Prin încheierea din 31 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Botoşani a fost respinsă ca nefondată cererea de recuzare a doamnei judecător X, formulată de inculpata T.L.Pentru a dispune astfel, Tribunalul Botoşani a reţinut că în dosarul de fond, inculpata T.L. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea a mai multe infracţiuni de “luare de mită” în formă continuată prev. de art.254 alin.1 Cod penal, rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2, 42 Cod penal.
La data de 31 octombrie 2011, inculpata T.L. a formulat cerere de recuzare împotriva judecătorului cauzei, întemeiată pe disp. art..48 alin.1 lit. e Cod procedură penală, pe considerentul că preşedintele instanţei, care în fapt este soţul d-nei judecător, a pronunţat autorizările în baza cărora s-au făcut interceptările de la dosar.
Faţă de cererea formulată, de susţinerile din cuprinsul său, în raport cu prevederile legale aplicabile, prima instanţă a apreciat că cererea de recuzare este neîntemeiată, fiind respinsă, în aplicarea art.52 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs petenta T.L., reiterând în scris motivele invocate în faţa primei instanţe.
Curtea a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii căii de atac exercitate, excepţie pe care a găsit-o întemeiată.
Potrivit art. 52 alin. 6 Cod procedură penală, încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse niciunei căi de atac.
Prevederile art. 3851 alin. 2 Cod procedură penală stipulează că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Din analiza dispoziţiilor art. 52 Cod procedură penală, care reglementează procedura de soluţionare a unei cereri de recuzare în cursul judecăţii, nu rezultă existenţa unei căi separate de atac care să poată fi valabil exercitată împotriva unei încheieri prin care o cerere de recuzare a fost respinsă, ea putând fi promovată numai odată cu fondul cauzei, în condiţiile prevăzute de lege, concluzie ce este în deplină concordanţă cu prevederile art. 21 din Constituţia României şi cu interpretarea dată art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin care este garantat accesul liber la justiţie.
Aşa fiind, Curtea, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpată.
Curtea de Apel București
Procedură civilă. Motivarea recursului. Nerespectarea condițiilor prevăzute de lege în măsura în care cererea de recurs nu aduce critici punctuale deciziei atacate, limitându-se să copieze cuvânt cu cuvânt cererea apel
Curtea de Apel Galați
Art. 12 alin. 3 din Regulamentul 2201/2003 prevede o prorogare de competenţă în materie de răspundere părintească în favoarea instanţelor dintr-un stat membru competente să solutioneze divorţul, dacă:
Curtea de Apel Pitești
EXCEPŢIE DE PROCEDURĂ. NERESPECTAREA PRINCIPIULUI CONTRADICTORIALITĂŢII. CONSECINŢE.
Curtea de Apel Brașov
Conflict negativ de competenţă.
Curtea de Apel Bacău
PROCEDURA REORGANIZĂRII JUDICIARE ŞI A FALIMENTULUI. CALITATE PROCESUALĂ ACTIVĂ. MOMENTUL DOBÂNDIRII ACESTUIA