Cerere de anulare a marcii pentru înregistrare cu rea-credinta.

Cerere de anulare a marcii pentru înregistrare cu rea-credinta. Cunoasterea de catre titularul cererii de marca a existentei si folosirii denumirii de catre un alt subiect de drept. Efectele transmisiunii drepturilor asupra marcii catre un tert.

Legea nr. 84/1998 (în forma anterioara modificarii prin Legea nr. 66/2010), art.3 lit.a, art.48 lit.c;

Din încheierea între parti a contractului de vânzare-cumparare asupra bunurilor produse si comercializate de apelanta reclamanta, rezulta prezumtia relativa ca pârâta, cumparatoarea, a cunoscut la data încheierii contractului, 07.03.2004, denumirea sub care aceste produse se aflau pe piata, denumirea cuprinsa si în numele comercial al vânzatoarei, iar aceasta prezumtie este confirmata de încheierea ulterioara a actului aditional, la data de 23.05.2005, ce cuprinde recunoasterea expresa a împrejurarii ca apelanta reclamanta foloseste pentru produsele sale denumirea SNEHA.

Or, desi la data de 07.03.2004, intimata-pârâta a contractat cu apelanta reclamanta si a luat astfel cunostinta despre folosirea de catre aceasta a denumirii de SNEHA pentru produsele pe care le produce si comercializeaza, la data de 12.08.2004 aceeasi societate a depus la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci cererea de înregistrare a marcii individuale verbale SNEHA pentru clasa de produse 11 - corpuri de iluminat, aparate electrice, cum ar fi calorifere, ventilatoare, adica exact pentru categoria de produse ce fac obiectul de activitate al reclamantei apelante.

Atitudinea subiectiva a solicitantului marcii rezulta astfel din probatoriul administrat ca fiind aceea de rea-credinta, concretizata în solicitarea de înregistrare a unei marci identice cu denumirea sub care reclamanta apelanta îsi desfacea pe piata româneasca propriile produse, astfel ca cererea de înregistrare nu a fost formulata în scopul prevazut de lege pentru aceasta operatiune, respectiv de a deosebi produsele sau serviciile titularului marcii de cele apartinând altor persoane (cum prevedea art.3 lit.a din Legea nr. 84/1998 în forma în vigoare la data depozitului), ci în scopul aproprierii unui semn utilizat de un alt subiect de drept si a beneficiilor rezultate din existenta anterioara pe piata a acestui semn.

Este lipsita de relevanta împrejurarea ca în prezent titularul marcii nu mai este solicitantul initial, SC G&C SRL, marca fiind cesionata unei alte persoane juridice, SC G&ST SRL, deoarece conditiile de valabilitate a înregistrarii marcii se analizeaza raportat la momentul depozitului si la persoana titularului cererii de înregistrare (dupa regulile aplicabile nulitatii actului juridic), iar nelegalitatea constând în reaua-credinta a solicitantului nu se acopera prin transmiterea drepturilor asupra marcii.

Prin urmare, nulitatea opereaza indiferent de împrejurarea ca în acest moment marca are un alt titular, astfel încât curtea constata ca prima instanta a facut o gresita aplicare a prevederilor art.48 alin.1 lit.c din Legea nr. 84/1998, atunci când a verificat legalitatea înregistrarii marcii SNEHA. (decizia civila nr.62 A din data de 17.02.2011, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala)

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a Civila la data de 2.02.2010, reclamanta SNEHA TRADING F.Z.E. a chemat în judecata pârâtii SC G. & S.T. si Oficiul de Stat Pentru Inventii si Marci, pentru ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa se dispuna anularea înregistrarii marcii nr. 076045 "SNEHA", radierea acesteia din Registrul National al Marcilor, publicarea hotarârii în Buletinul de proprietate Industriala, cu cheltuieli de judecata.

În fapt, reclamanta arata ca este o societate comerciala cu raspundere limitata, înregistrata la 17.05.1998 la Autoritatea responsabila pentru Zona Economica Libera Jebel Ali din Dubai, derulând afaceri comerciale, printre care si comertul cu produse de iluminat, produsele sale purtând marca Sneha si fiind cunoscute în Emiratele Arabe Unite, dar si în alte tari.

Reclamanta a sustinut ca, începând cu anul 2004, a derulat afaceri comerciale cu SC G&C SRL, iar, ulterior, cu SC G&ST SRL, ambele societati fiind reprezentate de numitul PC. Arata ca G&C SRL a fost înfiintata la 13.06.2002, având asociat si administrator pe MG, iar, de la 14.10.2004 pâna la 23.12.2004, asociat a fost si PC. Obiectul de activitate al societatii a constat din comertul cu aparate electrice si de uz gospodaresc, radio si televizoare, comertul cu amanuntul al mobilei, al articolelor de iluminat si altor articole de uz casnic. Arata ca aceasta societate a fost dizolvata din oficiu la 28.01.2008.

În continuare, arata reclamanta ca G&ST SRL a fost înfiintata la 16.11.2004, asociat si administrator fiind PC, obiectul de activitate al acesteia fiind comertul cu amanuntul al mobilei, al articolelor de iluminat si altor articole de uz casnic. Reclamanta a sustinut ca prin contractul de import-export încheiat la 7.03.2004 cu G&C SRL, având ca obiect vânzarea-cumpararea de corpuri de iluminat, societatea româna îi recunoaste calitatea de titular al marcii Sneha, facând trimitere la art.1-3 din actul aditional contractului, încheiat la 24.05.2004.

Cu toate acestea, la 12.08.2004, societatea SC G&C SRL a solicitat înregistrarea marcii verbale Sneha la OSIM pentru clasa de produse 11 conform Clasificarii de la Nisa, desi reclamanta nu si-a exprimat consimtamântul la înregistrare. Arata ca, în perioada înregistrarii acestei marci, la 15.11.2005, marca a fost cesionata societatii G&ST SRL, procedura de înregistrare fiind finalizata si având data de acordare  4.01.2007.

Reclamanta a apreciat ca înregistrarea marcii s-a facut cu rea-credinta si în frauda drepturilor sale, în conditiile în care pârâta avea cunostinta de existenta marcii Sneha si de titularul acesteia, înregistrarea marcii facându-se în timp ce între parti exista în derulare un contract având ca obiect produsele puse pe piata din România sub marca Sneha de catre reclamanta. Sustine ca, prin aceasta, pârâta a eludat si regulile concurentei neloiale, fiind evident ca înregistrarea s-a facut cu rea-credinta, în scopul pârâtei de a beneficia de renumele deja câstigat de marca reclamantei.

Sustine reclamanta ca marca Sneha este o denumire neuzuala, distinctiva, având o rezonanta deosebita, iar, în atare situatie, înregistrarea de catre pârâta nu poate constitui o simpla coincidenta, ci un act deliberat ce se înscrie în afara regulilor bunei-credinte sau a uzantelor cinstite dintre comercianti.

Reclamanta a solicitat anularea marcii în baza principiului "fraus omnia corrumpit", aratând ca frauda exista în raport cu reclamanta, prin actele de concurenta neloiala savârsite de pârâta, care a urmarit scoaterea reclamantei de pe piata si prejudicierea afacerilor comerciale ale reclamantei.

În drept, reclamanta a invocat art. 48 lit. c din Legea nr.84/1998.

Pârâta, desi legal citata, atât la sediul indicat de Oficiul Registrului Comertului, la sediul indicat în contractul încheiat între parti, cât si prin afisare la usa instantei, nu a fost reprezentata la dezbateri si nu a formulat întâmpinare.

Prin sentinta civila nr.955/01.07.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a respins actiunea ca neîntemeiata.

Prima instanta a retinut ca reclamanta, societate înmatriculata în Emiratele Arabe Unite, potrivit Certificatului de înfiintare de la fila 7, a încheiat cu societatea SC GC SRL contractul de import-export si actul aditional acestuia, depuse la filele 10-17, conventii în temeiul carora reclamanta vinde pârâtei obiecte de iluminat, contract încheiat pentru perioada 7.03.2004-7.03.2009. În cuprinsul actului aditional depus la fila 17, partile contractului au stipulat ca societatea cumparatoare recunoaste ca vânzatoarea este detinatorul exclusiv al marcii "Sneha", care este marca/denumirea sub care produsele ce reprezinta obiectul contractului sunt comercializate, urmând ca societatea cumparatoare sa nu întreprinda vreo actiune de natura a afecta negativ drepturile vânzatoarei asupra marcii.

Verificând informatiile din sectiunea marcilor, aflate pe site-ul www.osim.ro, în conditiile în care reclamanta nu a depus la dosar fisa marcii a carei anulare o solicita, instanta a retinut ca pârâta este titularul marcii SNEHA, înregistrata pentru produsele din clasa 11, conform Clasificarii de la Nisa (corpuri de iluminat, aparate electrice, cum ar fi calorifere, ventilatoare), marca purtând numarul 076045, data acordarii fiind 4.01.2007, cu perioada de protectie pâna la 12.08.2014. Din aceeasi fisa a marcii, rezulta ca solicitantul initial a fost G&C SRL, dreptul asupra înregistrarii marcii fiind cesionat  pârâtei.

În raport de sustinerile reclamantei în sensul ca "Marca Sneha este o denumire neuzuala, distinctiva, având o rezonanta deosebita...", precum si ca aceasta nu si-a înregistrat marca, dar foloseste aceasta denumire în comertul obiectelor de iluminat, tribunalul a retinut ca dispozitiile art. 48 lit. c din Legea nr. 84/1998, prin ipoteza, nu impun conditia ca reclamantul dintr-o atare actiune sa îsi fi înregistrat anterior marca în România sau pe cale internationala. Daca este vorba despre o marca neînregistrata în România, dar folosita de o persoana juridica româna în România, simpla cunostinta despre folosirea marcii de catre o alta persoana pe care o avea solicitantul înregistrarii sau cesionarul acesteia ar fi suficienta pentru a se retine reaua credinta a acestuia din urma. Deci, în acest cadru reglementat de Legea marcilor, este suficient ca marca sa fi fost folosita de o persoana juridica straina în România, iar solicitantul cererii de înregistrare sa fi avut cunostinta despre aceasta, pentru a i se putea retine reaua-credinta.

În speta, prima instanta a constatat ca nu a fost rasturnata prezumtia de buna-credinta a pârâtei la înregistrarea marcii, în conditiile în care contractul de import-export a fost încheiat de reclamanta cu o alta societate, al carei reprezentant este numitul MG. Din extrasul Oficiului Registrului Comertului, depus la filele 103-105, nu rezulta ca aceeasi persoana face parte dintre asociatii sau administratorii societatii pârâte, aceasta din urma fiind înfiintata la 16.11.2004. De asemenea, desi afirma ca societatea cu care a încheiat contractul de import-export a fost dizolvata din oficiu la 28.01.2008, reclamanta nu face referire la continuarea conventiei comerciale cu societatea pârâta. De altfel, aceasta din urma nu poate fi continuatoarea societatii cocontractante, având în vedere ca persoana juridica pârâta s-a înfiintat la 16.11.2004, data la care societatea G&C SRL exista, conform afirmatiilor reclamantei.

S-a mai constatat ca reclamanta a depus la dosar extrase din corespondenta electronica purtata între reclamanta si societatea pârâta, prin numitul PC, corespondenta în cadrul careia reprezentantii partilor au purtat discutii legate de existenta unui debit al pârâtei catre reclamanta (filele 91-97). Aceasta corespondenta nu poate constitui o dovada a relei credinte la înregistrarea marcii, câta vreme ea este ulterioara datei acordarii marcii 4.01.2007, or, motivele de anulare se cer a fi anterioare sau concomitente înregistrarii marcii, asemeni oricarei actiuni în anulare. De asemenea, aceasta corespondenta nu face dovada existentei relatiilor comerciale ale partilor anterior ori concomitent cu procedura de înregistrare a marcii.

Pentru aceste considerente, constatând ca nu sunt incidente dispozitiile art. 48 al. 1 lit. c din Legea nr. 84/1998, a respins actiunea ca neîntemeiata.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta SNEHA TRADING F.Z.E, cauza fiind înregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala la data de 22.10.2010.

În dezvoltarea motivelor de critica, apelanta reclamanta a aratat ca prin încheierea din data de 29.04.2010 instanta i-a încuviintat proba cu înscrisuri, printre care documentele ce au stat la baza înregistrarii marcii cu nr. 076045 cu denumirea Sneha, înscrisuri ce se afla în posesia OSIM, considerându-le pertinente, concludente si utile. În acest sens a pus în vedere pârâtului OSIM, prin consilier juridic, sa depuna la dosarul cauzei documentele ce au stat la baza înregistrarii marcii cu nr. 076045 cu denumirea Sneha. Urmare a nedepunerii documentelor solicitate de instanta, de catre pârâtul OSIM la termenul din data de 27.05.2010, instanta de fond prin încheierea din data de 27.05.2010, a pus în vedere pârâtului OSIM ca pâna la urmatorul termen de judecata, stabilit pentru data de 24.06.2010, sa depuna la dosar documentatia care a stat la baza înregistrarii marcii nr. 076045 sub denumirea Sneha, sub sanctiunea amenzii, la cererea subscrisei.

În aceste conditii, având în vedere caracterul preparatoriu al încheierilor, considera ca instanta de fond nu putea reveni asupra masurilor dispuse, având în vedere în primul rând caracterul acestor hotarâri (încheieri) de pregatire a fondului.

Cu toate acestea, la urmatorul termen de judecata, pârâtul OSIM nu a depus documentele solicitate, iar instanta a revenit asupra celor dispuse, prin încheierea din data de 24.06.2010, considerând ca pentru solutionarea cauzei nu este utila documentatia ce a stat la baza înregistrarii marcii cu nr. 076045 cu denumirea Sneha, fiind suficienta fisa marcii Sneha existenta pe site-ul OSIM, procedând la judecarea cauzei.

O astfel de solutie de revenire asupra încheierilor anterioare de catre instanta de fond, în conditiile în care nu se pune în discutie rectificarea unei erori materiale, are caracter nelegal. Prin revenirea asupra masurilor procesuale dispuse de instanta de fond a fost anulat demersul procesual stabilit de aceeasi instanta prin încheierile din data de 29.04.2010 si 27.05.2010, masura luata de instanta de fond prin încheierea din data de 24.06.2010 lipsind cauza de suportul juridic bazat pe continuitate procesuala.

Sustine apelanta ca solicitarea sa privitoare la probatoriu, cu precizarea expresa de a fi depuse la dosarul cauzei înscrisurile ce au stat la baza înregistrarii marcii a avut în vedere tocmai eliminarea oricarui echivoc în demonstrarea relei-credinte ce a stat la baza înregistrarii marcii Sneha, pe tot parcursul de la depunerea cererii de înregistrare a marcii, urmând cu cesionarea acesteia si pâna la finalizarea procesului de înregistrare.

În lipsa acestor documente, apelanta a depus înscrisuri la dosarul cauzei si anume: contractul existent între parti, certificatele constatatoare de la Registrul Comertului, corespondenta comerciala, fotografii cu produsele si magazinele Sneha ale subscrisei, înscrisuri prin care a facut dovada relei-credinte si a fraudei la înregistrarea marcii Sneha.

Cu toate acestea, instanta de fond în mod eronat a considerat ca prezumtia de buna-credinta a pârâtei la înregistrarea marcii nu a fost rasturnata, pe motiv ca apelanta a încheiat contractul de import-export cu o alta societate decât titulara marcii Sneha, al carei reprezentant este numitul MG.

A aratat  apelanta reclamanta ca este societate comerciala cu raspundere limitata, înregistrata la data de 17.05.1998 la Autoritatea responsabila pentru Zona Economica Libera Jebel Ali din Dubai si ca a derulat afaceri comerciale cu societatile românesti G & C si G & ST comercializând în special produse de iluminat purtând marca Sneha, ambele societati avându-i ca reprezentanti pe numitii PC si MG, în calitate de asociati si administratori.

Marca Sneha, sustine apelanta reclamanta, reprezinta însasi denumirea apelantei, produsele Sneha beneficiind de publicitate si având un renume câstigat si fiind recunoscute în Emiratele Arabe Unite, în România, cât si în alte tari în care deruleaza afaceri, prin utilizarea îndelungata a acestei marci de la înfiintare, respectiv din 17.05.1998 si pâna în prezent.

A sustinut apelanta ca dreptul sau asupra marcii Sneha rezulta din folosirea acesteia de peste 10 ani, prin sistemul declarativ, respectiv prin prioritate de folosinta, produsele sale purtând "semnatura" Sneha asa cum se poate observa din fotografiile depuse la dosarul cauzei cu produsele, magazinele si depozitele subscrisei. Acestea demonstreaza atât faptul ca actul de folosinta este public cât si intentia de apropriere (animus domini).

Societatea G & C SRL a fost înfiintata în data de 13.06.2002, avându-l la înfiintare ca asociat si administrator pe domnul MG pâna în data de 23.12.2004, iar de la data de 14.10.2004 pâna la data de 23.12.2004, intrând ca asociat si numitul PC, acesta având si mandat de administrator al acestei societati de la data de 24.09.2004 pâna în data de 23.12.2004. Obiectul de activitate al acestei societati comerciale a fost: Comert cu ridicata al aparatelor electrice si de uz gospodaresc, al aparatelor de radio si televizoarelor (cod CAEN 5143), iar ca obiect secundar de activitate, printre altele, comert cu amanuntul al mobilei, al articolelor de iluminat si al altor articole de uz casnic (cod CAEN 5244). Aceasta societate comerciala a fost dizolvata la data de 28.01.2008.

Societatea Gio & ST SRL a fost înfiintata în data de 16.11.2004, avându-i ca asociati si administratori de la înfiintare pâna în data de 13.04.2009 pe domnii MG si PC. Obiectul principal de activitate al acestei societati comerciale este comertul cu amanuntul al mobilei, al articolelor de iluminat si al altor articole de uz casnic (cod CAEN 4759).

Prin contractul de import-export încheiat în data de 07.03.2004 cu SC G& C SRL, având ca obiect vânzarea, respectiv cumpararea de corpuri de iluminat, SC G & C SRL, recunoaste apelanta ca titular al marcii Sneha. Astfel, conform Actului Aditional al Contractului de import-export, încheiat la data de 24.05.2004, care face parte integranta din contract, cumparatorul, respectiv SC G & C SRL, recunoaste ca vânzatorul este titularul exclusiv al marcii Sneha.

Se observa astfel ca la mai putin de 3 luni de la semnarea Actului Aditional mai sus mentionat, si anume la data de 12.08.2004, a fost depusa cererea de înregistrare a marcii Sneha de catre SC G & C SRL la OSIM pentru clasele de produse 11: Corpuri de iluminat, aparate electrice cum ar fi calorifere, ventilatoare, conform clasificarii NISA, înregistrare pentru care apelanta nu si-a dat consimtamântul.

A mai sustinut apelanta ca, în perioada procedurii de înregistrare a acestei marci, respectiv la data de 15.11.2005, marca a fost cesionata societatii G & ST SRL, procedura de înregistrare fiind finalizata si având data de acordare 04.01.2007. Ambele societati comerciale au avut în calitate de asociati si administratori pe numitii PC si MG, iar aprecierea instantei de fond cu privire la faptul ca prezumtia de buna-credinta a pârâtei nu a fost rasturnata este în mod vadit eronata.

Plecând de la obligatiile asumate de catre SC G & C SRL si observând faptul ca înca din data de 12.08.2004 aceasta societate depusese cererea de înregistrare a marcii Sneha, se observa faptul ca aceasta era deplin constienta de caracterul ilicit al faptei sale si se evidentiaza astfel reaua-credinta existenta la înregistrarea acestei marci, înregistrarea fiind facuta în fraudarea drepturilor apelantei, având în vedere ca în prezent aceasta este în imposibilitate de a înregistra marca pe teritoriul României.

Afacerile comerciale ale apelantei s-au derulat cu ambele companii, G & C SRL si G & ST si a aratat ca reaua-credinta a existat atât în ceea ce priveste compania G & C SRL care a depus cererea de înregistrare a marcii Sneha cât si G & ST SRL catre care a fost cesionata marca în timp ce marca era în procedura de înregistrare la OSIM.

De asemenea, în ceea ce priveste contractul prin care a fost cesionata marca, prin anularea marcii pentru înregistrare cu rea-credinta, urmeaza a fi anulat si contractul de cesiune, ca act subsecvent, prin efectul firesc al constatarii nulitatii sau anularii unui act juridic.

Considera apelanta ca si în lipsa unei relatii comerciale între ea si societatea G & ST SRL, societatea care prin reprezentantii ei, numitii PC si MG, cunosteau situatia marcii Sneha, tot s-au fi aflat în situatia de marca înregistrata cu rea-credinta, având în vedere ca solicitantul initial al înregistrarii marcii Sneha a fost societatea G & C SRL, societate care s-a obligat fata de apelanta sa o respecte ca titular al marcii Sneha, sa nu întreprinda nimic pe durata sau dupa terminarea contractului care sa afecteze în mod negativ drepturile sale asupra marcii, obligându-se sa foloseasca marca numai în maniera aprobata de catre apelanta si sa înceteze folosirea acesteia la terminarea contractului.

În baza principiului "fraus omnia corrumpit", sanctiunea este nulitatea absoluta a cererii de înregistrare, iar prin efectul firesc al constatarii nulitatii sau anularii unui act juridic, urmarea trebuie sa fie anularea contractul de cesiune, ca act subsecvent.

Pentru toate aceste motive, solicita admiterea apelului, modificarea în tot a sentintei civile numarul 955/01.07.2010, în sensul admiterii cererii de chemare în judecata prin care a solicitat anularea înregistrarii marcii nr. 076045, cu denumirea "SNEHA" obtinuta prin înregistrare cu rea-credinta la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM), radierea marcii nr. 076045 din Registrul National al Marcilor si publicarea hotarârii în Buletinul de Proprietate Industriala si obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecata.

Cererea de apel, legal timbrata, a fost întemeiata în drept pe dispozitiile art.287 Cod Proc.Civ.

Intimata pârâta SC G&ST SRL nu a formulat întâmpinare, fiind citata atât la sediile înregistrate la Oficiul National al Registrului Comertului, cât si prin afisare la usa instantei, în conditiile art.95 Cod Proc.Civ.

Examinând sentinta apelata prin raportare la probatoriul administrat, la motivele de critica formulate si vazând si dispozitiile art.295 Cod Proc.Civ., curtea constata ca apelul este fondat.

Astfel, pe de o parte este nefondata critica referitoare la revenirea instantei asupra probatoriului încuviintat, curtea retinând ca, de plano, o astfel de masura nu este nelegala, câta vreme în urma evaluarii ansamblului lucrarilor dosarului instanta a apreciat ca nu se mai impune atasarea înscrisurilor în discutie, aflate în posesia Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci.

Pe de alta parte, având în vedere dispozitiile art.295 Cod Proc.Civ., care reglementeaza caracterul devolutiv al caii de atac a apelului, probatiunea considerata de apelanta utila si pertinenta solutionarii pricinii putea fi administrata în cursul judecarii apelului.

Chiar si asa, curtea a considerat ca, în raport de împrejurarile cauzei si de motivul de nulitate a marcii invocat de reclamanta apelanta, era lipsit de relevanta continutul înscrisurilor detinute de OSIM în legatura cu cesiunea ulterioara a marcii (acesta fiind obiectul solicitarii de probatiune în apel), pentru considerente care se vor releva în cele ce urmeaza.

Astfel, din extrasul din registrul online al marcilor tinut de Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, aflat la dosarul de apel, curtea retine ca marca individuala, verbala SNEHA cu nr.076045 a fost înregistrata la data de 04.01.2007 pentru clasa de produse/servicii 11, la cererea formulata la data de 12.08.2004 de SC G&C SRL.

Potrivit aceluiasi extras, în prezent titularul marcii este intimata pârâta SC G&ST SRL, fiind mentionata si existenta cesiunii, publicata în BOPI nr.11/2005.

Potrivit contractului de import-export cu livrare succesiva si clauza de exclusivitate încheiat la data de 07.03.2004 si actului aditional încheiat la data de 23.05.2005 (depuse în fotocopie la filele 10-30 în dosarul primei instante, atât forma în limba engleza, cât si traducerea autorizata în limba româna), apelanta reclamanta a convenit în calitate de vânzator cu societatea comerciala SC G&C SRL în calitate de cumparator asupra vânzarii-cumpararii de bunuri precum candelabre, aplice, lustre, veioze si alte obiecte de iluminat, actul aditional amintit cuprinzând în art.1 mentiunea recunoasterii de catre cumparator a faptului ca vânzatorul este detinatorul exclusiv al marcii SNEHA, sub care produsele/serviciile ce reprezinta obiectul contractului sunt comercializate.

În raport de aceasta situatie de fapt, curtea retine temeinicia cererii de chemare în judecata a reclamantei, întemeiata pe dispozitiile fostului art.48 alin.1 lit.c din Legea nr.84/1998.

Astfel, din încheierea între parti a contractului de vânzare-cumparare amintit, asupra bunurilor produse si comercializate de apelanta reclamanta, rezulta prezumtia relativa ca SC G&C SRL, cumparatoarea, a cunoscut la data încheierii contractului, 07.03.2004, denumirea sub care aceste produse se aflau pe piata, denumirea cuprinsa si în numele comercial al vânzatoarei, iar aceasta prezumtie este confirmata de încheierea ulterioara a actului aditional, la data de 23.05.2005, ce cuprinde recunoasterea expresa a împrejurarii ca apelanta reclamanta foloseste pentru produsele sale denumirea SNEHA.

Or, desi la data de 07.03.2004, SC G&C SRL a contractat cu apelanta reclamanta si a luat astfel cunostinta despre folosirea de catre aceasta a denumirii de SNEHA pentru produsele pe care le produce si comercializeaza, la data de 12.08.2004 aceeasi societate a depus la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci cererea de înregistrare a marcii individuale verbale SNEHA pentru clasa de produse 11 - corpuri de iluminat, aparate electrice, cum ar fi calorifere, ventilatoare, adica exact pentru categoria de produse ce fac obiectul de activitate al reclamantei apelante.

Atitudinea subiectiva a solicitantului marcii rezulta astfel din probatoriul administrat ca fiind aceea de rea-credinta, concretizata în solicitarea de înregistrare a unei marci identice cu denumirea sub care reclamanta apelanta îsi desfacea pe piata româneasca propriile produse, astfel ca cererea de înregistrare nu a fost formulata în scopul prevazut de lege pentru aceasta operatiune, respectiv de a deosebi produsele sau serviciile titularului marcii de cele apartinând altor persoane (cum prevedea art.3 lit.a din Legea nr. 84/1998 în forma în vigoare la data depozitului), ci în scopul aproprierii unui semn utilizat de un alt subiect de drept si a beneficiilor rezultate din existenta anterioara pe piata a acestui semn.

Astfel cum în mod corect a aratat apelanta reclamanta, semnarea în anul 2005 a actului aditional la contractul de import-export, prin care SC G&C SRL recunoaste expres drepturile apelantei asupra marcii SNEHA, sub care se comercializeaza produsele sale, ulterior datei de depozit, 12.08.2004, nu face decât sa întareasca aceasta concluzie cu privire la reaua-credinta a titularului initial al marcii.

Este lipsita de relevanta împrejurarea ca în prezent titularul marcii nu mai este solicitantul initial, SC G&C SRL, marca fiind cesionata unei alte persoane juridice, SC G&ST SRL, deoarece conditiile de valabilitate a înregistrarii marcii se analizeaza raportat la momentul depozitului si la persoana titularului cererii de înregistrare (dupa regulile aplicabile nulitatii actului juridic), iar nelegalitatea constând în reaua-credinta a solicitantului nu se acopera prin transmiterea drepturilor asupra marcii.

Prin urmare, nulitatea opereaza indiferent de împrejurarea ca în acest moment marca are un alt titular, astfel încât curtea constata ca prima instanta a facut o gresita aplicare a prevederilor art.48 alin.1 lit.c din Legea nr. 84/1998, atunci când a verificat legalitatea înregistrarii marcii SNEHA.

În consecinta celor aratate devin lipsite de relevanta argumentele referitoare la cunoasterea de catre reprezentantul legal al intimatei-pârâte SC G&S T SRL a existentei si utilizarii semnului de catre apelanta reclamanta, fiind suficienta constatarea ca titularul cererii de înregistrare a cunoscut aceste împrejurari, constatare ce a rezultat din probatoriu, dupa cum s-a aratat mai sus.

De asemenea, nu prezinta relevanta pentru temeinicia actiunii (si, implicit, a caii de atac devolutive de fata) în ce conditii s-a realizat cesiunea marcii si persoana asociatilor celor doua societati si eventuala identitate dintre acestia sau dintre administratorii celor doua persoane juridice în discutie.

Nu este întemeiat capatul de cerere având ca obiect dispunerea publicarii hotarârii în BOPI, deoarece obligatia OSIM de publicare a hotarârii este prevazuta de Regula 32 alin.5 din Regulamentul aprobat prin HG nr.833/1998 (aplicabil rationae temporae prezentei cauze), alaturi de obligatia aceleiasi institutii de a face mentiunile necesare în Registrul National al Marcilor, astfel ca nu este necesara obligarea OSIM prin prezenta hotarâre la luarea unor masuri deja impuse prin actul normativ citat.

Mai retine curtea ca prin cererea de apel s-a solicitat si anularea contractului de cesiune încheiat între SC G&C SRL si intimata pârâta SC G&ST SRL.

O asemenea solicitare nu a fost formulata în fata primei instante, nefacând obiectul cererii de chemare în judecata sau al unei modificari ulterioare a actiunii, astfel încât nu poate fi primita direct în apel, în raport de prevederile prohibitive ale art.294 Cod Proc.Civ.

În temeiul consideratiilor mai sus expuse si în baza art.296 Cod Proc.Civ., curtea a admis apelul, a schimbat în tot sentinta apelata în sensul ca a admis cererea de chemare în judecata si a anulat înregistrarea marcii nr.076045 din 2004 SNEHA, având-o ca titular actual pe pârâta SC G&T SRL, a dispus radierea marcii mentionate din Registrul National al Marcilor si a pastrat celelalte dispozitii ale sentintei (sub aspectul respingerii capatului de cerere privind publicarea hotarârii).

În temeiul art.274 Cod Proc.Civ., a obligat societatea intimata la plata catre apelanta a sumei de 7522 lei cu titlu de cheltuieli de judecata în fond si apel.

Domenii speta

Spete similare