Modificarea valorii prag la 45000 lei, prevăzută de dispoziţiile art. 3, pct. 12 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 169/14.07.2010, este valoarea prag ce se are în vedere la declanşarea...

Modificarea valorii prag la 45000 lei, prevăzută de dispoziţiile art. 3, pct. 12 din

Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 169/14.07.2010, este valoarea prag ce se are în vedere la declanşarea procedurii.

Modificarea valorii prag pentru care se poate solicita deschiderea procedurii insolvenţei reprezintă deschiderea procedurii insolvenţei, reprezintă o normă de procedură de imediată aplicare, inclusiv în perioada tranzitorie, cuprinsă între data înregistrării cererii şi data soluţionării acesteia.

Decizia nr. 1978 din 24 noiembrie 2010  pronunţată de Curtea de Apel

Ploieşti – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal

 Prin sentinţa nr. 1399/13.10.2010, pronunţată de Tribunalul Prahova, s-a respins cererea creditoarei AFP privind deschiderea procedurii insolvenţei faţă de  debitoarea SC H. SRL , ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul sindic a reţinut că debitoarea datorează bugetului de stat, de peste 90 de zile, suma de 30.090 lei conform titlurilor executorii şi celorlalte înscrisuri depuse la dosar.

 Potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei şi art. 3 alin. 1 pct. 6 şi 12, orice creditor cu o creanţă certă, lichidă şi exigibilă,veche de mai mult de 90 de zile, cu un cuantum minim de 45.000 lei RON poate introduce o cerere împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă.

Pentru deschiderea procedurii de insolvenţă se impune dovedirea îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art.1 şi art. 3 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei.

În baza art. 3 pct.1  lit. a din lege, insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori, iar în baza art.3 pct.12 cuantumul minim al creanţei, pentru care putea fi introdusă cererea creditorului, este de 45.000 lei, iar pentru salariaţi, de 6 salarii medii pe economie.

Acest ultim articol privind valoarea prag a creanţei, ca şi termenul ce se scurge de la data creanţei au fost modificate prin Legea 169 din 14 iulie 2010 publicată în Monitorul Oficial nr.505 din 21 iulie 2010, care a  intrat în vigoare la data de 25 iulie 2010.

Faţă de dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, judecătorul sindic a analizat starea de insolvenţă a societăţii la momentul la care acesta pronunţă sentinţa.

Astfel, în situaţia tranzitorie determinată de modificarea valorii prag între data introducerii cererii şi data soluţionării cererii, s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile legale în vigoare la data la care se soluţionează cererea de deschidere a procedurii.

Prin urmare,s-a constatat că cererea vizând creanţa  de 30.090 lei, situată sub valoarea prag prevăzută de lege, de 45.000 lei,  nu îndeplineşte condiţia prev. de art. 3 pct.12 din Legea 85/2006 şi în baza dispoziţiilor art. 33 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 s-a  respins cererea creditoarei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea AFP care a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în esenţă că în mod greşit s-a apreciat de către prima instanţă că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, respectiv pragul minim de 45.000 lei, deoarece cererea pentru declanşarea procedurii insolvenţei a fost înregistrată la data de 08 martie 2010, dată la care pragul minim prevăzut de lege pentru declanşarea procedurii era de 30.000 lei şi cum creanţa sa era de 30.090 lei, se încadra în valoarea prag prev. de disp.art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii.

A învederat recurenta că modificarea ulterioară de către legiuitor a valorii prag la 45.000 lei, respectiv la 21.07.2010, nu avea relevanţă, întrucât trebuiau analizate condiţiile de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii de la data înregistrării acesteia la instanţă şi nu în raport de  data soluţionării.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei, admiterea cererii şi deschiderea procedurii  insolvenţei împotriva societăţii debitoare.

Recursul este nefondat.

Dispoziţiile art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 169/14.07.2010, prevăd că valoarea prag pentru deschiderea procedurii insolvenţei, este de 45.000 lei şi cum  creanţa recurentei era de 30.090 lei, creanţa se situa sub valoarea prag prevăzută de lege , de la data soluţionării cererii,  în mod corect şi legal prima instanţă a considerat că valoarea prag ce se are în vedere la declanşarea procedurii este valoarea de 45.000 lei.

 În mod judicios judecătorul sindic a apreciat că modificarea valorii prag pentru care se poate solicita deschiderea procedurii insolvenţei reprezintă o normă de procedură, de imediată aplicare, inclusiv în perioada tranzitorie,cuprinsă între data înregistrării cererii şi data soluţionării acesteia,fiind evidentă intenţia legiuitorului de a nu se solicita deschiderea procedurii insolvenţei pentru o valoarea modică în actualele condiţii economice de blocaj financiar, urmărindu-se şi degrevarea instanţelor de soluţionarea unor cauze de mică importanţă, acesta fiind procedeul adoptat şi de CEDO, prin aplicarea Protocolului 14 adiţional la Convenţie (Cauza a Vladimir Korelev  c. Rusiei,din 27.07.2010).

Pe de altă parte, adoptarea acestei soluţii înlătură discriminarea ce s-ar putea crea prin aplicarea unui tratament diferenţiat debitorilor aflaţi în aceeaşi conjunctură, înrăutăţindu-se situaţia celor care au o datorie mai mică, dar împotriva cărora ar trebui deschisă procedura insolvenţei, conform vechii legi, în raport cu cei care ar avea o datorie mai mare, în speţă de peste 30.000 lei, dar nu ar intra sub incidenţa legii nr. 85/2006 rep., aşa cum a fost modificată la data de 21.07.2010 prin OUG nr. 169/2010.

Acestea au fost considerentele pentru care Curtea a constatat că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau de modificare din cele prevăzute  de art. 304 Cod procedură civilă, astfel că în baza art. 312, alin. 1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul.

Domenii speta

Spete similare