Cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 8 Cod procedură civilă. Admisibilitate

MATERIE-

Revizuire.

Cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 8

Cod procedură civilă. Admisibilitate.

Potrivit  art. 322 pct. 8 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere, „dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa”.

(Decizia civilă nr.186/R/ 28 aprilie 2009;

 Dosar nr.1281/35/2008  a Curţii de Apel Oradea)

Constată că, prin cererea de revizuire înregistrată la 15 decembrie 2008, revizuientul I.A. a  solicitat ca în contradictoriu cu intimaţii S.T., S.E., F.S.G. şi F.S.M.A., să se dispună schimbarea deciziei civile nr.1683/20.11.2008 a Curţii de Apel Oradea, în sensul admiterii recursului său, declarat împotriva deciziei civile nr.207/17.09.2007 a Tribunalului Satu Mare.

În motivarea cererii sale, revizuientul a învederat că, pentru termenul când s-a soluţionat cauza în recurs, mandatara sa I.A. a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să-i susţină interesele şi să anunţe instanţa de judecată, de o împrejurare mai presus de voinţa ei.

În consecinţă, a solicitat a se constata că, cauza nu se afla în stare de  judecată şi se impunea acordarea unui nou termen de judecată până la soluţionarea cererii de îndreptare a erorilor materiale, care formează obiectul dosarului nr.842/296/2008, care priveşte o parte din terenul supus împărţelii.

De asemenea, revizuientul a mai arătat că, în prezenta cauză, cererea sa de amânare a soluţionării cauzei până la soluţionarea dosarului evocat mai sus, a fost admisă la termenele de judecată din  14.02.2008, 15.05.2008 şi 19.09.2008, iar la termenul din 20 noiembrie 2008, instanţa a dat dovadă de rea – credinţă, şi profitând de lipsa sa de la proces, la cererea intimaţilor a trecut la soluţionarea recursului.

Revizuientul susţine că, împiedicarea mandatarei sale de a se prezenta la termenul de judecată din 20.11.2008, s-a datorat faptului că în seara zilei de 19.11.2008, a fost anunţată telefonic să se prezinte la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr.475/35/2007, cu termen la 21.11.2008, în care, fiica sa I.C.a avut calitatea de parte recurentă, iar mandatara sa a redactat recursul şi întreaga apărare.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct.8 şi art. 327 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimaţii au solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată, iar prin notele de şedinţă depuse la termenul din 10 martie 2009, au invocat excepţiile de tardivitate şi inadmisibilitate a cererii de revizuire.

Verificând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de către revizuient, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:

Prin decizia civilă nr.1683/20.11.2008, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de I.A. împotriva deciziei civile nr.207/17.09.2007 a Tribunalului Satu Mare, cu obligarea recurentului la 1.162 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:

La data de 26.01.2007, fila 50 dosar apel, dl.judecător R.E. a formulat o cerere de abţinere în soluţionarea cauzei, invocând că reprezentanta apelantului i-a comunicat că nu are încredere în obiectivitatea sa întrucât a mai pronunţat o hotărâre într-un dosar care a prejudiciat-o şi că ar exista o puternică stare de vrăjmăşie. Această cerere a fost respinsă prin încheierea pronunţată la data de 26.01.2007 cu motivarea că nu sunt incidente dispoziţiile art.27 pct.9 Cod procedură civilă, art.25, 26 Cod procedură civilă, judecarea altei cauze cu obiect diferit nu poate determina o vrăjmăşie în sensul acestor dispoziţii legale.

Ulterior, la data de 10.05.2007 –fila 67 dosar apel, d-na judecător S. G.a formulat o cerere de abţinere în soluţionarea cauzei, invocând că s-a pronunţat într-un alt dosar asupra situaţiei juridice a parcelei în litigiu, cerere ce a fost respinsă prin  încheierea pronunţată la data de 11 mai 2007, reţinându-se că nu sunt incidente dispoziţiile art.27 pct.7 Cod procedură civilă.

Conform art.34 alin.1 Cod procedură civilă, încheierea prin care s-a respins cererea de abţinere, nu este supusă la nici o cale de atac, astfel că, motivele de recurs privind o stare de incompatibilitate a judecătorilor ce au pronunţat decizia recurată, nu au fost analizate. Instanţa, cu ocazia soluţionării cererilor a apreciat că aceştia nu se află în nici-un caz de incompatibilitate, astfel că decizia pronunţată nu s-a făcut cu încălcarea art.105 Cod procedură civilă.

Dosarul în care s-a pronunţat decizia recurată, a fost suspendat în baza art.244 pct.1 Cod procedură civilă prin încheierea din 27.04.2005, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr.9923/2004 al Judecătoriei Satu Mare şi a cererii de îndreptare a erorii materiale, iar, la data de 8.12.2006, intimaţii au solicitat repunerea pe rol a cauzei, invocându-se că dosarul a fost soluţionat irevocabil prin Decizia civilă nr.986/2006 a Curţii de Apel Oradea.

Urmare acestei cereri, recurentul a solicitat menţinerea suspendării întrucât a formulat o cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr.986/2006 a Curţii de Apel Oradea, astfel că, pentru soluţionarea cererii de repunere a cauzei pe rol, aceasta s-a amânat pentru a se depune soluţia pronunţată asupra cererii de revizuire, apoi din nou pentru acelaşi aspect, iar după depunerea copiei deciziei pronunţate, s-a amânat cauza întrucât s-a invocat că s-a formulat contestaţie în anulare (fila 73-dosar apel).

În şedinţa publică din 10 septembrie 2007 s-a solicitat de reprezentanta apelantului amânarea cauzei pentru a se afla soluţia pronunţată, cauza s-a lăsat pentru a fi apelată la ordine la ora 12,oo, când aceasta nu s-a mai prezentat, astfel că, întrucât motivul de suspendare a încetat, cauza a rămas în pronunţare, acordându-se în lipsa reprezentantei apelantului un termen de pronunţare pentru a depune concluzii scrise.

Aşadar, nu s-a putut vorbi de o încălcare a dreptului la apărare cu atât mai mult cu cât era obligaţia apelantului de-a face dovada modului de soluţionare al contestaţiei în anulare, iar pe de altă parte, reprezentanta acestuia nu s-a mai prezentat la strigarea cauzei la orele 12,oo, mai mult i s-a acordat un termen de pronunţare pentru depunere de concluzii scrise.

Suspendarea s-a dispus doar până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr.9923/2004 al Judecătoriei Satu Mare, căile de atac, inclusiv cele extraordinare fiind epuizate se impunea a fi repus pe rol, mai mult, în loc să depună concluzii scrise în interiorul termenului de pronunţare acordat conform art.146 Cod procedură civilă, apelantul s-a limitat la depunerea unei noi cereri de suspendare a cauzei invocând că a formulat o plângere la DNA, criticile în acest sens fiind nefondate.

Cât priveşte fondul cauzei, s-a reţinut următoarele:

Prin încheierea pronunţată la data de 1.04.2004 de Judecătoria Satu Mare, s-a constatat că părţile sunt coproprietare asupra imobilului înscris în CF nr.3536 Satu Mare, nr.top.3099/2, 399/3, 3091/1, 3098/2, în natură casă şi teren în suprafaţă de 723 m.p. din care intimaţii reclamanţi asupra a 483 m.p.+85,5 m.p., iar recurentul asupra a 17 m.p.+28,5 m.p. teren şi asupra a 48/64 părţi din casa mică intimaţii, iar recurentul asupra a 16/64 părţi din aceiaşi casă.

Conform sentinţei civile nr.7501 din 18 noiembrie 1992, pronunţată de Judecătoria Satu Mare s-a dispus dezmembrarea nr.top.3098, 3099 din CF nr.3536 Satu Mare şi s-a constatat că între părţi a intervenit un contract de vânzare-cumpărare provizoriu pentru imobilul casă şi teren în suprafaţă de 360 m.p. din nr.top.3099/1, 3098/3, convenţia datând din 7 octombrie 1990.

Ulterior, prin decizia civilă nr.308 din 3 februarie 1999, pronunţată de Tribunalul Timiş, s-a constatat că a făcut obiectul antecontractului susmenţionat şi suprafaţa de 240 m.p. teren, total 600 m.p., din imobilul în litigiu, dispunându-se întabularea în CF nr.3536 Satu Mare a drepturilor familiei S.

Prin sentinţa civilă nr.234/2003 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, s-a constatat faptul că din suprafaţa de 240 m.p. ce le revine fam. S, conform deciziei civile nr.308/1999 a Tribunalului Timiş îi revine pârâtului I.A. o suprafaţă de 60 m.p.. Această sentinţă a fost schimbată în întregime prin decizia civilă nr.292 din 14 mai 2003 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, reţinându-se că nu se poate modifica o hotărâre irevocabilă a Tribunalului Timiş prin care s-a dispus întabularea diferenţei de 240 m.p. din totalul de 600 m.p. în favoarea familiei S., impunându-se eventual o îndreptare a erorii materiale, recursul împotriva acestei decizii fiind respins prin decizia civilă nr.998 din 3 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea.

Ulterior, prin încheierea din 8 decembrie 2003 Tribunalul Timiş a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în decizia civilă nr.308/1999 în sensul că a trecut o suprafaţă de 60 m.p. în loc de 240 m.p. ca teren dobândit în completarea suprafeţei de 360 m.p. de către familia S., restul de până la 240 m.p. revenind fraţilor lui Ilyeş Alexandru. Această încheiere de îndreptare a erorii materiale a fost modificată în întregime, în sensul respingerii cererii, prin decizia civilă nr.827/2005 a Curţii de Apel Timişoara, reţinându-se faptul că nu era o eroare materială în conformitate cu dispoziţiile art.281 alin.1 Cod procedură civilă întrucât se pune în discuţie întinderea dreptului de proprietate cuvenit părţilor.

Aşadar, hotărârea irevocabilă prin care s-a constatat că intimaţii au dobândit pe lângă cei 360 m.p. teren şi o suprafaţă de 240 m.p. din imobilul în litigiu, nu a mai fost adusă în discuţie, intrând în puterea lucrului judecat susţinerea recurentului că ar fi aberantă, că nu poate fi pusă în executare, câtă vreme nu a fost desfiinţată, este neavenită.

Între părţi s-au purtat numeroase litigii pe parcursul a mai multor ani de zile, ceea ce reiese însă din cele expuse este faptul că s-a dispus întabularea intimaţilor asupra a 600 m.p. din imobilul în litigiu, conform antecontractului încheiat la 7.10.1990, modul în care instanţele au ajuns la concluzia că s-a înstrăinat această suprafaţă nu doar 360 m.p. nu a mai putut fi analizat, intrând în puterea lucrului judecat.

Sigur că, la soluţionarea dosarului în care s-a pronunţat încheierea ce a făcut obiectul apelului şi prezentului recurs, se va avea în vedere şi faptul că cererea de îndreptare a erorii materiale a Deciziei civile nr.308/1999 a Tribunalului Timiş a fost respinsă, aspect pe care de altfel, instanţa de fond a  şi precizat că îl va avea în considerare.

Cât priveşte contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.16246/1995 şi acesta a fost analizat pe cale judecătorească, acţiunea în nulitate fiind respinsă prin sentinţa civilă nr.79/2001 a Judecătoriei Satu Mare, astfel că, nu se pot lua în considerare susţinerile recurentului în sensul că acesta ar fi viciat. Faptul că s-a îndreptat o eroare materială de către notarul public prin încheierea nr.2415/2006 nu este de natură a schimba cele expuse, iar eventualele neconcordanţe dintre înscrisurile din cartea funciară şi cotele înstrăinate nu pot fi îndreptate în această fază procesuală.

Faţă de toate considerentele expuse, nefiind incidente dispoziţiile art.304 Cod procedură civilă, instanţa de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul şi a menţinut în întregime decizia recurată ca fiind legală şi temeinică.

Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct.8 Cod procedură civilă, invocat ca temei legal al prezentei cereri, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere, „dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa”.

Din redactarea art. 322 alin. (1) Cod procedură civilă rezultă că pot fi supuse revizuirii numai hotărârile definitive de fond, respectiv hotărârile pronunţare de instanţele de recurs prin care s-a modificat hotărârea atacată pe chestiuni de fapt stabilite de a însăşi, fie pe baza înscrisurilor noi. S-a considerat însă, că pentru motivele prevăzute de art. 322 pct.7 şi 8 (cum e cazul în speţă), că pot fi revizuite toate hotărârile pronunţate de instanţele de recurs, chiar dacă prin ele nu se evocă fondul, astfel că excepţia de inadmisibilitate invocată de intimaţi este nefondată.

Potrivit art. 324 alin. (2) Cod procedură civilă, termenul de revizuire, pentru motivul prev. la art. 322 pct.8, este „de 15 zile şi se socoteşte de la data împiedicării”.

La termenul din 10 martie 2009, Curtea de Apel Oradea a pus în discuţia părţilor excepţia de tardivitate a prezentei cereri, invocată şi de către intimaţi,  excepţie care urmează a fi respinsă, având în vedere că potrivit ştampilei aplicată pe recomandata aflată la fila 5, data expedierii cererii de revizuire este aceea de 10 decembrie 2008.

Faţă de dispoziţiile textului art. 324 alin. (2) Cod procedură civilă, raportat la data expedierii cererii (10.12.2008) şi data pronunţării deciziei atacate (20.11.2008) s-a apreciat că prezenta cerere este formulată în termenul legal.

În ceea ce priveşte temeinicia cererii de revizuire este de relevat că acest motiv prevăzut de art. 322 pct.8 Cod procedură civilă, presupune că partea a fost legal citată, însă, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, nu s-a putut prezenta la judecată şi nici nu a putut să înştiinţeze instanţa despre aceasta. Cele două condiţii sunt prevăzute cumulativ, astfel  încât, dacă una dintre ele lipseşte, revizuirea este inadmisibilă. Împrejurarea mai presus de voinţa părţilor, invocată de revizuient, se apreciază de către instanţa de revizuire, însă partea va trebui să producă dovezi în acest sens, iar simpla neprezentare la judecată, chiar din motive obiective, nu constituie motiv de revizuire.

În dosarul instanţei de recurs înregistrat sub nr.180/83/2005, la fila 98, se regăseşte cererea înregistrată la 18.11.2008, prin care recurentul I.A. a solicitat instanţei ca la termenul fixat la 20.11.2008, să-i acorde un nou termen de judecată, mai lung, până la soluţionarea cererii de strămutare a judecăţii, din dosar nr. 942/296/2008 (cu termen de judecată la 19.03.2009), iar în cazul în care cererea sa de amânare va fi respinsă, a precizat că înţelege să recuze întregul complet de judecată, conform art. 27 Cod procedură civilă.

La termenul din 20 noiembrie 2008, instanţa de recurs, reţinând că în cauză s-au acordat deja patru termene de judecată, a respins cererea de amânare formulată de recurentul I.A., cu precizarea că în măsura în care se va admite cererea de îndreptare a erorii materiale, partea recurentă are posibilitatea formulării unei cereri de revizuire în acest sens.

Cererea de recuzare formulată împotriva completului de recurs, a fost anulată ca netimbrată, prin  încheierea dată în camera de consiliu din 20.11.2008 (fila 103 – recurs), iar prin decizia nr.1683/20.11.2008, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei civile 207/2007 a Tribunalului Satu Mare.

Aşa cum s-a arătat mai sus, pentru invocarea motivului de revizuire prev. de art. 322 pct. 8 Cod procedură civilă, trebuie întrunite cumulativ două condiţii: partea legal citată să fi fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa ei, să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta.

În completarea motivelor de revizuire, revizuentul I.A. a precizat că neprezentarea la proces a mandatarei sale I.A. la termenul de judecată din 20 noiembrie 2008, s-a datorat unei împrejurări neprevăzute, care a constat în necesitatea de a pleca la Bucureşti, în după amiaza zilei de 20 noiembrie 2008, ca urmare a anunţului telefonic primit în seara zilei de 19 noiembrie 2008 de la avocata fiicei sale I.C., în sensul că, mandatara lui, să se prezinte la proces în data de 21 noiembrie 2008, când fiica sa avea proces.

Faptul că, mandatara recurentului s-a deplasat la Bucureşti, pentru termenul din 21 noiembrie 2008, când fiica acestora avea termen de judecată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ulterior termenului din prezenta cauză, acest motiv, chiar obiectiv fiind nu poate constitui ceea ce textul art. 322 pct. 8 Cod procedură civilă denumeşte împrejurare mai presus de voinţa părţii.

Astfel, din completarea cererii de revizuire, rezultă că dosarul aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se afla la al patrulea termen de judecată, ceea ce presupune că recurentul şi mandatara sa, aveau cunoştinţă despre termenul de judecată din 21 noiembrie 2008, într-un litigiu important, aşa cum susţine revizuientul, care o viza pe chiar fiica lor şi care avea angajat apărător în cauză, după cum reiese din aceeaşi cerere.

Pe de altă parte, şi recursul aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea se afla la al patrulea termen de judecată, existând posibilitatea să se treacă la soluţionarea acestuia, din moment ce recurentul prin cererea de amânare din 18.11.2008, a solicitat ca în cazul în care se respinge cererea de acordare a unui nou termen, înţelege să recuze completul de judecată.

Dezbaterile fixate pentru termenul din 20 noiembrie 2008 pe rolul Curţii de Apel Oradea, cam.39, au început la ora 9,oo când recurentul sau mandatara sa puteau fi prezenţi, câtă vreme deplasarea acesteia din urmă la Bucureşti s-a făcut în după amiaza zilei de 20 noiembrie, aşa cum se susţine în cerere şi s-a dovedit cu biletul de călătorie, din care rezultă că mandatara revizuientului s-a deplasat cu trenul accelerat 1742, iar din fişa depusă la fila 18, privind mersul trenurilor, acest tren trecea prin Staţia CFR. - Oradea, la ora 19,11 având deci posibilitatea de a se prezenta la termenul arătat mai sus în faţa Curţii de Apel Oradea.

În interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 322 pct.8 Cod procedură civilă, urmează a se considera ca temei de revizuire împrejurarea, eveniment de forţă majoră, ce a împiedicat partea să se prezinte la judecată şi să încunoştinţeze instanţa despre această situaţie, or, pretinsa împiedicare a mandatarei revizuientului de a se prezenta în instanţă la termenul din 20 noiembrie 2008 n-ar putea fi considerată în nici un caz o „împrejurare mai presus de voinţa părţii”, asimilată forţei majore, situaţie în care, se constată că în cauză nu sunt îndeplinite dispoziţiile art.322 pct. 8 din Codul de procedură civilă, considerente faţă de care, Curtea de Apel Oradea urmează să respingă ca nefondată prezenta cerere de revizuire.

Cât priveşte cererea intimaţilor formulată prin notele de şedinţă depuse la termenul din 10 martie 2009, de a se face aplicarea dispoziţiilor art. 108 indice 1, pct.1 lit.”a” Cod procedură civilă, constatând că în cauză nu s-a făcut dovada relei – credinţe, instanţa apreciază că dispoziţiile textului de lege mai sus evocat nu sunt incidente în cauză.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga însă revizuientul la 300 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor, reprezentând cheltuieli de transport la instanţă, la cele două termene de judecată fixate în cauză.

Domenii speta

Spete similare