Masurile preventive si alte masuri procesuale. Obligarea de a nu parasi tara.

Masurile preventive si alte masuri procesuale. Obligarea de a nu parasi tara.

- art.145 Cod procedura penala

Masura obligarii de a nu parasi tar consta în îndatorirea impusa învinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecator , în cursul urmaririi penale, ori de instanta de judecata, în cursul judecatii,de a nu parasi tara fara încuviintarea organului care a dispus aceasta masura.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI  - SECTIA I-A PENALA, DECIZIA PENALA NR.1003/24.06.2010)

Prin încheierea de sedinta din 19 iunie 2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia I-a Penala, în dosarul nr.29556/3/2010, în baza art. 145 Cod procedura penala, s-a luat masura obligarii de a nu parasi tara, respectiv teritoriul României, începând din data de 21.06.2010 si pâna la data ramânerii definitive a hotarârii ce se va pronunta în speta, fata de inculpatii: F.A si M. R.

 În baza art. 1451 alin. 2 Cod procedura penala, raportat la art. 145 al. 11 Cod procedura penala, sau stabilit în sarcina inculpatilor urmatoarele obligatii:

 -sa se prezinte la instanta de judecata ori de câte ori sunt chemati;

 -sa se prezinte la organul de politie din raza teritoriala unde au domiciliul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori sunt chemati;

 -sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea instantei de judecata;

 -sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.

 În baza art. 1451 alin. 2 Cod procedura penala, raportat la art. 145 alin. 12 Cod procedura penala, s-a impus inculpatilor ca, pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara, sa nu intre în contact cu martorii si sa nu comunice cu acestia, direct sau indirect.

 În baza art. 1451 alin. 2 Cod procedura penala, reportat la art. 145 al.22 Cod procedura penala, s-a atras atentia inculpatilor ca, în caz de încalcare cu rea-credinta a masurii si a obligatiilor stabilite se va lua fata de acestia masura arestarii preventive.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a retinut ca, prin ordonanta din data de 22.05.2010, fata de inculpatii F. A. si M. R., a fost dispusa de catre procuror luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara, pe o durata de 30 zile, începând cu data de 22.05.2010, pâna la data de 20.06.2010, inclusiv.

 A aratat Tribunalul ca, potrivit deciziei nr. 76 din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, pronuntata în solutionarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit ca dispozitiile art. 145 si art. 1451 din Codul de procedura penala se interpreteaza în sensul ca masurile preventive referitoare la obligarea de a nu parasi localitatea sau tara dispuse sau prelungite fie de procuror, fie de judecator, în cursul urmaririi penale, dupa sesizarea instantei prin rechizitoriu, nu pot fi prelungite sau mentinute de catre instanta de judecata, urmând a fi discutata luarea acestora, daca sunt întrunite conditiile prevazute în art. 143 alin.1 Cod procedura penala.

 Tribunalul a constatat ca în privinta inculpatilor sunt întrunite la acest moment procesual exigentele art. 143 al. 1 Cod procedura penala si s-a aratat ca luarea fata de inculpati a masurii obligarii de a nu parasi tara se justifica din prisma dispozitiilor art. 136 C.proc.pen., corespunzând scopului procesului penal si asigurând conditiile bunei administrari a cauzei.

 S-a apreciat de catre Tribunal ca luarea acestei masuri urmareste - de asemenea - ocrotirea ordinii publice si, având în vedere natura acesteia, faptul ca nu are un caracter privativ de libertate, limitând inculpatilor posibilitatea de a parasi tara, astfel încât ingerinta adusa dreptului de deplasare al acestora este întrutotul justificata si proportionala cu scopul urmarit.

Împotriva încheierii Tribunalului, au declarat recurs, în termenul legal (la data pronuntarii încheierii - 19.06.2010) inculpatii F. A. si M.R, niciunul dintre acestia nemotivându-si în scris calea de atac exercitata.

Recursurile inculpatilor au fost înaintate de Tribunal si înregistrate pe rolul acestei Curti la data de 22 iunie 2010.

Cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astazi, 24 iunie 2010, ambii inculpati, care au beneficiat de asistenta juridica a unui avocat ales, au sustinut - în esenta - ca nu sunt întrunite dispozitiile art.143 raportat la art.136 Cod procedura penala, apreciind ca nu se impunea luarea acestei masuri fata de inculpatii recurenti.

Analizând actele si lucrarile dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum si din oficiu, conform dispozitiilor art.3856 alin.3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele cauzei, Curtea constata ca recursurile cu care a fost sesizata sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arata în cele ce urmeaza:

 Prin rechizitoriul nr.146/P/2010 din 16.06.2010 al Ministerul Public - Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie, au fost trimisi în judecata inculpatii F.A si M. R., fata de care în cauza a fost dispusa masura obligarii de a nu parasi tara, pentru savârsirea infractiunii de luare de mita în forma prev. si ped. de art.254 alin.2 Cod penal rap.la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000;

 În actul de sesizare s-a retinut, printre altele, ca inculpatii, la data de 20.05.2010, fiind în îndeplinirea atributiunilor de serviciu, dupa ce au oprit în trafic pe denuntatorul Dimitriu Marius Lucian, au pretins de la acesta suma de 500 lei, pentru a nu-i aplica o sanctiune contraventionala la regimul circulatiei, fiind surprinsi în flagrant la data de 21.05.2010, cu ocazia primirii sumei mentionate.

 În fapt, s-a retinut ca, la data de 20.05.2010, în jurul orei 1630, în timp ce se afla la volanul autoturismului BMW 320d, cu nr. de înmatriculare XXX în apropiere de Academia de Studii Economice, denuntatorul D M a fost oprit în trafic de un echipaj de politie, format din inculpatii, subinspector de politie F. A si agent principal M. R, pentru depasirea liniei continue de demarcatie a sensurilor de deplasare.

 Pentru aceasta fapta, politistul care se afla la volanul autospecialei de politie, respectiv agentul de politie M.R, i-a comunicat denuntatorului ca urmeaza sa i se aplice o amenda contraventionala în suma de 540 de lei, precum si sa i se retina permisul de conducere pentru doua luni.

 În acest context, denuntatorul i-ar fi înmânat politistului certificatul de înmatriculare, asigurarea auto, permisul de conducere si buletinul, rugându-l totodata pe politist, daca se poate sa se înteleaga.

 Politistul a fost de acord cu aceasta propunere, initial solicitându-i "sa dea o masa", însa ulterior i-ar fi pretins suma de 500 lei.

 Având aceasta întelegere, politistul i-a restituit denuntatorului permisul de conducere si asigurarea obligatorie RCA, urmând ca în jurul orei 2100, când politistul urma sa iasa din tura, sa-l contacteze telefonic pe denuntator pentru a stabili ora si locul întâlnirii.

 Ulterior, dupa doua convorbiri telefonice (la orele 19 si 21) dintre ofiterul de politie Floricica Adrian si denuntatorul Dimitriu Marius Lucian, în care acesta din urma a justificat ca nu a facut rost de bani, întâlnirea a fost amânata pentru a doua zi.

 La data de 21.05.2010, în jurul orei 11, denuntatorul D. M. s-a întâlnit în cartierul Floreasca Bucuresti cu cei doi lucratori ai politiei rutiere, ocazie cu care, dupa o discutie prealabila si dupa ce acestuia i-au fost restituite actele retinute, denuntatorul a dat ofiterului de politie F. A, aflat pe scaunul din dreapta al autospecialei de politie suma de 500 lei, cei doi fiind surprinsi în flagrant de catre organele de urmarire penala ale Parchetului de pe lânga Tribunalul Bucuresti si ofiterii Directiei Generale Anticoruptie.

 Prin ordonanta din data de 22.05.2010 a Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie (dosar nr.146/P/2010, fata de inculpatii F.A si M.R, a fost dispusa de catre procuror luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara, pe o durata de 30 zile, începând cu data de 22.05.2010, pâna la data de 20.06.2010, inclusiv.

La data de 16 iunie 2010, inculpatii recurenti au fost trimisi în judecata, prin rechizitoriul întocmit în dosarul nr.147/P/2010.

Din analiza actelor efectuate pâna la acest moment procesual, se constata ca, în mod legal, s-a apreciat ca luarea masurii preventive a obligarii inculpatilor de a nu parasi tara se impune pentru o mai buna desfasurare a procesului penal, fiind îndeplinite conditiile prevazute de lege. Astfel, în sensul art. 143 alin. 1 Cod procedura penala - exista probe si indicii temeinice care formeaza presupunerea rezonabila ca inculpatii au comis infractiunea de luare de mita - pentru care au fost trimisi în judecata, relevante fiind declaratiile si denuntul lui DM, ce se coroboreaza cu procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpatilor, împrejurare cu ocazia careia s-a gasit asupra acestora suma ce formeaza obiectul infractiunii de coruptie. De asemenea, Curtea are în vedere procesul-verbal de înseriere a bancnotelor, înregistrarea ambientala efectuata cu ocazia întâlnirii denuntatorului cu cei doi recurenti, precum si declaratiile acestora din data de 22 mai 2010, dar si pe cele ale martorilor audiati în cauza.

Sustinerile invocate de apararea inculpatilor privind aspectele de ordin procedural, cât si acelea ce tin de inexistenta indiciilor temeinice pentru a justifica luarea masurii obligarii de a nu parasi tara, nu pot fi primite, în cauza constatându-se ca interceptarile convorbirilor telefonice s-au efectuat cu autorizatie de la judecator, cum cere art.911 Cod procedura penala, la dosar exista procesul verbal de prindere în flagrant, iar încheierea instantei de fond a fost temeinic motivata.

Chiar articolul 681 Cod procedura penala, când defineste indiciile temeinice din care sa rezulte presupunerea rezonabila în sensul comiterii unei infractiuni, are în vedere atât faza actelor premergatoare cât si momentul ulterior începerii urmaririi penale.

Articolul 143 Cod procedura penala prevede ca masura preventiva poate fi dispusa daca sunt probe sau indicii temeinice ca persoana cercetata a comis o fapta prevazuta de legea penala.

Trebuie mentionat ca, la acest moment, nu se verifica vinovatia sau nevinovatia inculpatilor, ci doar daca din dovezile administrate rezulta indicii temeinice care sa justifice luarea unei masuri preventive.

Infractiunea de luare de mita este o fapta ce se consuma odata cu realizarea oricareia dintre cele patru modalitati normative ale elementului material. În cauza, rezulta explicit si necontestat ca între inculpati - ca aparatori ai respectarii legii, si denuntator au existat întâlniri si convorbiri, ca denuntatorul a fost oprit în trafic, dar si împrejurarea ca fata de acesta nu s-a luat nicio sanctiune.

Toate aceste considerente conduc la constatarea ca, în raport de probele administrate pâna la acest moment, este justificata luarea unei masuri preventive.

În plus, Curtea arata ca masura obligarii de a nu parasi tara, ca alternativa legala la arestarea preventiva, ofera suficiente garantii, prin obligatiile care pot fi impuse pe durata ei, pentru a asigura supravegherea eficienta a comportamentului social viitor al inculpatilor recurenti, prezenta lor în fata instantei de judecata si corecta administrare a probatoriului cauzei, eventuala încalcare a obligatiilor respective expunându-i pe acestia riscului de a fi arestati preventiv, în conditiile legii.

Astfel fiind, Curtea, în temeiul prevazut de art.38515 pct.1, lit.b Cod procedura penala, va respinge - ca nefondate - recursurile declarate de inculpati si constatând ca acestia se afla în culpa procesuala, va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedura penala.

Domenii speta

Spete similare