din municipiul Ploieşti, organele de poliţie au oprit în trafic autoturismul marca VW Vento numărul PH-11-VMH, constatându-se că acesta este condus de inculpatul  care emana halenă alcoolică, iar la testarea cu aparatul etilotest a rezultat o valoare de 1,17 mg/l alcool pur în aerul expirat.

În atare situaţie acesta a fost condus la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti unde la interval de o oră i-au fost recoltate două probe biologice de sânge, a căror analiză a stabilit o alcoolemie  de 2,30 mg/l la orele 23,55 şi respectiv de 2,20 mg/l. la orele 00, 55.

Efectuându-se calculul retroactiv al alcoolemiei, prin raportul de expertiză nr.1093/i/2010 s-a concluzionat faptul că în jurul orelor 23,30 inculpatul ar fi putut avea în sânge o alcoolemie teoretică în descreştere de cca. 0,90 mg/l.

Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică sub aspectul individualizării cuantumului pedepsei.

S-a susţinut că faţă de circumstanţele personale şi împrejurările săvârşirii faptei, aceasta este prea severă, impunându-se constatarea circumstanţelor atenuante şi redozarea sub minimul special de 1 an închisoare, calculat cu luarea în considerare a reducerilor legale de care beneficiază conform art. 3201 cod procedură penală.

Recursul nu este fondat.

Pedeapsa de un an închisoare aplicată pentru fapta, obiect al prezentei cauze este justă, criteriile de individualizare prevăzute în art. 72 Cod penal, respectându-se întocmai.

Este de principiu, că potrivit acestor dispoziţii legale, la stabilirea

 pedepselor judiciare, instanţele judecătoreşti sunt obligate să ţină seamă atât  de datele personale ale făptuitorului, cât şi de gravitatea concretă a faptei stabilită în sarcina acestuia, de împrejurările şi mobilul ce au determinat încălcarea legii penale, precum şi de orice alte elemente ce ar agrava sau atenua răspunderea penală.

În speţă, astfel cum s-a motivat şi de judecătorul fondului, chiar dacă inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia, înţelegând să se judece potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 320/1, nu se impune acordarea de circumstanţe atenuante şi nici dozarea cuantumului pedepsei conform art. 76 Cod penal, sub limita de 8 luni închisoare (determinată conform reducerii cu 1/3 a minimului special prevăzut de textele încriminatorii).

Atitudinea sinceră şi de regret manifestată de o persoană pusă sub acuzare, atât in  faza de urmărire penală cât şi la judecata cauzei, înţelegând să pledeze pentru recunoaşterea  vinovăţiei, asumându-şi  în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei, constituie cauză legală pentru reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă în sensul art. 320/1 alin.7 Cod procedură penală.

 În raport de circumstanţele comiterii faptei, atari date personale nu impun însă şi atenuarea răspunderii penale potrivit art.74 şi art.76 cod penal, deoarece anterior recurentul a fost condamnat la pedeapsa de şase luni închisoare pentru o infracţiune de acelaşi gen iar reluarea ciclului infracţional s-a realizat mai înaintea împlinirii termenului de încercare privind suspendarea condiţionată a executării acesteia.

Ca urmare, asigurarea funcţiei de control a statului asupra respectării legislaţiei ce protejează siguranţa traficului rutier şi pietonal, ca şi aceea retributivă în raport de pericolul social concret prezentat pentru ordinea publică a faptei comise, impun sancţionarea recurentului cu o pedeapsă situată peste limita minimă specială menţionată.

 La aceasta se adaugă şi împrejurarea că prin valoarea gradului de îmbibaţie alcoolică prezentat în sânge şi punerea în circulaţie a unui autovehicul pe un drum public cu trafic intens rutier şi pietonal, acesta a prezentat un serios pericol real iar concretizarea acestuia în consecinţe prejudiciabile a fost evitată la intervenţia oportună a lucrătorilor de poliţie aflaţi în exerciţiul funcţiei.

Aşa fiind, hotărârea atacată este justă şi conformă legii şi sub aspectul analizat, astfel că în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod proc. penală se va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare