Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art.322 pct.2 cod pr.civ.Limitele exercitării acestei căi extraordinare de atac.

Decizie 1220 din 15.06.2010


Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art.322 pct.2 cod pr.civ.Limitele exercitării acestei căi extraordinare de atac.

-art.322 pct.2 cod pr.civ.

Art.322 pct.2 cod pr.civ. este o aplicare a principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil şi permite reclamantului să stabilească cadrul procesual al litigiului sub aspectul obiectului cererii cu care învesteşte instanţa de judecată şi a părţilor pe care înţelege să le cheme sau se le atragă în proces; acest caz de revizuire vizează inadvertenţele dintre ceea ce s-a solicitat instanţei şi ceea ce aceasta a soluţionat prin hotărârea pronunţată, fiind posibile cele 3 variante avute în vedere de legiuitor în sensul de a se fi acordat ceea ce nu s-a cerut, de a nu se fi pronunţat asupra unui lucru cerut sau s-a acordat mai mult decât s-a cerut.

(Decizia nr. 1220 din data de  15 iunie 2010 a Secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale-Curtea de Apel Ploieşti)

Prin cererea înregistrată la această  Curte de Apel, revizuientul A.E. a formulat la data de 17 mai 2010 revizuire împotriva deciziei civile nr.714 pronunţată la 7 aprilie 2010 de aceeaşi curte de apel solicitând anularea acesteia şi rejudecarea recursului pe care l-a exercitat împotriva sentinţei civile nr.88 din 13 ian.2010 a tribunalului.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a invocat dispoziţiile art.327 alin.12 cod pr.civ(text legal care nu există în realitate) iar la termenul de judecată din 8 iunie 2010, acesta a precizat că cererea de revizuire se întemeiază pe cazul prevăzut de art.322 pct.2 cod pr.civ.

Fără a explica în ce constă în concret temeiul de fapt ce a generat introducerea cererii de revizuire sub aspectul art.322 pct.2 cod pr.civ, revizuentul a susţinut că la soluţionarea recursului, Curtea a omis să se pronunţe pe latura privind completarea punctului 14 din fişa sa de pensie şi nu a stabilit cui îi revine sarcina de a plăti diferenţele neîncasate datorită calcului greşit al perioadei de vechime în muncă care nu este de 29 ani 11 luni şi 15 zile ci de 36 ani, 9 luni şi 17 zile

A fost ataşat dosarul civil nr.3873/120/2009 în care a fost pronunţată decizia instanţei de recurs nr. 714 pronunţată la 7 aprilie 2010  a cărei desfiinţare s-a cerut, ca efect al revizuirii de faţă.

Examinând cererea de revizuire în raport de susţinerile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză şi de actele şi lucrările dosarului ataşat, Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată şi a respins-o pentru considerentele care succed:

Fiind o cale extraordinară de atac, de retractare a unei hotărâri definitive, revizuirea nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele expres şi limitativ prevăzute în cazurile enumerate la art.322 pct.1-9 cod pr.civ.

Între acestea, cel precizat de revizuent stabileşte că revizuirea se poate cere şi împotriva unei decizii date de instanţa de recurs atunci când aceasta evocă fondul, dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Art.322 pct.2 cod pr.civ. este o aplicare a principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil şi permite reclamantului să stabilească cadrul procesual al litigiului sub aspectul obiectului cererii cu care învesteşte instanţa de judecată şi a părţilor pe care înţelege să le cheme sau se le atragă în proces; acest caz de revizuire vizează inadvertenţele dintre ceea ce s-a solicitat instanţei şi ceea ce aceasta a soluţionat prin hotărârea pronunţată, fiind posibile cele 3 variante avute în vedere de legiuitor în sensul de a se fi acordat ceea ce nu s-a cerut, de a nu se fi pronunţat asupra unui lucru cerut sau s-a acordat mai mult decât s-a cerut.

Între aceste limite, verificând decizia civilă nr.714 din 7 aprilie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti s-a constatat că prin aceasta a fost respins ca nefondat recursul reclamantului A. E., a fost admis recursul pârâtului Ministerul Apărării Naţionale modificându-se în parte sentinţa în sensul respingerii în totalitate a acţiunii reclamantului.

 Decizia sus-arătată îndeplineşte cerinţa de admisibilitate vizând evocarea fondului însă respingerea recursului reclamantului ca nefondat şi admiterea recursului pârâtului nu atrage incidenţa niciuneia dintre cele 3 ipoteze ale cazului de recurs prev.de art.322 pct.2 cod pr.civ., fiindcă prin soluţia astfel pronunţată instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, ci a soluţionat cele două  recursuri cu care a fost legal învestită, neexistând vreo cerere asupra căreia să nu se fi pronunţat.

În realitate, revizuentul vizează obţinerea rejudecării fondului drepturilor pentru care a promovat iniţial cererea de chemare în judecată respectiv stabilirea  unei perioade mai mari de vechime în muncă ca urmare a recunoaşterii timpului lucrat în condiţii deosebite(grupă de muncă) şi acordarea diferenţelor de drepturi rezultate din eventuala recalculare a pensiei sale, ceea ce nu este posibil pe calea extraordinară de atac a revizuirii.