Partaj judiciar cu privire la terenuri agricole, Nelegalitatea desesizării instanţei cu privire la acţiunea reconvenţională, cu ignorarea prevederilor art.165 Cod procedură civilă, prin recomandarea înregistrării ei separat şi lăsarea ei nesoluţionat...

SECŢIA CIVILĂ MIXTĂ

MATERIE: DREPT CIVIL

OBIECTUL:

Partaj judiciar cu privire la terenuri agricole, Nelegalitatea desesizării instanţei cu privire la acţiunea reconvenţională, cu ignorarea prevederilor art.165 Cod procedură civilă, prin recomandarea înregistrării ei separat şi lăsarea ei nesoluţionată. Nelegalitatea disjungerii celor două acţiuni în situaţia în care legătura dintre ele este atât de strânsă încât modul de soluţionare a uneia afectează înrâuritor soluţionarea celeilalte acţiuni, chiar dacă una dintre ele ar fi fost în stare de judecată, iar cu privire la cealaltă se impunea administrarea unui probatoriu.

Temei de drept:Art.103, art.165 Cod procedură civilă.

Sursa secundară:Curtea de Apel Oradea

(Decizia civilă nr.1238/R din 8 octombrie 2009)

(dosar 603/35/2009)

Constată că, prin Sentinţa civilă nr. 177 din 14 februarie  2007  pronunţată de Judecătoria Beiuş s-a admis în parte acţiunea reclamantului  Bota Ioan, în contradictoriu cu pârâţii  B. A., J. M. , B.V. , B. M., B. P., H. S. , V. M. , Comisia locală pentru aplicarea Legii 18/91 Pocola, Comisia judeţeană  pentru aplicarea Legii 18/91  Bihor, şi în consecinţă s-a dispus partajarea imobilului nr. top.855/1 din c.f. 701 Petrani, prin dezmembrarea acestuia după cum urmează;

- nr. top .855/4 în suprafaţă de 380 m.p

- nr. top. 855/5 -,, - 305 m.p

- nr. top. 855/6 - ,, - 232  m.p.

 conform schiţei  întocmită de expert Tocuţ Teodor- Sorin. 

A fost atribuită reclamantului parcela cu nr. top. 855/5 Petrani, a fost obligat pârâtul B. A.  să lase reclamantului  în deplină posesie  şi proprietate imobilul nr. top.855/5, s-a luat act de renunţarea la judecată  a reclamantului cu privire la  capătul de cerere de obligare a pârâtului B. A. la despăgubiri şi a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de reclamantul reconvenţional  B.A..

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin acţiunea înreg. la 31 .08.2001, reclamantul B. I. a chemat în judecată pârâţii B. A. ,J. M. , B. V., B. M. şi B. P., solicitând partajarea imobilului nr. top 855/1 din c.f. 701 Petrani  formând un lot pentru reclamant şi altul pentru vechii proprietari obligând pârâtul B. Al. să-i lase în deplină posesie şi proprietate imobilul nou format în suprafaţă de 305 m.p. obligarea pârâtului la despăgubiri în sumă de 3.6oo.ooo  lei , cu cheltuieli de judecată .

La data de 12.10.2001 s-a înreg. la dosar cererea pârâtului  B. A.de anulare a titlului de proprietate , nespecificat,pe  motiv că foloseşte imobilele în cauză din anul 1958 şi le-a dobândit  prin cumpărare de la mama vitregă a reclamantului. Pe înscrisul respectiv şi care a fost apreciat de instanţă ca fiind cerere reconvenţională s-a făcut o menţiune ulterioară , cu  o scriere diferită „ solicit stabilirea proprietăţii,,.

Prin sentinţa civilă nr. 1662/2002, Judecătoriei Beiuş a respins acţiunea reclamantului , a admis cererea reconvenţională , dispunând dezmembrarea imobilului în cauză  stabilind în favoarea reclamantului reconvenţional drept de proprietate cu titlu de cumpărare , uzucapiune, partaj asupra parcelei nr. top 855/5 şi înscrierea dreptului în c.f.

Prin decizia civilă nr. 314/2006 Tribunalul Bihor a admis apelul formulat de reclamantul apelant B. I.  împotriva sentinţei civile pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza la instanţa de fond pentru o nouă judecată.

S-a apreciat  de instanţa de control  judiciar că instanţa de fond nu a analizat cererea reconvenţională privind anularea titlului de proprietate  şi totuşi în baza acesteia s-a dispus dezmembrarea imobilului,cu toate că  nu s-a formulat cerere în acest sens,  însă pentru clarificarea cadrului procesual  instanţa urmează să analizeze cauza în raport de obiectul acţiunii , precum şi de apărările invocate de părţi privind modul de dobândire a dreptului de proprietate  asupra imobilului în litigiu.

Pe baza actelor şi lucrărilor cauzei instanţa constată că imobilul nr. top 855/1 reprezentând în natură fâneţe în suprafaţă de 917 m.p. formează proprietatea mai multor titulari între care şi B. I. , asupra cotei de 305/917 părţi cu titlu de reconstituire în baza Legii nr. 18/91, drept întabulat prin încheierea  nr. 2185/2001  şi înscrisul B9 în C.F. 701 Petrani.

Cota parte de proprietate din terenul respectiv provine de la def B. I. , tatăl reclamantului  după cum confirmă şi probele administrate în cauză , astfel că pe această cotă i-a fost reconstituit reclamantului dreptul de proprietate , ca moştenitor al titularului dreptului.

Susţinerea pârâtului B. A. că ar fi dobândit acea suprafaţă de teren de la mama pârâtei H. S. ,(introdusă în judecată în această calitate la cererea pârâtului reclamant  reconvenţional), nu poate fi luată în considerare întrucât aceasta nu putea să vândă un teren care nu a fost proprietatea sa şi presupusa vânzare ,oricum nedovedită, nu  valorează titlu pentru justificarea posesiei , ca o condiţie a dobândirii dreptului de proprietate de către pârât .

 Din adeverinţa Primăriei comunei P. nr. 66/18.01.2002( fila 39 dosar fond) rezultă că  terenul în cauză  este situat în perimetrul  agricol al localităţii Petrani.

Din copia c.f. 701 Petrani rezultă că  terenul a aparţinut antecesorului reclamantului, def. B. I. , ce a fost proprietar asupra cotei de 6/18 părţi , ce corespunde  suprafeţei de 305 m.p.  cu care s-a înscris în CAP, asupra căreia  i-a fost reconstituit  reclamantului  dreptul  de proprietate ca moştenitor.

La judecarea în fond a cauzei( în şedinţa din 12 oct 2001), instanţa a dispus pârâtului B. A. să introducă acţiune separată pentru anularea titlului de proprietate şi stabilirea dreptului de proprietate  şi pârâtul ar fi trebuit să se conformeze celor dispuse de instanţă , lucru pe care nu l-a făcut , însă încheierea instanţei produce efecte , ea fiind o hotărâre parţială , potrivit art. 255 alin. 2 c.pr.civ.

In ce priveşte cadrul procesual nu prezintă relevanţă faptul că pârâtul nu şi-a înregistrat sub un alt dosar cererea sa pentru a fi soluţionată separat, el are libertatea să aleagă între a se judeca sau  nu , potrivit principiului disponibilităţii în procesul civil, însă are obligaţia să se conformeze celor dispuse de instanţă.

De aceea instanţa a dispus în rejudecarea cauzei ca” precizarea şi completarea cererii reconvenţionale ,,  să fie înregistrată ca acţiune de sine stătătoare , sub un alt dosar, având în vedere, pe de o parte cele dispuse de instanţa de fond  cu privire la cererea reconvenţională , iar pe de altă parte faptul că prin această precizare şi completare a cererii reconvenţionale, instanţa este investită la rejudecarea cauzei cu capete noi de cerere , împotriva disp art. 19 c.pr.civ.

Prin raportul de expertiză topo. întocmit de expert Tocuţ Sorin  s-a propus dezmembrarea  nr top 855/1  şi formarea a 2 loturi , având în vedere cota parte din terenul respectiv ce se află în proprietatea reclamantului , şi cu  care părţile au fost de acord , confirmând că suprafaţa de 305 m.p. din parcelă se află în folosinţa pârâtului .

In calitate de proprietar în cotă parte asupra trenului respectiv , reclamantul are potrivit disp art. 728 c.civil dreptul de a ieşi din indiviziune , iar potrivit art. 48o c.civil este îndreptăţit să revendice dreptul său de la pârâtul care îl deţine în mod nelegal

La dezbaterea în fond a cauzei reclamantul a declarat că renunţă la capătul de cerere cu privire la despăgubirile solicitate prin acţiunea introductivă.

Având în vedere aceste considerente instanţa a apreciat întemeiată acţiunea reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri, la data de 9.03.2007, în termen legal, a declarat apel pârâtul B. A.solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea rejudecării acesteia împreună cu precizarea şi completarea de acţiune reconvenţională, iar în subsidiar, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii reconvenţionale, aş a cum a fost precizată şi completată.

Prin Decizia civilă nr. 898/A/2007, Tribunalul Bihor a respins ca nefondat apelul formulat de pârât.

Împotriva acestei decizii, acelaşi pârât a formulat recurs, care a fost admis prin Decizia civilă nr. 599/2008-R a Curţii de Apel Oradea, care a casat decizia atacată şi a trimis cauza pentru o nouă judecare la Tribunalul Bihor, cu îndrumarea expresă de a asigura reunirea tuturor cererilor formulate de părţile din cauză, având ca obiect proprietatea asupra parcelei cu nr. top. 855/5 Petrani, pentru  asigura o soluţie unitară a pretenţiilor reciproce ale părţilor.

Prin decizia civilă nr.78/A din 12 martie 2009, Tribunalul Bihor a admis ca fondat apelul civil introdus de apelantul B. A.în contradictoriu cu intimaţii B. I., J. M., B. M., B. P., V. M., B.V., H. S., COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LG 18/1991 P. şi COMISIA JUDEŢEANĂ DE APLICARE A LG 18/1991 BIHOR  împotriva sentinţei civile nr. 177 din 14.02.2007 pronunţată de Judecătoria Beiuş, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă de fond pentru o nouă judecare, ţinând seama de considerentele prezentei decizii.

Cheltuielile de judecată urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei în fond.

Pentru a pronunţa această decizie, cu ocazia rejudecării apelului,s-a constatat că data de 6.11.2006 apelantul a depus la dosar o precizare şi completare a cererii reconvenţionale, la termenul din 14.02.2007, instanţa apreciind că această precizare şi completare nu se poate soluţiona împreună cu cererea principală întrucât cauza se află în rejudecare, dispunând astfel ca aceasta să fie scoasă din dosar şi înregistrată separat ca acţiune de sine stătătoare.

Ori, s-a reţinut că, această dispoziţie a instanţei nu s-a mai executat, nemaifiind făcută înregistrarea separată, astfel că în prezent nu există format un dosar distinct pentru această cerere.

Instanţa de apel a reţinut că, în raport de disp. art. 120 Cod procedură civilă, completarea la cererea reconvenţională formulată de pârât, putea fi sau soluţionată împreună cu cererea principală sau disjunsă şi judecată separat, astfel, prima instanţă, deşi a dispus disjungerea cererii, nu a procedat din oficiu la formarea unui nou dosar şi nu a acordat termen pentru soluţionarea cererii disjunse, deşi potrivit disp. art. 99 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară, prevede că în caz de disjungere, dosarul nou-format se repartizează aceluiaşi complet pentru respectarea principiului continuităţii, astfel că, odată cu disjungerea trebuia să fixeze şi termen şi să dispună înregistrarea noului dosar.

Faţă de toate acestea, având în vedere îndrumările date prin Decizia Curţii de Apel Oradea precum şi faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra precizării şi completării cererii reconvenţionale formulate de apelant, instanţa de apel a apreciat ca fondate criticile formulate de apelant prin motivele de apel, fiind necesară soluţionarea unitară a pretenţiilor reciproce ale părţilor, respectiv analizarea odată cu acţiunea principală şi a precizării şi completării cererii reconvenţionale.

Faţă de cele reţinute, tribunalul, în baza art. 297 Cod procedură civilă, a admis ca fondat apelul civil introdus de apelantul B. ALEXANDRU în contradictoriu cu intimaţii B. I., J. M., B. M., B. P., V. M., B. V., H. S., COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LG 18/1991 POCOLA şi COMISIA JUDEŢEANĂ DE APLICARE A LG 18/1991 BIHOR  împotriva sentinţei civile nr. 177 din 14.02.2007 pronunţată de Judecătoria Beiuş, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă de fond pentru o nouă judecare, ţinând seama de considerentele prezentei decizii.

Cheltuielile de judecată urmând a fi  avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B. I., solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei recurate cu consecinţa respingerii apelului şi menţinerii hotărârii instanţei de fond, ori în subsidiar retrimiterea cauzei spre rejudecare în apel, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului s-a arătat că soluţia tribunalului de trimitere a cauzei din nou la prima instanţă este nelegală şi încalcă dreptul la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Totodată s-au încălcat şi dispoziţiile de casare date de Curtea de Apel prin decizia nr.599/2008, care a trimis cauza  spre rejudecare la instanţa de apel şi nu la instanţa de fond. În plus, instanţa de apel nu putea să dispună trimiterea cauzei la Judecătorie întrucât recurentul nu ceruse decât casarea cu trimitere la tribunal sau modificarea deciziei date de instanţa de apel, astfel că nelegal, şi pronunţând practic un ultrapetit, instanţa de apel a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond. Totodată instanţa de apel care a pronunţat decizia în prezent recurată, trebuia să ţină seama şi de faptul că anterior, când mai fusese în calea de atac a apelului, recurentul de azi obţinuse câştig de cauză şi că nu i se putea crea a doua oară în apel o situaţie mai grea, prin deschiderea posibilităţii pârâtului de a-şi completa acţiunea reconvenţională, mai ales că în privinţa completării acţiunii reconvenţionale s-a invocat inadmisibilitatea şi tardivitatea ei, singurul aspect pe care instanţa de fond era ţinută să-l soluţioneze (în afara acţiunii principale) fiind acţiunea reconvenţională aşa cum a fost iniţial formulată, pe care de altfel instanţa l-a şi soluţionat în sensul respingerii acţiunii reconvenţionale. Completarea acţiunii reconvenţionale s-a dispus a fi înregistrată separat la instanţa de fond, iar faptul că n-a mai fost înregistrată separat, trebuia interpretat de instanţa de apel ca o renunţare la judecarea completării de acţiune reconvenţională, câtă vreme partea nu a cerut disjungerea de acţiunea principală, optând pentru înregistrarea ei separat.

Faţă de toate aceste considerente, decizia instanţe de apel este nelegală, ea trebuind să fi respins apelul ca nefondat.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.315 Cod procedură civilă, art.304 pct.6, 6 şi 9 Cod procedură civilă.

Intimatul pârât B. A., prin reprezentantul său, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică, fără cheltuieli de judecată.

Ceilalţi intimaţi pârâţi, deşi legal citaţi, nu s-au prezentat şi nici nu şi-au comunicat poziţia.

Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, instanţa a constatat că recursul este nefondat şi la respins în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:

Decizia instanţei de apel de a desfiinţa sentinţa instanţei de fond şi de a trimite cauza spre rejudecare este legală şi ţine seama de indicaţiile deciziei de casare date de instanţa de recurs prin decizia nr.599/2008 a Curţii de Apel Oradea.

Este evident că dispoziţia instanţei de casare a fost emisă în scopul judecării împreună a acţiunii reconvenţionale cu cea principală, fiind strict legate una de cealaltă, modul în care se soluţiona acţiunea reconvenţională având înrâurire hotărâtoare asupra soartei  acţiunii principale. Modul în care a procedat instanţa de fond atât în primul ciclu procesual cât şi în al doilea este profund nelegal şi neprocedural. În măsura în care apreciază că judecarea împreună a celor două acţiuni nu se justifică, avea la îndemână dispoziţia procedurală prevăzută de art.165 Cod procedură civilă, respectiv disjungerea celor două acţiuni, care presupunea în mod obligatoriu constituirea de către instanţa de fond a unui nou dosar în care să se judece acţiunea reconvenţională, întrucât pârâtul o investise deja cu această cerere. Neprocedând în acest fel, practic instanţa de fond i-a refuzat accesul la justiţie pârâtului reclamant-reconvenţional, cererea reconvenţională şi mai apoi completarea ei rămânând nesoluţionate, instanţa dezinvestindu-se într-un mod nelegal.

Nu sunt fondate susţinerile recurentului în sensul că prin decizia recurată lui i s-ar fi îngreunat situaţia şi s-ar fi ignorat câştigul de cauză obţinut în primul ciclu procesual în apel, deoarece în acel prim ciclu procesual în apel se reţinuse aspectul că acţiunea principală îi fusese respinsă fără a fi fost analizată, deci instanţa de apel nu se pronunţase pe fond în sensul că ar fi trebuit admisă acţiunea principală. Ca atare, în urma trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanţă nu exista nici un  impediment pentru a se formula completare la acţiunea reconvenţională rămânând la latitudinea instanţei de fond să aprecieze dacă era necesar să se judece în acelaşi dosar ambele acţiuni, ori puteau fi judecate separat dacă soluţia dintr-un dosar nu ar fi fost înrâuritoare asupra modului în care urma să se hotărască în celălalt dosar. Oricum, de vreme ce instanţa de apel a trimis cauza spre rejudecare fără a recomanda disjungerea acţiunilor sau fără a păstra soluţia instanţei de fond cu privire la modul în care a fost soluţionată acţiunea reconvenţională, înseamnă că cele două trebuiau judecate împreună.

Chiar dacă s-ar fi înregistrat separat acţiunea reconvenţională sau completarea ei, instanţa de fond ar fi trebuit să dispună conexarea lor, fiind indisolubil legate una de alta.

Este falsă ideea că nefiind înregistrată separat acţiunea reconvenţională sau completarea de acţiune reconvenţională, deşi aceasta a fost recomandarea instanţei, trebuia interpretată atitudinea pârâtului ca o renunţare la judecarea ei. Renunţarea trebuie să fie întotdeauna expresă, iar faptul că a apelat, respectiv recurat de fiecare dată când hotărârea nu viza şi acţiunea reconvenţională este tocmai o dovadă că nicidecum nu a existat intenţia de a renunţa la ea, după cum nici soluţionarea separată de acţiunea principală nu o dorea, aşa încât nu avea nici un interes să solicite el disjungerea celor două acţiuni cum în mod eronat sugerează recurentul că ar fi trebuit să procedeze pârâtul şi că nu instanţa de fond a procedat greşit.

Pentru toate aceste considerente, recursul apare ca nefondat şi în mod legal s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, care va trebui să judece şi să se pronunţe printr-o singură hotărâre, atât asupra acţiunii principale cât şi asupra acţiunii reconvenţionale aşa cum a fost completată şi precizată pentru a putea da o soluţie corectă în raport de analizarea şi administrarea probaţiunii ce se impune pentru ambele acţiuni, mai ales că în al doilea ciclu procesual instanţa de fond nu a motivat în nici un fel pentru ce considerente a dispus respingerea acţiunii reconvenţionale, după ce în primul ciclu procesual nu se motivase pe ce considerente se dispusese respingerea acţiunii principale.

Domenii speta

Spete similare