Persoană publică cu atribuţii de control . Condiţii. Organul competent să efectueze urmărirea penală.

Persoană publică cu atribuţii de control . Condiţii. Organul competent să efectueze urmărirea penală.

C.pen., art. 254, al.2, O.U.G. 43/2002, art. 13, alin. 1 lit. b)

Inculpatul, în calitatea sa de preşedinte al comisiei de evaluare persoanelor adulte cu handicap, subordonată Direcţiei Generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului din cadrul Consiliului Judeţean, nu este o persoană cu funcţii de control în înţelesul art. 13, alin. 1, lit. b din O.U.G. nr. 43/2002, astfel că este competent să efectueze urmărirea penală pentru infracţiuni de corupţie reţinute în sarcina sa parchetului de pe lângă tribunal şi nu direcţia naţională anticorupţie.

La data de 13.07.a.c., în dosarul nr…., Tribunalul Harghita pronunţă încheierea de şedinţă (rectificată ca dată menţionată în preambulul acestui act prin încheierea de îndreptare a erorii materiale) în cauza privindu-i pe inculpaţii C. R. C., S. L., L. I., C. D. prin care, în temeiul art.3002 rap. la art.160b alin.1, 3 combinat cu art.143, 148 Cod procedură penală, a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului C. R. C..

Pentru a dispune în acest mod instanţa de fond a reţinut următoarele:

Analizând actele şi lucrările dosarului, s-a constatat că prin rechizitoriul nr. 163/PA/ 2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul C.R. C. pentru comiterea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. 1 şi 2 Cod penal şi o infracţiune de primire de foloase necuvenite, prev. şi pedepsită de art. 256 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. S-a reţinut ca stare de fapt, că în ziua de 04.03.2009 s-a prezentat la sediul IPJ Gorj martora N. M. din Târgu Jiu, care a denunţat împrejurările legate de pretinderea unor sume de bani de către inculpatul C. R. C., în calitatea de preşedinte al Comisiei de Evaluare Complexă a Persoanelor cu Handicap Gorj, susţinând că în luna iulie 2008, în urma unor investigaţii medicale a fost diagnosticată cu leucemie granulocitară cronică, fapt pentru care urma să fie inclusă într-un program social, respectiv ajutor bănesc.

S-a mai reţinut şi faptul că, în ziua de 05.03.2009, orele 10:00, martora N.M., însoţită de fiica sa A. M.-L. s-a prezentat la comisia medicală, după ce în prealabil a înregistrat dosarul la secretariat sub nr. 1555/05.03.2009, a intrat în cabinetul medical unde se afla inculpatul şi învinuitele Ş. L. şi C. D. şi postându-se în faţa apropierea biroului acestuia i-a înmânat acestuia dosarul cu acte medicale şi un plic în care se afla suma de 600 de lei. Inculpatul l-a prins cu mâna stângă după care l-a aşezat pe birou cu mâna dreaptă şi l-a acoperit pentru camuflare cu actele scoase din dosar, iar, cu ocazia flagrantului, s-au descoperit, în sertarul de la biroul inculpatului, mai multe bancnote aruncate neregulat. Într-un dosar cu acte medicale aparţinând numitului V. V. din Tismana, a fost găsită suma de 500 de lei, respectiv două bancnote de 200 de lei şi o bancnotă de 100 de lei, acesta solicitând prin cererea pe care o adresase Comisiei, condusă de C. R., schimbarea încadrării gradului de handicap pentru gradul l cu însoţitor, iar în fişetul biroului au fost găsite şi alte bunuri respectiv cafea ciocolată, băuturi alcoolice, ţigări cu o valoare de peste 500 de lei. Inculpatul a recunoscut că le-a primit de la pacienţii care s-au prezentat la comisie pentru obţinerea certificatului de handicap, considerându-le mici atenţii.

Examinând actele din dosar, tribunalul a constatat că există indicii temeinice privind comiterea unei infracţiuni de corupţie de către inculpat, acesta având o poziţie nesinceră, atât la urmărirea penală, cât şi la instanţa de fond, încercând să zădărnicească aflarea adevărului, percheziţia efectuată la biroul inculpatului şi declaraţiile martorilor audiaţi la urmărirea penală evidenţiind faptul că în mod sistematic acesta pretindea sume de bani sau bunuri materiale în scopul eliberării unor acte medicale care intrau în competenţa comisiei pe care o conducea, iar continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate este de natură să altereze conţinutul acestora prin eventuale presiuni pe care acesta le-ar putea face asupra denunţătoarei N. M. şi a altor persoane implicate în cauză.

Totodată tribunalul a apreciat că,  lăsarea în libertate, a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică şi a constatat că măsura preventivă aplicată în cauză este în interesul bunei desfăşurări a procesului penal avându-se în vedere că până în prezent nu au fost administrate toate probele, iar martorii nu au fost încă ascultaţi.

Tribunalul a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, motiv pentru care, a considerat  măsura legală şi temeinică, cu consecinţa menţinerii ei.

Împotriva  acestei dispoziţii a instanţei de fond , în termen legal, a promovat recurs, personal şi prin intermediul apărătorului ales, inculpatul C. R. C., care a solicitat ca, în urma admiterii acestei căi de atac, să se reformeze în tot dispoziţia Tribunalului Harghita, în sensul de a nu a mai fi menţinut în stare de arest preventiv, cu consecinţa punerii sale de îndată în libertate.

Cu ocazia susţinerii, în faţa instanţei de control judiciar a recursului declarat, apărătorul ales ala cestuia a invederat faptul că mandatul de arestare preventivă emis păe seama acestuia, intră în sfera de incidenţă a prev. art.197 alin.2, 3 Cod procedură penală. S-a susţinut că coroborarea textul de lege indicat anterior cu dispoziţiile art. 160b alin. 2 şi art. 139 alin. 2 Cod procedură penală, s-ar impune revocarea măsurii arestului preventiv, întrucât au fost încălcate normele privind competenţa după materie, după calitatea persoanei şi cu privire la sesizarea instanţei, ceea ce conduce la nulitate absolută. Au fost încălcate prevederile art. 210 Cod procedură penală prin faptul că nu s-a declinat cauza organului competent, apreciindu-se că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile art. 13 lit. b din OUG nr. 43/2002 referitor la funcţia de conducere şi atribuţiile de control. În situaţia dată, potrivit art. 85 din Hotărârea nr. 430 din 16 aprilie 2008, Comisia de Evaluare funcţiona ca organism fără personalitate juridică şi face parte din structura Consiliului Judeţean. Nu s-a reţinut funcţia de conducere deşi inculpatul era preşedintele comisiei pe nivelul respectiv, această comisie fiind un serviciu de interes public. Însuşi procurorul a reţinut în rechizitoriul întomcit, atribuţiile de control; încadrarea pedepsei de la 3 la 15 ani închisoare este dată tocmai de faptul că inculpatul avea atribuţii de control, de aici rezultând competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie. S-a susţinut că nu se poate trece peste această excepţie de necompetenţă; în cauză nimeni nu şi-a verificat competenţa care aparţine DNA, având în vedere că la toate prelungirile s-a avut în vedere încadrarea juridică prevăzută de art. 254 alin. 1 şi 2 Cod penal, trecând  deja 4 luni de arestare nelegală. Solicită a se da eficienţă acestei excepţii care este evidentă, cu revocarea măsurii arestului preventiv, întrucât actul de sesizare este întocmit de un organ  necompetent. Era clar că inculpatul era funcţionar public în sensul prevederilor art. 147 Cod penal şi şi-a desfăşurat activitatea într-o instituţie dintre cele prevăzute de art. 145 Cod penal. S-a solicitat a se da eficienţă excepţiei de ordine publică invocate cu revocarea măsurii arestului preventiv.

S-a mai invederat că împotriva inculpatului recurent, din atenţa interpretare a probelor, nu există indicii temeinice ce să justifice menţinerea sa, în continuare, în stare de arest preventiv, impunându-se punerea sa, de îndată, în libertate. S-a susţinut că, în ceea ce-l priveşte cerinţele art. 143 Cod procedură penală nu sunt îndeplinite, nu sunt probe sau indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. 2 Cod penal. Referitor la primul capăt de acuzare s-a arătat că este un flagrant neconcludent, inculpatul nu a atins plicul care a fost strecurat în sertar de către fiica părţii vătămate. Cel de al doilea capăt de acuzare  este tot o înscenare pe ziua respectivă, plicul era sigilat şi nici nu a fost văzut de inculpat. Al treilea capăt al acuzei susţine că în 26 februarie s-ar fi dat acei bani în timp ce  persoana respectivă a primit atestatul în 25 februarie, iar soţia acestei persoane nu avea cunoştinţă despre predarea banilor. Ca temeiuri ale arestării s-au reţinut prevederile art. 148 lit. b şi f Cod procedură penală, însă nu există nici un fel de date că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, fiind doar o presupunere absolut nejustificată. Referitor la temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, s-a arătat că nici acestea nu sunt îndeplinite inculpatul a fost suspendat din funcţie, nu are antecedente penale, a fost decorat cu Ordinul Preşedintelui iar în mod justificat nu se poate presupune că lăsat în libertate inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Văzând profilul moral al inculpatului se consideră că ar putea fi aplicată în cauză chiar o pedeapsă fără privare de libertate. Flagrantul şi cvasiflagrantul din prezenta cauză nu dovedesc nimic.

Analizând recursul astfel declarat prin prisma disp. art.385/9 rap. la art.136 alin.1,8, 143 alin.1, 148 Cod procedură penală se constată că acesta are caracter nefondat, ca şi excepţia de nulitate absolută a mandatului de arestare preventivă emis pe seama inculpatului deoarece:analizându-se cu maximă atenţie conţinutul fişei postului, întocmită pe seama inculpatului (înscris aflat la filele 170, 171-173 dosar urmărire penală), Hotărârea nr. 430/16.04.2008  Guvernului României, legea nr.448/06.12.2006 republicată coroborate cu disp. art.13 alin.1 lit.b din OUG nr.43/2002 republicată se reţine că mandatul de arestare preventivă emis la data de 06.03.2009, de Tribunalul Gorj pe seama inculpatului este un act valabil, emis de magistratul competent din punct de vedere material şi teritorial să dispună în această materie. Se constată, de asemenea, că inculpatul în calitatea sa de preşedinte al comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, subordonată direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului din cadrul Consiliului Judeţean Gorj, nu avea de exercitat atribuţii de control, neavând calitatea de funcţionar public cu atribuţii de control. Prin urmare, mandatul de arestare preventivă emis pe seama sa la data de 06.03.2009 nu intră în niciun caz în sfera de incidenţă a prev. art.197 alin.2, 3 Cod procedură penală, prelungirile şi menţinerile ulterioare de arest preventiv dispuse de instanţă, fiind legale şi temeinice.

Verificându-se legalitatea şi temeinicia măsurii de menţinere a inculpatului C.R. C. în stare de arest preventiv, prin încheierea de şedinţă din 13.07.2009 se constată că aceasta este la adăpost de orice critică, în mod corect reţinându-se că pentru buna desfăşurare a procesului penal, se impune menţinerea acestuia în stare de libertate. Acuzele ce planează asupra inculpatului vizează infracţiuni sancţionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate constituie pericol concret pentru ordinea publică, nu doar pentru că ar putea încerca să influenţeze denunţătoarea din cauză, dar şi prin prisma faptului că acesta s-ar fi folosit de calitatea sa oficială de preşedinte al comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap pentru a primi bunuri şi valori în mod nejustificat şi că se impune preîntâmpinarea apariţiei unui sentiment de indignare în rândul comunităţii din care provine inculpatul, date fiind circumstanţele reale reţinute drept cadru al săvârşirii faptelor imputate. Este necesar ca oamenii să nu concluzioneze că persoanele care sunt chemate, prin pregătirea şi atribuţiile care le revin, să exercite anumite atribuţii, în urma cărora alte persoane obţin ajutorul social meritat, pot să pretindă în exercitarea acestor atribuţii anumite favoruri, în afara remuneraţiei cuvenite şi astfel protecţia socială a persoanei să se transforme într-un mecanism de perturbare a ordinii sociale .

Pe cale de consecinţă, în conformitate cu disp. art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală se vor respinge, ca nefondate:

-excepţia nulităţii absolute a mandatului de arestare preventivă emis pe seama inculpatului C.R. C.; excepţia invocată de acest inculpat prin apărătorul său ales;

-recursul declarat de inculpatul C. R. C. împotriva încheierii de şedinţă din 13.07.2009 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr…. .

Văzând şi disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală,

Domenii speta

Spete similare