Cai extraordinare de atac. Revizuire formulata împotriva unei hotarâri data de o instanta de recurs atunci când nu evoca fondul cauzei. Inadmisibilitate decurgând din continutul dispozitiilor art. 322 alineatul 1 ultima teza Cod Procedura Civila. Con...

Decizie 152R din 13.01.2010


Cai extraordinare de atac. Revizuire formulata împotriva unei hotarâri data de o instanta de recurs atunci când nu evoca fondul cauzei. Inadmisibilitate decurgând din continutul dispozitiilor art. 322 alineatul 1 ultima teza Cod Procedura Civila. Consecinte.

Revizuirea este o cale extraordinara de atac, care poate fi promovata numai în cazurile si pentru motivele expres si limitativ prevazute de art. 322 din Codul de procedura civila.

Potrivit art.322 alin.1 C.pr.civ., revizuirea unei hotarâri date de o instanta de recurs se poate cere atunci când aceasta evoca fondul, ceea ce implica fie stabilirea unei alte stari de fapt decât cea care fusese în fazele de judecata anterioare, fie aplicarea altor dispozitii legale la împrejurarile de fapt ce fusesera stabilite în oricare din ipoteze, urmând sa se dea o alta dezlegare raportului juridic dedus judecatii decât cea care fusese aleasa pâna la acel moment.

Prin urmare, din analiza textului legal citat pentru a se putea cere revizuirea unei hotarâri date de instanta de recurs, legiuitorul a impus o conditie imperativa ca aceasta instanta sa fi evocat fondul.

Hotarârile instantelor de recurs care evoca fondul sunt acelea prin care instantele admit recursul si rejudecând cauza dedusa judecatii, modifica în tot sau în parte hotarârea recurata, nefacând astfel obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins ca, în aceasta ipoteza calea de atac fiind inadmisibila.

În speta, cererea de revizuire a fost formulata împotriva unei decizii pronuntata de o instanta de recurs, decizie prin care  recursul a fost respins ca nefondat, fara a se putea retine faptul ca instanta de recurs a pronuntat ea însasi o hotarâre asupra fondului contestatiei introdusa de catre revizuientul contestator împotriva deciziei de pensionare, fiind analizate doar motivele de casare invocate de prin cererea de recurs, mentinându-se sentinta data în fond si implicit situatia de fapt retinuta de tribunal.

Decizia nr. 152/R din 13 ianuarie 2010.

Prin sentinta civila nr.3760 din 06.05.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, în dosarul nr.49070/3/AS/2008 a fost admisa exceptia tardivitatii formularii contestatiei si s-a respins ca tardiv formulata contestatia formulata de contestatorul A.V. în contradictoriu cu CPMB, împotriva deciziei de pensie nr.172742/23.08.2007 emisa de Casa Judeteana de Pensii Sector 4.

Prin decizia civila n5321/R/5.10.2009, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul A.V. împotriva acestei sentinte.

Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de recurs a avut în vedere ca la data solutionarii cauzei, instanta de fond l-a interpelat pe reclamant în ceea ce priveste obiectul actiunii, iar acesta a precizat ca întelege sa conteste decizia emisa la data de 23.08.2007, decizie ce i-a fost comunicata în luna august 2007.

S-a retinut ca instanta de fond a invocat, din oficiu, exceptia tardivitatii formularii cererii de chemare în judecata si a aplicat în mod corect dispozitiile art.87 din Legea nr.19/2000 ce dispun ca decizia Casei teritoriale de pensii privind admiterea sau respingerea cererii de pensionare poate fi contestata la instanta judecatoreasca competenta în termen de 45 de zile de la comunicare.

S-a constatat ca în cauza nu îsi gasesc aplicabilitatea dispozitiile legale invocate de catre recurent, respectiv dispozitiile art.1 si 3 din Decretul nr.167/1958, dispozitiile art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, precum si dispozitiile art.7 alin.3 si 7 din OUG nr.4/2005, toate aceste dispozitii legale reglementând alte raporturi juridice de drept civil si al muncii.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuientul A.V., care a aratat ca atât decizia instantei de recurs, cât si hotarârea pronuntata de instanta de fond, s-au pronuntat asupra unui lucru care nu a fost cerut, respectiv exceptia tardivitatii, exceptie care nu a fost invocata de nici una din parti, în nici o faza a procesului.

S-a învederat ca obiectul cererii de chemare în judecata, al cererii de recurs, cât si al prezentei cereri de revizuire îl formeaza decizia de recalculare din decembrie 2005, plina de greseli si omisiuni.

S-a mentionat ca aceasta decizie a stabilit un punctaj mediu anual de 3,01928 puncte, la care Casa de Pensii nu face nici o referire în toata desfasurarea procesului, desi în prezent practica un punctaj de 3,14171 puncte fata de 3,15059 puncte, cât rezulta din aplicarea tuturor prevederilor Legii nr. 19/2000, conform anexei nr.l, aflata la dosar.

S-a adaugat ca decizia de recalculare emisa la 30.11.2005 si primita la 6.03.2006, data postei, contine erori de calcul, care nu au putut fi cunoscute de catre revizuient înainte de primirea acesteia si de efectuarea calculelor comparative.

S-a învederat ca nici Casa de Pensii si nici una dintre instantele de judecata sesizate pâna în prezent nu s-au pronuntat pe fond în privinta cererilor punctuale, bazate pe prevederile unor articole din Legea nr. 19/2000 indicate, pentru fiecare caz în parte, în cererea de chemare în judecata si în cea de recurs.

S-a adaugat ca instantele au preferat invocarea tardivitatii contestatiei, ceea ce echivaleaza cu mentinerea si confirmarea si mentinerea erorilor si omisiunilor comise de Casa de Pensii în determinarea punctajelor, desi atât în Legea nr. 19/2000, (art.89, al.1) cât si în OUG nr.4/2005 (art. 7, al.4) se prevede eliminarea acestora obligatorie, chiar si din oficiu si fara precizarea unui termen anume.

S-a precizat ca s-au comis urmatoarele greseli: nu au fost aplicate prevederile art.78 alin.(7) din Legea nr. 19/2000 referitoare la "luarea în considerare, prin cumulare, a veniturilor asigurate cu cele pentru perioadele asimilate", la calculul punctajului pentru anul 1962; s-au aplicat gresit începând cu luna martie 1970, sporurilor de vechime prevazute de art. 164 alin. (3) din Legea nr.19/2000 la calculul punctajelor pentru anii 1970-1980, prin mentinerea, prin "copy-paste" a principiului "vechimii neîntrerupte în munca" în locul aplicarii principiului "pe întreaga perioada de activitate", prevazut de art. 77 alin.1, de art. 164, alin.3 din Legea nr.19/2000 si de art. 4 alin.1 din OUG nr.4/2005, în realitate la data de 1 martie 1970, "vechimea totala în munca" fiind de 14 ani, 4 luni si 13 zile, pentru care sporul de vechime prevazut de lege este de 5% si nu de 3%, cum considera Casa de Pensii, prin mentinerea principiului "vechimii neîntrerupte în munca" prevazut de Legea nr. 3/ 1977, abrogata chiar prin Legea nr. 19/2000; neaplicarea prevederilor art.78 alin.(8) din Legea nr. 19/2000, referitor la majorarea cu 0,3% a punctajului lunar pentru cei care "activeaza dupa împlinirea conditiilor de pensionare pentru limita de vârsta" (demonstrata prin anexa nr.10 si 11 pentru anii 2000-2005); neluarea în considerare a întregii perioade de activitate în calculul punctajului pentru anul 2000.

Analizând admisibilitatea cererii de revizuire, prin prisma dispozitiilor art. 322 din Codul de procedura civila, Curtea retine urmatoarele:

Revizuirea este o cale extraordinara de atac, care poate fi promovata numai în cazurile si pentru motivele expres si limitativ prevazute de art. 322 din Codul de procedura civila.

Potrivit art.322 alin.1 C.pr.civ., revizuirea unei hotarâri date de o instanta de recurs se poate cere atunci când aceasta evoca fondul, ceea ce implica fie stabilirea unei alte stari de fapt decât cea care fusese în fazele de judecata anterioare, fie aplicarea altor dispozitii legale la împrejurarile de fapt ce fusesera stabilite în oricare din ipoteze, urmând sa se dea o alta dezlegare raportului juridic dedus judecatii decât cea care fusese aleasa pâna la acel moment.

Prin urmare, din analiza textului legal citat pentru a se putea cere revizuirea unei hotarâri date de instanta de recurs, legiuitorul a impus o conditie imperativa ca aceasta instanta sa fi evocat fondul.

Hotarârile instantelor de recurs care evoca fondul sunt acelea prin care instantele admit recursul si rejudecând cauza dedusa judecatii, modifica în tot sau în parte hotarârea recurata, nefacând astfel obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins ca, în aceasta ipoteza calea de atac fiind inadmisibila.

În speta, cererea de revizuire a fost formulata împotriva unei decizii pronuntata de o instanta de recurs, decizie prin care  recursul a fost respins ca nefondat, fara a se putea retine faptul ca instanta de recurs a pronuntat ea însasi o hotarâre asupra fondului contestatiei introdusa de catre revizuientul contestator împotriva deciziei de pensionare, fiind analizate doar motivele de casare invocate de prin cererea de recurs, mentinându-se sentinta data în fond si implicit situatia de fapt retinuta de tribunal.

Se constata asadar ca prin decizia supusa prezentei revizuiri, instanta de recurs nu a stabilit o alta stare de fapt decât cea care fusese retinuta în faza de judecata anterioara si nici nu a aplicat alte dispozitii legale la împrejurarile de fapt ce fusesera stabilite, de natura a conduce la o alta dezlegare a raportului juridic dedus judecatii decât cea care fusese hotarâta pâna în acel moment.

Prin respingerea ca nefondat a recursului declarat împotriva hotarârii Tribunalului si  mentinerea în întregime a hotarârii primei instante, instanta de recurs nu a evocat fondul cauzei, în sensul art. 322 din Codul de procedura civila si prin urmare aceasta decizie a instantei de recurs nu este susceptibila a fi atacata cu revizuire.

În concluzie, de vreme ce nu s-a evocat fondul pricinii prin decizia contestata de catre revizuient, în sensul avut în vedere de prevederile art.322 C.pr.civ., Curtea va respinge ca inadmisibila prezenta cerere de revizuire, fiind de prisos analiza criticilor de fond invocate de revizuient.