Consecinţele juridice ale contradicţiei dintre dispozitiv şi motivare. Considerentele unei sentinţe trebuie să explice dispozitivul acesteia, iar câtă vreme actul administrativ anulat prin dispozitiv nu coincide cu cel care a făcut obiectul cercetăr...

Consecinţele juridice ale contradicţiei dintre dispozitiv şi motivare. Considerentele unei sentinţe trebuie să explice dispozitivul acesteia,  iar câtă vreme actul administrativ anulat prin dispozitiv nu coincide cu cel care a făcut obiectul cercetării judecătoreşti, instanţa de recurs nu-şi poate exercita atribuţiile ca instanţă de control judiciar.

Prin sentinţa nr. 666 din 6 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Mureş , Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, s-a admis în parte acţiunea formulată de E. G. – D. SA Târgu-Mureş în contradictoriu cu C. L. al M. A.-I. s-a anulat în parte HCLM Alba Iulia nr. 15229 din 11 mai 2009 privind impozitele şi taxele locale aplicabile în anul 2009 (art. 13 – taxe speciale, pct. 2 – taxe pentru eliberarea acordului prealabil privind autorizarea amplasării construcţiilor şi instalaţiilor în zona drumului precum şi  Decizia nr. 15229 din 19 mai 2009.

Instanţa de fond a reţinut că, prin HCLM Alba Iulia nr. 186/2009 s-a elaborat la art. 13 – taxe speciale – pct.13.2 taxe pentru eliberarea acordului prealabil privind autorizarea amplasării construcţiilor şi instalaţiilor în zona drumului 150 lei pentru persoane juridice +1 leu pentru fiecare metru liniar de reţea care afectează zona drumului, 25 lei pentru persoane fizice şi 50 lei pentru acordul de schimbare a soluţiilor avizate anterior.

S-a considerat că măsura atacată s-a luat fără a se face dovadă că aceasta are corespondenţă la nivel naţional şi în plus, Legea cadru nr. 351/2004 stipulează că (art. 36 alin. 1 lit.”c”) distribuitorul are dreptul să folosească cu titlu gratuit terenurile proprietate publică locală ocupate de obiectivele sistemului de distribuţie şi pe cele pentru realizarea lucrărilor de reparaţii, execuţie, operare, întreţinere.

S-a invocat în considerente şi textul art. 86 din Legea gazelor, dreptul de uz, pentru a conchide că taxa specială a fost instituită legal prin HCLM 186/2009.

Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu recurs de C. L. al  M.. A. I., care a solicitat modificarea în sensul respingerii acţiunii reclamantei, motivând că, soluţia nu este juridică, motivarea instanţei fiind eronată şi nefondată, că „instanţa nu face o distincţie de interdicţia de a trece dincolo de intenţia părţilor dând actului o altă calificare”, decât cea pe care au avut-o în vedere şi că, instanţa a comis un plus petita şi respectiv extra petita.

S-a precizat că nu există nicio hotărâre de consiliu local nr. 15229 din 11  mai 2009 sau decizie 15229 din 19 mai 2009, actul administrativ de autoritate în speţă fiind HCLM 186 din 27 mai 2008 şi actul administrativ de răspuns la procedura prealabilă având nr. 15229 din 11 mai 2009.

Recurenta a mai invocat în motivare prevederile OG nr. 43/1997 şi Ordinul Ministerului Transportului nr. 571/1997 precum şi dispoziţiile incidente din Codul fiscal, reluând texte legale şi făcând interpretarea acestora.

Reclamanta intimată a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, considerând că nu se verifică motivele invocate de recurentă şi anume art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă şi nici art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, reiterând detaliat aspecte legate de fondul cauzei şi motivele de drept pentru care consideră că HCLM este nelegală.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ţinând cont şi de incidenţa prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, instanţa constată că recursul este fondat pe considerentul existenţei unei vădite contradicţii între dispozitivul sentinţei şi considerentele acesteia.

Astfel, în considerente se analizează legalitatea HCLM Alba Iulia 186/2009, iar în dispozitiv se dispune anularea în parte a HCLM Alba Iulia 15229 din 11 mai 2009, situaţie care atrage nulitatea hotărârii şi casarea cu trimitere spre rejudecare primei instanţe în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, modalitatea în care prima instanţă a soluţionat cauza, echivalând cu o necercetare a fondului. Considerentele sentinţei nu explică dispozitivul acesteia, dispozitiv în care nu se regăseşte actul administrativ care a făcut obiectul cercetării judecătoreşti, iar în aceste condiţii instanţa de recurs  nu-şi poate exercita nici atribuţiile legate de controlul judiciar.

Domenii speta

Spete similare