Legea nr. 85/2006, republicată. Aspecte legate de deschiderea procedurii insolvenţei, în condiţiile în care debitoarea formulează contestaţie prin care recunoaşte doar parţial debitul

Legea nr. 85/2006, republicată. Aspecte legate de deschiderea procedurii insolvenţei, în condiţiile în care debitoarea formulează contestaţie prin care recunoaşte doar parţial debitul şi pentru restul de datorie recunoscută, susţine că s-a emis un instrument de plată, bilet la ordin, acceptat de creditoare, invocând şi prevederile Legii nr. 58/1934, republicată.

Câtă vreme biletul la ordin nu a fost acceptat din lipsă de disponibilităţi predarea unui bilet la ordin fără ca acest instrument de plată să aibă acoperire, nu reprezintă o plată care să-l elibereze pe debitor. Aceasta cu atât mai mult cu cât creditorul pretinde o creanţă rezultată din contract de leasing financiar şi contract de novaţie, fiind incidente prevederile art. 8 din O.G. nr. 51/1997, republicată, iar valabilitatea contractelor nu a fost contestată.

Prin sentinţa comercială nr. 732 din 3 martie 2010, Tribunalul Comercial Mureş a respins cererea formulată de creditoarea S.C.”L.” S.A., în contradictoriu cu debitoarea S.C. A.C. S.R.L.,  pentru deschiderea procedurii insolvenţei.

 S-a respins contestaţia debitoarei S.C. „A.C.” S.R.L. împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditoarea S.C.”L.” S.A., ca rămasă fără obiect.

  Creditoarea S.C.”L.” S.A. a fost obligată să-i plătească debitoarei S.C. A.C. S.R.L. cheltuieli de judecată în cuantum de 123 lei.

 S-a respins cererea formulată de creditoarea S.C. T.L. I.F.N. S.A., în contradictoriu cu debitoarea S.C. A.C. S.R.L.,  pentru deschiderea procedurii insolvenţei.

 S-a respins contestaţia debitoarei S.C. „A.C.” S.R.L. împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditoarea S.C.”L.” S.A., ca nedovedită.

 De asemenea, s-a respins cererea formulată de către debitoarea S.C. A.C. S.R.L. pentru obligarea creditoarei S.C. T.L. I.F.N. S.A. la plata pagubelor suferite ca urmare a promovării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei din cuantumul cauţiunii depuse, ca nedovedită.

 S-a respins cererea de împuternicire a debitoarei la ridicarea cauţiunii din contul bancar în care a fost consemnată de creditoare.

 S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către debitoarea S.C. A.C. S.R.L.

În considerente sentinţei se reţine, în esenţă, că prin cererea formulată de creditoarea S.C. Ţ.L. I.F.N. şi înregistrată sub nr. 1463/1371/2 noiembrie 2009, a solicitat în contradictoriu cu debitoarea S.C. A. S.R.L. deschiderea procedurii insolvenţei pentru suma de 54.756,80 lei, precizată ulterior la suma de 55.853,36 lei, creanţă rezultată din contractul de leasing financiar 88992 din 16 august 2005 şi contractului de novaţie a contractului de leasing financiar nr. 8947 din 18.11.2005, compus din debit facturat în cuantum de 24.521,62 lei, penalităţi de întârziere de 0,5% pe zi, în cuantum de 24.521,62 lei şi daune interese în cuantum de 6.810,12 lei, reprezentând contravaloarea ratelor de leasing până la sfârşitul perioadei contractuale.

Prin cererea înregistrată sub nr. 1535/1371/9 noiembrie 2009, creditoarea S.C. L. S.A. a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. A. S.R.L., invocând o creanţă în valoare de 37.621 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate conform contractului de subantrepriză nr. 51 din 10 octombrie 2007 şi a facturii fiscale seria MSWCC nr. 9504460 din 28 mai 2008. Creditoarea arată că şi-a îndeplinit toate obligaţiile contractuale, debitoarea a acceptat facturile trimise spre decontare şi cu toate aceste refuză nejustificat să le achite.

Cele două cereri au fost conexate în baza art. 31 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 la cererea de deschidere a procedurii înaintată de creditoarea C.C.C. Tg. Mureş, care a făcut obiectul dosarului 1377/1371/2009 şi care în urma unei dispoziţii de disjungere a fost soluţionat separat prin sentinţa nr. 2665 din 23 decembrie 2009.

Prin încheierea din 14 ianuarie 2010, instanţa a admis cererea debitoarei şi a stabilit în sarcina celor două creditoare, respectiv S.C. Ţ.L. I.F.N. S.A. şi S.C. L. S.A. obligaţia de consemnare a unei cauţiuni în cuantum de 5% din valoarea creanţei invocate, această obligaţie fiind îndeplinită numai de către creditoarea S.C. Ţ.L. I.F.N. SA, astfel că cererea formulată de creditoarea S.C. L. S.A., de deschidere a procedurii insolvenţei a fost respinsă în condiţiile prevăzute  de art. 33 alin. 3 teza finală din Legea nr. 85/2006.

Împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, debitoarea S.C. A.C. S.R.L. a formulat contestaţie, susţinând că suma solicitată de către creditoare nu este datorată, că în raport de contractele încheiate între cele două părţi, suma datorată este de 14.211,53 lei, sumă care a fost acoperită prin emiterea biletului la ordin, seria BRDE 3 AN nr. 1397, scadent la data de 29 decembrie 2008 în valoare de 17.950 lei, emitentă fiind  S.C. N.T. S.R.L.

 În legătură cu acest bilet la ordin, creditoarea a arătat la rândul său că acest bilet la ordin a fost refuzat la plată din lipsă de disponibilităţi.

Debitoarea faţă de apărările creditoarei susţine că refuzul de plată a sumei înscrise în biletul la ordin trebuia adus la cunoştinţa  debitoarei în condiţiile prevăzute de art. 50 din Legea nr. 58/1934, creditoarea fiind obligată în condiţiile în care a acceptat modalitatea de plată prin bilet la ordin să urmeze procedura specială prevăzută de această lege, iar nerespectarea acestei proceduri decade creditoarea din dreptul de a-şi recupera suma înscrisă ca  titlu de credit.

În raport de susţinerile creditoarei şi apărările debitoarei, judecătorul sindic a ajuns la concluzia că cererea formulată de către S.C. Ţ.L. I.F.N. S.A. nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, întrucât creanţa creditoarei nu este certă, lichidă şi exigibilă, analiza  acesteia în raport de apărările  şi susţinerile celor două părţi presupune un control de fond, astfel că cererea creditoarei pentru deschiderea procedurii a fost respinsă, în condiţiile prevăzute de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea S.C. Ţ.L. I.F.N. S.A., solicitând modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii şi deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. A.C. S.R.L. pentru o creanţă în cuantum de 55.853,36 lei, născută în baza contractului de leasing financiar 8992 din 16 aug.2005 şi contractului de novaţie, a contractului de leasing financiar nr. 8947 din 18 noiembrie 2005.

 Se susţine că în mod greşit judecătorul sindic a apreciat că această creanţă nu este certă, lichidă şi exigibilă, în condiţiile în care creanţa a fost cuprinsă în cele două contracte ce constituie titlu executorii, iar potrivit dispoziţiilor art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă „creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”. În speţă, actele ei de creanţă sunt cele două contracte însuşite de către debitoare. În legătură cu caracterul lichid al creanţei, se susţine că potrivit alin. 4  al art. 379 Cod procedură civilă „creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală”. Debitoarea şi-a însuşit clauzele cuprinse în cele două contracte ce constituie titluri executorii, dar şi anexele la aceste contracte în care era cuprins  graficul privind calculul şi eşalonarea plăţilor, astfel că nu se poate contesta lichiditatea creanţei.

În legătură cu exigibilitatea creanţei, se arată că au trecut mai mult de 30 de zile de la data scadenţei acestei creanţe, iar afirmaţia debitoarei că nu se află în încetare de plăţi, este lipsită de relevanţă, în condiţiile art. 3 din Legea nr. 85/2006, dispoziţii în vigoare la data formulării cererii şi potrivit cărora „insolvenţa este prezumată ca fiind vădită, atunci când debitorul după 30 de zile de la scadenţă nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori”.

În legătură cu plata creanţei prin biletul la ordin se arată că s-a încercat valorificarea acestuia, însă a fost refuzat la plată pentru lipsă de disponibilităţi.

În continuare se mai arată că cele două contracte au fost reziliate la data de 10 martie 2009 pentru neîndeplinirea obligaţiilor de plată, a ratelor de leasing de către utilizatori, timp de cel mult 60 de zile de la data scadenţei obligaţiei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar S.C. A.C. S.R.L. solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea soluţiei primei instanţei ca fiind temeinică şi legală, susţinând că această creanţă solicitată de creditoare nu este certă, lichidă şi exigibilă, întrucât suma de 55.853,36 lei solicitată de către creditoare se compune din debit facturat în valoare de 24.521,62 lei, penalităţi la valoarea debitului facturat şi daune interese în cuantum de 6.810,12 lei. Din debitul principal solicitat de către creditoare a recunoscut suma de 14.211,53 lei, debit care a fost stins prin emiterea biletului la ordin, despre care se susţine că a fost refuzat la plată. În condiţiile în care acest bilet la ordin a fost refuzat la plată creditoarea avea obligaţia să urmeze procedura prevăzută de l Legea nr. 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin , creditoarea având obligaţia să încunoştinţeze girantul despre neacceptarea sau neplata sumei înscrise în biletul la ordin, în cele 4 zile lucrătoare ce urmează zilei protestului sau zilei prezentării, iar după trecerea acestui termen posesorul este decăzut din drepturile sale împotriva giranţilor.

În aceste condiţii, debitul principal al creditoarei nu poate fi apreciat ca fiind unul cert, şi atâta timp cât asupra debitului principal nu este stabilită o certitudine nici suma solicitată cu titlu de penalităţi de întârziere nu poate fi considerată ca fiind certă.

În legătură cu suma de 6.810,12 lei calculată cu titlu de daune interese se arată că această creditoare nu a precizat modalitatea de calcul în urma căruia a rezultat suma solicitată şi nici nu a precizat temeiul legal sau contractual care s-o îndreptăţească să solicite aceste daune.

Examinând sentinţa atacată prin prisma  motivelor de recurs invocate în limitele prevăzute de art. 3041 Cod procedură civilă curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la 2 noiembrie 2009 creditoarea S.C. Ţ.L. I.F.N. SA a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. A.C. S.R.L., pentru  recuperarea creanţei în valoare de 55.853,36 lei, născută în baza contractului de leasing nr. financiar 8992 din 16 august 2005 şi contractului de novaţie, a contractului de leasing financiar nr. 8947 din 18 noiembrie 2005, susţinând că această creanţă este certă, lichidă şi exigibilă, întrucât rezultă dintr-un titlu executoriu, aceasta  este determinată şi au trecut mai mult de 30 de zile de la data scadenţei.

Starea de insolvenţă a fost contestată de către debitoare, în cuprinsul contestaţiei debitoarea invocând neîndeplinirea  condiţiilor de valabilitate a creanţei pentru a justifica deschiderea procedurii insolvenţei şi anume creanţa să fie certă, lichidă şi exigibilă, susţinând că din debitul principal solicitat de către creditoare, recunoaşte doar suma de 14.211,53 lei, iar pentru acest debit a fost emis instrumentul de plată, biletul la ordin seria BRDE3AN nr. 1397, acceptat de către creditoare.

În aceste condiţii, judecătorul sindic a reţinut că societatea creditoare nu deţine o creanţă certă şi lichidă întrucât analiza acestuia presupune un control de fond, având în vedere apărările debitoarei, în sensul că debitul principal a fost achitat prin emiterea biletului la ordin, instrument de plată acceptat de către creditoare, care însă nu a respectat procedura prevăzută de Legea nr. 58/1934, fiind decăzută din dreptul de a mai solicita plata acestui debit.

Instanţa de control reţine însă că apărările invocate de debitoare, în sensul achitării debitului prin emiterea biletului la ordin şi apoi întemeiate pe excepţiile legii speciale nr. 58/1934 aplicabile instrumentelor de plată, biletelor la ordin sau cambiei, nu sunt fondate, atâta timp cât instrumentul de plată emis, respectiv biletul la ordin, nu a fost acceptat din lipsă de disponibilităţi. Pretinsa plată prin predarea unui bilet la ordin, fără ca acest instrument de plată, să aibă acoperire, astfel cum rezultă din menţiunea făcută pe titlul de credit nu reprezintă o plată care să-l elibereze pe debitor, dimpotrivă, constituie un titlu, care vine şi confirmă creanţa solicitată  de către creditoarea S.C. Ţ.L. I.F.N. S.A.

Revenind la creanţa solicitată de către creditoare şi la condiţiile pe care aceasta trebuie să le îndeplinească pentru a se putea dispune deschiderea procedurii în condiţiile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 85/2006, instanţa constată că aceasta rezultă din contractele de leasing  financiar 88992 din 16 august 2005 şi contractului de novaţie a contractului de leasing financiar nr. 8947 din 18.11.2005, care constituie titluri executorii în condiţiile prevăzute de art. 8  din O.G. nr. 51/1997, dispoziţii potrivit cărora contractele de leasing precum şi garanţiile reale şi personale constituite în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing constituie titluri executorii.

În speţă valabilitatea celor două contracte nu au fost contestată de către debitoare, dimpotrivă au fost însuşite prin semnarea acestora.

În concluzie, se poate reţine că această creanţă solicitată prin cererea de deschidere a procedurii rezultă dintr-un titlu de creanţă care în dreptul civil este definit ca fiind înscrisul doveditor al datoriei debitorului, înscris necesar pentru a se realiza constrângerea debitorului să-şi execute prestaţia la care s-a obligat.

În legătură cu cel al doilea caracter al creanţei, respectiv cea a lichidităţii, instanţa de control reţine că potrivit dispoziţiile art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă , „creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală”. În speţă creanţa creditoarei rezultă din clauzele înscrise în cele două contracte cu valoare de  titlu executoriu, iar susţinerea debitoarei în sensul că datorează doar suma de 14.211,53 lei, nu este însoţită de acte doveditoare din care să rezulte plata sumelor  stabilite prin cele două contracte şi anexele la aceste contracte însuşite de debitoare şi în care este stabilit calculul obligaţiilor şi eşalonarea plăţilor – fila 14.

Legat de exigibilitatea creanţei solicitate prin cererea de deschidere a procedurii, aşa cum rezultă din actele depuse la dosar în susţinerea cererii (contracte + anexe), termenul de 30 de zile de la data scadenţei creanţei solicitate a fost depăşit. De altfel pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a ratelor de leasing,  contractele au fost reziliate la data de 10 martie 2009, împrejurare necontestată de către societatea debitoare, iar cererea de deschidere a procedurii a fost formulată la data de 2 noiembrie 2009, societatea debitoare nefiind în măsură să facă dovada că după rezilierea contractelor şi-a achitat  sumele datorate pe durata valabilităţii contractului de leasing.

Faţă de toate aceste considerente se apreciază de instanţa de control că în speţă creditoarea S.C. Ţ.L. I.F.N. SA deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei S.C. A.C. S.R.L. şi în raport de cuantumul acestei creanţe sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 85/2006 pentru a justifica deschiderea procedurii.

În ceea ce priveşte starea de insolvenţă a debitoarei, instanţa de control reţine că aceasta rezultă din însăşi împrejurarea că biletul la ordin a fost refuzat la plată pentru lipsă de disponibilităţi, în plus, debitoarea nu a fost în măsură să prezinte acte contabile din care să rezulte  situaţie financiară a societăţii debitoare în sensul că dispune de lichidităţi necesare pentru achitarea datoriei faţă de S.C. Ţ.L. I.F.N. S.A.

Pentru toate aceste considerente, instanţa apreciază recursul creditoarei ca fiind fondat şi în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 din  acelaşi cod, va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii contestaţiei debitoarei şi admiterea cererii creditoarei S.C. Ţ.L. I.F.N. S.A. de deschidere a procedurii, dispunându-se trimiterea cauzei judecătorului sindic în vederea deschiderii procedurii insolvenţei faţă de debitoarea S.C. A.C. S.R.L.

Domenii speta

Spete similare