Competenţa materială de soluţionare a cererii de înfiinţare poprire, după recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor pronunţate în alte state revine judecătoriei, iar nu tribunalului.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 9848/86/2012 la data de 14.08.2012, petentul Baroul Bucureşti, în numele minorei Sava Marta, prin reprezentant legal Guzek (fostă Sava) Anna, l-a chemat în judecată pe debitorul Sava Ciprian, solicitând încuviinţarea executării silite a hotărârii din 13 octombrie 2000, pronunţată de Tribunalul Judeţean din Rzeszow, Departamentul I Civil, în dosarul nr. IC 800/00 şi a sentinţei din 16 februarie 2009 pronunţată de Judecătoria de Raion Strzyzow, Secţia a III-a de Familie şi Minori, în dosarul nr. III RC 101/08; înfiinţarea, din oficiu, a popririi asupra veniturilor realizate de debitorul Sava Ciprian, în temeiul art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă şi acordarea ajutorului public judiciar în forma prevăzută de art. 6 lit. a) şi c) din O.U.G. nr. 51/2008, respectiv plata onorariului de avocat şi a onorariului executorului judecătoresc.

În motivare, s-a arătat că prin hotărârea din 13 octombrie 2000, pronunţată de Tribunalul Judeţean din Rzeszow, Departamentul I Civil, în dosarul nr. IC 800/00, s-a declarat desfăcută căsătoria soţilor Sava, minora Marta a fost încredinţată mamei spre creştere şi educare, iar tatăl a fost obligat la plata sumei de 400 zloţi lunar cu titlu de pensie de întreţinere pentru aceasta, cu începere de la 13 octombrie 2000.

Prin sentinţa din 16 februarie 2009 pronunţată de Judecătoria de Raion Strzyzow, Secţia a III-a de Familie şi Minori, în dosarul nr. III RC 101/08, s-a dispus majorarea pensiei de întreţinere cuvenită minorei de la 400 zloţi la 500 zloţi lunar, cu începere de la 1 octombrie 2008, hotărârea devenind definitivă şi executorie la data de 10.03.2009.

În drept, s-au invocat art. 38 şi următoarele din Regulamentul CE nr. 44/2001, prevederile Convenţiei de la New York din 1956 privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate, ratificată de România prin Legea nr. 26/1991, art. 81, art. 8 alin. 3 din O.U.G. nr. 51/2008, art. 15 alin. 1 lit. c din Legea nr. 146/1997, art. 6 lit. a şi c din O.U.G nr. 51/2008, art. 453 alin. 2 C.pr.civ., art. 82 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, Protocolul nr. 113928/1693/2008 încheiat între Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România.

Prin sentinţa civilă nr. 2251 din 23 octombrie 2012 Tribunalul Suceava a admis cererea; a încuviinţat executarea silită a hotărârii din 13 octombrie 2000, pronunţată de Tribunalul Judeţean din Rzeszow, Departamentul I Civil, în dosarul nr. IC 800/00 şi a sentinţei din 16 februarie 2009 pronunţată de Judecătoria de Raion Strzyzow, Secţia a III-a de Familie şi Minori, în dosarul nr. III RC 101/08; a dispus înfiinţarea, din oficiu, a popririi asupra veniturilor realizate de debitorul Sava Ciprian, pentru suma de 59.700 zloţi, calculaţi la cursul BNR din ziua plăţii, la care urmează să se calculeze dobânda legală până la data plăţii pensiei de întreţinere; a acordat ajutor public judiciar în forma prevăzută de art. 6 lit. a) şi c) din OUG nr. 51/2008, după cum urmează: plata onorariului de avocat în sumă de 500 lei cuvenit d-lui avocat Voicescu Constantin din Baroul Bucureşti şi a dispus plata acestei sume în contul Baroului Bucureşti din fondurile Ministerului Justiţiei prin Compartimentul Financiar al Tribunalului Suceava; plata onorariului executorului judecătoresc, stabilit la suma de 1.000 lei şi a dispus plata acestei sume din fondurile Ministerului Justiţiei prin intermediul Compartimentului Financiar al Tribunalului Suceava în contul executorului judecătoresc ce urmează a fi desemnat de Camera Executorilor Judecătoreşti Suceava, încheierea urmând a fi comunicată Camerei Executorilor Judecătoreşti Suceava şi Baroului Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Potrivit art. 12 din O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea regulamentelor comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, cererile pentru încuviinţarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă şi comercială pronunţate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condiţiile prevederilor Regulamentului European nr. 44/2001, sunt de competenţa tribunalului, hotărârea pronunţată de instanţa de fond putând fi atacată cu recurs.

La rândul ei, procedura de încuviinţare a executării silite este o procedură necontencioasă, art. 41 din Regulament prevăzând în mod expres că partea împotriva căreia se solicită executarea, nu poate în această fază a procedurii, să formuleze apărări, drept pentru care apărările debitorului formulate în cuprinsul întâmpinării exced judecăţii de faţă.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosar de Baroul Bucureşti a rezultat că derularea procesului de stabilire a obligaţiei de întreţinere faţă de minora Sava Marta de pe rolul instanţei polone i-a fost adusă la cunoştinţă debitorului Sava Ciprian, în acest sens fiind făcute dovezile reprezentând primirea acţiunii şi a citaţiilor de către mandatarul debitorului, av. S. Pawlowski, împuternicit cu primirea actelor de procedură.

Asupra condiţiei procedurale, Tribunalul a reţinut că debitorul nu a contestat legalitatea procedurilor derulate împotriva sa în faţa instanţei poloneze, neinvocând impedimente legate de necitarea sa în faţa instanţei străine sau necunoaşterea existenţei procedurilor, astfel că, faţă de poziţia sa exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar, a constatată ca fiind îndeplinite formalităţile prevăzute la art. 53 din Regulament.

S-a reţinut că nu există niciun impediment, conform art. 38 din Regulamentul CE nr. 44/2001, pentru ca hotărârea din 13 octombrie 2000, pronunţată de Tribunalul Judeţean din Rzeszow, Departamentul I Civil, în dosarul nr. IC 800/00 şi sentinţa din 16 februarie 2009 pronunţată de Judecătoria de Raion Strzyzow, Secţia a III-a de Familie şi Minori, în dosarul nr. III RC 101/08, să se încuviinţeze a fi executate pe teritoriul României unde debitorul are domiciliul, fiind depuse toate înscrisurile impuse de art. 53 pct. 1 şi 2 din Regulament.

În conformitate cu art. 453 alin.1 C.pr.civ., s-a dispus înfiinţarea popririi pe veniturile debitorului, pentru suma de 59.700 zloţi, calculaţi la cursul BNR din ziua plăţii, la care urmează să se calculeze dobânda legală până la data plăţii pensiei de întreţinere.

Întrucât petentul Baroul Bucureşti nu a indicat contul debitorului în care se regăsesc veniturile acestuia, demersurile necesare vor fi efectuate de executorul judecătoresc ce va fi desemnat de Camera Executorilor judeţului Suceava, după comunicarea sentinţei.

Având în vedere art. 81 din O.U.G. nr. 51/2008 republicată şi împrejurarea că ajutorul public judiciar a fost solicitat în considerarea situaţiei speciale a minorităţii creditorului şi necesitatea punerii în executare a unui drept legal de pensie de întreţinere - aflat în legătură cu această situaţie specială, văzând şi dovezile ataşate cererii de faţă din care rezultă că minora nu are niciun fel de avere, iar mama sa nu este în stare să acopere nevoile justificate ale acesteia, Tribunalul a admis cererea şi a acordat ajutor public judiciar în formele prevăzute de art. 6 lit. a şi c din O.U.G. nr. 51/2008, sub forma asistenţei juridice şi a plăţii onorariului executorului judecătoresc după cum urmează: plata onorariului de avocat stabilit în sumă de 500 lei cuvenit d-lui avocat Voicescu Constantin din Baroul Bucureşti, raportat la cuantumul onorariilor stabilite pentru asistenţa juridică din oficiu pentru cauze civile, potrivit prevederilor Protocolului încheiat în acest sens cu Ministerul justiţiei, şi a dispus plata acestei sume în contul Baroului Bucureşti din fondurile Ministerului Justiţiei prin Compartimentul Financiar al Tribunalului Suceava; plata onorariului executorului judecătoresc, stabilit la suma de 1.000 lei şi a dispus plata acestei sume din fondurile Ministerului Justiţiei prin intermediul Compartimentului Financiar al Tribunalului Suceava în contul executorului judecătoresc ce urmează a fi desemnat de Camera Executorilor Judecătoreşti Suceava.

Încheierea de încuviinţare însoţită de cerere au trimise Camerei Executorilor Judecătoreşti Suceava şi Baroului Bucureşti.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Sava Ciprian, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, a arătat că hotărârea este nelegală şi netemeinică întrucât în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de disjungere a cererii de încuviinţare a executării silite a hotărârii dată în altă ţară străină, cerere ce este de competenţa Tribunalului Suceava, de cererea de înfiinţarea a popririi, etapă ce este ulterioară încuviinţării executării silite, iar procedur trebuie realizată în conformitate cu legislaţia statului membru de executare.

Câtă vreme legislaţia uniunii europene aplicabilă speţei face trimitere la legislaţia internă a statului în care se face executarea, în cazul de faţă la legislaţia română, şi cum potrivit Codului de procedură civilă competenţa în materie de executare silită revine instanţei de executare, adică judecătoriei în circumscripţia căreia urmează a se realiza executarea (art. 373 alin. 2, art. 400 C.p.c), prima instanţă trebuia să disjungă acest capăt de cerere şi să-şi decline competenţa în favoarea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, instanţa de la domiciliul pârâtului şi în circumscripţia căreia se solicită a se face executarea.

Pentru a se dispune înfiinţarea popririi asupra veniturilor realizate de pârât, este necesar ca debitorul să realizeze venituri, iar acestea să fie cunoscute.

Creditoarea nu a făcut dovada că debitorul obţine venituri din muncă, că s-ar sustrage de la plata pensiei de întreţinere şi că nu ar fi achitat nicio sumă din debitul pretins a fi restant.

Potrivit art. 452 C.pr.civ., poprirea reprezintă o forma de executare silică indirectă prin intermediul căreia creditorul urmăreşte sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporabile urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. În cadrul procedurii de înfiinţare poprire sunt implicate 3 părţi: creditorul urmăritor, debitorul urmărit şi terţul poprit; în cauză, lipseşte cea de-a treia parte, respectiv terţul poprit, întrucât pârâtul nu are statul nici de angajat, nici de pensionar.

Faţă de faptul că nu s-a făcut dovada că debitorul ar avea venituri periodice, instanţa trebuia să respingă ca nefondată cererea de înfiinţare poprire.

Recursul nu a fost motivat în drept, însă criticile formulate pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 3, art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

Baroul Bucureşti a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul  în limitele aspectelor invocate, în raport de prevederile art. 304 pct. 3, art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:

Singurul capăt de cerere ce a fost criticat în recurs este cel privind înfiinţarea popririi, recurentul susţinând, pe de o parte, că prima instanţă nu era competentă material a soluţiona această cerere, ci competenţa revine Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, iar pe de altă parte, că nu obţine venituri şi nu se sustrage de la plata pensiei de întreţinere.

Normele ce reglementează competenţa materială de soluţionare a acestui capăt de cerere sunt de ordine publică, potrivit art. 159 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., iar necompetenţa materială poate fi invocată conform art. 1591 alin. 2 C.pr.civ., respectiv la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Recurentul a invocat în faţa primei instanţe excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava, care a fost respinsă ca nefondată, având în vedere art. 2 pct. 1 lit. i C.pr.civ. şi art. I2 din Legea nr. 191/2007.

Soluţia primei instanţe este greşită, având în vedere că normele legale reţinute nu instituie în favoarea tribunalului competenţa de soluţionare a unei cereri de înfiinţare poprire.

Astfel, art. 2 alin. 1 lit. i C.pr.civ. arată că tribunalul judecă în primă instanţă cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite a hotărârilor date în ţări străine.

În acelaşi sens, art. I2 –art. 1 lit. 1 din Legea nr. 191/2007 stabileşte că cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă şi comercială, pronunţate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condiţiile prevederilor Regulamentului nr. 44/2001, sunt de competenţa tribunalului.

Rezultă aşadar că doar pentru recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor pronunţate în alte state s-a instituit competenţa materială în favoarea tribunalului, nu şi pentru toate măsurile ce fac parte din procedura de executare. În lipsa unei prevederi legale exprese în sens contrar, nu se poate extinde competenţa limitată a tribunalului (doar pentru etapa prealabilă de încuviinţare a executării silite) şi la actele de executare ulterioare, pentru acestea competenţa revenind judecătoriei, instanţa de drept comun în materie de executare silită, conform art. 1 pct. 1, art. 373 alin. 2 C.pr.civ.

Cererea de înfiinţare a popririi este ulterioară încuviinţării executării silite şi face parte din procedura efectivă de executare, care trebuie realizată în conformitate cu legislaţia statului membru de executare (în speţă Codul de procedură civilă român), în absenţa unei dispoziţii exprese în sens contrar.

Art. 453 alin. 2 C.pr.civ. vizează situaţia în care hotărârea a fost pronunţată de o instanţă română, situaţie care nu este incidentă în cauză.

Într-adevăr, art. 47 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 permite aplicarea măsurilor „provizorii şi de conservare”, însă cererea de înfiinţare a popririi nu are acest caracter, ci reprezintă un mod de executare a hotărârilor pronunţate de instanţele din Republica Polonă, măsură care nu este în competenţa tribunalului în primă instanţă, după cum s-a arătat anterior.

Având în vedere că acest capăt de cerere a fost soluţionat de către o instanţă care nu era competentă material în primă instanţă, în baza art. 312 alin. 1.3, 6 rap. la art. 304 pct. 3 C.pr.civ., Curtea va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată şi va trimite spre competentă soluţionare Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc capătul de cerere având ca obiect înfiinţarea poprire, urmând a menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.

Apărările formulate de recurent în legătură cu absenţa veniturilor şi îndeplinirea obligaţiei de plată a pensiei urmează a fi analizate de către instanţa de trimitere.

Domenii speta

Spete similare