Legea 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor.

Legea 202/2010 privind unele masuri  pentru accelerarea solutionarii proceselor.

Judecata conform procedurii reglementate de art. 3201 din codul de procedura penala. Extinderea actiunii penale sau a procesului penal.  Nelegalitate.

art. 3201 si  art. 335 din codul de procedura penala

Potrivit art.3201 C. pr. pen., procedura speciala de judecata în cazul recunoasterii vinovatiei se aplica în situatia în care inculpatul declara ca recunoaste savârsirea faptelor retinute în actul de sesizare al instantei si solicita ca judecata sa se faca în baza probelor administrate în faza de urmarire penala. Instanta de judecata admite aplicarea acestei proceduri numai atunci când din probele administrate rezulta ca faptele inculpatului sunt stabilite si sunt suficiente date cu privire la persoana sa, fara sa mai fie necesara administrarea altor probe.

Rezulta, astfel, ca în atare situatie nu este aplicabila procedura extinderii actiunii penale sau a procesului penal, din moment ce judecata se margineste doar la faptele expuse în rechizitoriu.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A II-A PENALA,

DECIZIA NR. 690 DIN 04.04.2012)

Prin sentinta penala nr.122 din 01.02.2012 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b si lit. c C.p. cu aplic. 3201 alin. 7 C.p.p. si cu aplic. art. 37 lit. b C.p., a fost condamnat inculpatul N.N. la pedeapsa închisorii de 4 ani, sub aspectul savârsirii infractiunii de tâlharie (fapta din data de 15.10.2011).

S-a facut aplicarea art. 71 al.1 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen.

În baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e C.p. cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p. si cu aplic. art. 37 lit. b C.p., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 3 ani, sub aspectul savârsirii infractiunii de furt calificat (fapta din data de 19.06.2011).

S-a facut aplicarea art. 71 al.1 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen.

În baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit.e C.p. cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p. si cu aplic. art. 37 lit. b C.p., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 3 ani si 2 luni, sub aspectul savârsirii infractiunii de furt calificat (fapta din data de 20.09.2011).

S-a facut aplicarea art. 71 al.1 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen.

S-a constatat ca infractiunile care fac obiectul prezentei cauze sunt concurente.

În baza art. 33 lit. a C.p. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b C.p., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta hotarâre, urmând ca inc. sa execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporita la 4 ani si 6 luni închisoare.

S-a facut aplicarea art. 71 al.1 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen.

În baza art. 88 C.p., s-a dedus durata retinerii si a arestarii preventive de la 19.06.2011 la 20.06.2011, si de la 15.10.2011 la zi.

În baza art. 350 alin. 1 C.p.p., s-a mentinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 353 C.p.p. rap. la art. 161 alin. 3 C.p.p. rap. la art. 1357 Noul C.civ., a fost admisa actiunea civila formulata de catre partea civila F.I.V. si a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 euro, echivalent în lei la cursul BNR din ziua platii, reprezentând daune materiale.

În baza art. 353 C.p.p. rap. la art. 161 alin. 3 C.p.p. rap. la art. 998-999 C.civ., a fost admisa actiunea civila formulata de catre partea civila C.G. si obliga inc. la plata sumei de 600 lei, reprezentând daune materiale.

S-a luat act ca partea vatamata C.S. nu s-a constitut parte civila.

În baza art. 118 alin. 1 lit. e C.p., s-a confiscat de la inculpat suma de 20 lei, dobândita prin valorificarea telefonului mobil apartinând partii vatamate C.S.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecata în valoare de 1000 lei.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta a retinut ca prin rechizitoriul din data de 08.112011, emis în dosarul nr. 17651/P/2011 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a fost trimis în judecata, în stare de arest preventiv, inculpatul N.N., pentru savârsirea infractiunilor de tâlharie, prev. de art.211 alin.1-alin.2 lit. b si e cu aplicarea art. 37 lit. b C.p si a doua infractiuni de furt calificat prevazute de art.208-209 alin 1 lit. e C.p cu aplicarea art.37. lit. b C.p, toate cu aplicarea art.33 lit a Cp.

În cursul urmaririi penale, s-au administrat urmatoarele mijloace de proba: în ceea ce priveste infractiunea de tâlharie: plângere formulata de persoana vatamata F.I.V.; declaratie parte vatamata F.I.V.; declaratie martor P.N.I.; declaratie martor F.V.; proces-verbal din data de 15.10.2011; proces-verbal de recunoastere din grup din data d 15.10.2011 si planse foto; proces-verbal de recunoastere din grup din data de 25.10.2011 si plansa foto; proces-verbal de cercetare la fata locului din data de 16.10.2011 si plansa foto; declaratii învinuit N.N. Cu privire la infractiunea de furt din data de 19.06.2011: plângere formulata de persoana vatamata C.S.; declaratie parte vatamata C.S.; declaratie martor P.M.; declaratie martor S.I.C.; proces-verbal de recunoastere din grup din data de 31.10.2011 si plansa foto; proces-verbal din data de 19.06.2011; declaratie învinuit N.N.. Cu privire la infractiunea de furt din data de 02.09.2011: plângere formulata de persoana vatamata C.G.; declaratie parte-vatamata C.G.; declaratie martor I.V. si declaratii învinuit/inculpat N.N.

În cursul cercetarii judecatoresti, a fost audiat inculpatul N.N., în conformitate cu art.3201 alin. 3 C.pr.pen, asupra recunoasterii faptei si acordului de a se judeca în baza probelor administrate în cursul urmaririi penale.

Conform art. 3201 alin 4 C. pr. pen., instanta a apreciat ca se impune readministrarea probelor din faza urmaririi penale, pentru a se stabili fara echivoc încadrarea juridica a faptei din data de 15.10.2011 si au fost reaudiati: persoana vatamata F.I.V., martorul F.V. si martorul P.V.

Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt:

1. În seara zile de 15.10.2011, în timp ce inculpatul N.N. se afla sub influenta substantelor etnobotanice, a fortat usa stânga fata a autoturismului marca Peugeot 306, parcat pe strada Cricovului Bucuresti, ce apartinea partii vatamate F.I.V. si a patruns în interiorul acestuia, cu intentia de a-l porni si de a pleca cu el. Încercând sa porneasca autoturismul, inculpatul a fortat contactul iar apoi a distrus firele de la contact si bordul. Partea vatamata, întorcându-se acasa, l-a surprins pe inculpat în interiorul autoturismului sau, i-a cerut acestuia sa iasa, iar în momentul în care l-a amenintat ca anunta politia a fost lovit de catre acesta cu picioarele în mâna dreapta si în piciorul stâng încercând sa fuga. La imobilizarea inculpatului, partea vatamata a fost ajutata de catre fratele sau F.V. si de catre martorul P.N.I..

Situatia de fapt mai sus expusa a fost retinuta din declaratia partii vatamate coroborata cu declaratiile inculpatului si ale martorului F.V. care a aratat ca în seara zilei de 15.10.2011 a fost sunat de catre fratele sau care i-a cerut sa coboare, iar când a ajuns a observat ca se afla o persoana necunoscuta în masina fratelui. Martorul a mai aratat ca a deschis usa de la masina, l-a scos afara pe inculpat, l-a imobilizat si ca în timpul acestei operatiuni partea vatamata a fost lovita cu picioarele de catre inculpat. De asemenea, în fata instantei de judecata, martorul F.V. a mai învederat ca inculpatul nu a sustras din autoturism decât o bricheta, însa masina avea contactul farâmat deoarece acesta voia sa porneasca masina.

Martorul P.N.I. a întarit si el cele expuse mai sus, declarând ca a intervenit sa-i ajute pe fratii F. sa-l imobilizeze pe inculpat, fiind alarmat de tipetele acestora, ca inculpatul provocase distrugeri, si a sustras o bricheta din masina partii vatamate.

La sosirea lucratorilor de politie, anuntati prin dispecerat, a fost gasit inculpatul N.N. imobilizat de partea vatamata si cei doi martori iar, în urma legitimarii si a controlului corporal, asupra inculpatului a fost gasita bricheta electrica din bordul masinii astfel cum atesta procesul verbal încheiat la data de 15.10.2011 orele 22:45.

De asemenea în procesul verbal de cercetare la fata locului încheiat de catre organele de politie si din plansele foto atasate, s-a constatat ca automobilul prezenta urme de fortare a contactului, avea firele contactului rupte, sistemul de iluminare smuls, avea portiera stânga fata îndoita, plafoniera rupta la fel si bordul.

Din procesele verbale de recunoastere din grup a reiesit ca atât partea vatamata cât si martorul F.V. l-au indicat pe inculpatul N.N., ca fiind faptuitorul.

2. La data de 19.06.2011 în jurul orelor 16:00, inculpatul N.N. a abordat-o pe partea vatamata C.S. care se afla împreuna cu martorul P.M. în statia RATB L, situata pe bd-ul B.N, solicitându-i acesteia telefonul mobil pentru a efectua o convorbire. Partea vatamata a acceptat, la rugamintile inculpatului, sa-i înmâneze acestuia telefonul, însa inculpatul si l-a însusit si a plecat cu acesta. Ulterior l-a vândut martorului S.I.C. contra sumei de 20 lei. Cu aceasta suma inculpatul si-a cumparat substante etnobotanice, aceasta fiind si motivatia comiterii faptei.

Situatia de fapt descrisa mai sus, a rezultat din declaratia partii vatamate, declaratia inculpatului care a recunoscut savârsirea faptei împins de viciul substantelor etnobotanice, confirmata de declaratia martorului ocular P.M., care a aratat ca inculpatul s-a apropiat de persoana vatamata si dupa ce i-a cerut acesteia telefonul pentru a efectua o convorbire, a plecat cu telefonul.

De asemenea martorul S.I.C. a confirmat faptul ca a cumparat telefonul marca Nokia 1208 cu carcasa neagra de la inculpat contra sumei de 20 de lei.

Totodata, inculpatul a fost recunoscut de martorul S.I.C. la pozitia a doua din plansa fotografica, astfel cum a rezultat din procesul verbal de prezentare pentru recunoastere.

3. La data de 02.09.2011, în jurul orei 12:00, partea vatamata C.G. a oprit autoutilitara VW CRAFTER, pe strada N. sector 1, pentru a acorda ajutor unor colegi. A închis portiera însa fara a o asigura, astfel cum rezulta din declaratia acesteia. Inculpatul care locuieste pe strada susnumita, observând autoutilitara de colectare a gunoiului, în dreptul portii lui, a iesit din curte si nefiind nimeni în masina, a sustras doua telefoane mobile marcile Nokia C1 si Sony Ericsson ce apartineau partii vatamate, aflate pe bord. Unul dintre telefoane l-a vândut pentru suma de 30 de lei, cu care inculpatul si-a cumparat substante etnobotanice, iar celalalt l-a predat unui anume N.G. care urma sa-l valorifice si sa primeasca banii de la acesta.

Situatia de fapt retinuta mai sus a rezultat si din procesul verbal încheiat în data de 02.09.2011 de catre organele de politie ajunse la fata locului, care l-au condus la sectie pe inculpat, l-au legitimat si au facut investigatii în legatura cu savârsirea faptei.

Martorul I.V. a confirmat faptul ca aflându-se în incinta magazinului de pe strada B. sector 1 al carui administrator este, a vazut cum un client a cumparat un telefon cu suma de 50 de lei de la inculpat, pe care l-a recunoscut la prezentarea unui numar de 4 poze.

Inculpatul a recunoscut savârsirea faptei, iar în cursul judecatii a solicitat aplicarea dispozitiilor art. 3201 C.p.p.

În drept:

1. Fapta inculpatului N.N. care în seara zilei de 15.10.2011, a fortat usa stânga fata, a patruns în autoturismul marca Peugeot 306, parcat pe strada C. Bucuresti, ce apartinea partii vatamate F.I.V., cu intentia de a porni si de a pleca cu aceasta masina, a sustras bricheta electrica si în momentul în care a fost surprins a lovit-o pe partea vatamata cu picioarele în mâna dreapta si în piciorul stâng, pentru a-si asigura scaparea, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de tâlharie prevazuta de art.211 alin. 1 si alin. 2 lit. b si c C.pen cu aplicarea art 37 lit. b C.pen.

La termenul de judecata din data de 25.01.2012, în baza art. 335 alin. 1 C.p.p., instanta a extins actiunea penala cu privire la alte acte materiale, si anume încercarea inculpatului de a sustrage autovehiculul partii vatamate.

Pentru a nu crea o situatie defavorabila inculpatului, retinând în sarcina acestuia infractiunea de tâlharie, a readministrat probele din faza de urmarire penala, chiar si în conditiile în care inculpatul a solicitat aplicarea dispozitiilor art. 3201 C.p.p., cu scopul de a lamuri situatia de fapt, în vederea unei eventuale schimbari de încadrare juridica, si anume din infractiunea de tâlharie, în infractiunile de furt (în raport de bricheta) si loviri si alte violente (în raport de partea vatamata, pentru a nu-l da pe mâna politie). Numai ca readministrând probele din faza de urmarire penala în mod nemijlocit, instanta a constatat ca procurorul nu a retinut în mod complet situatia de fapt, în sensul ca inculpatul intrase în masina partii vatamate cu scopul de a sustrage masina, umblând la firele de contact, iar când a fost surprins, a lovit-o pe aceasta, pentru a-si asigura scaparea. Lecturând atent procesul-verbal de cercetare la fata locului si fotografiile din interiorul masinii, care atesta ca inculpatul a umblat la contactul masinii, rezulta ca si în faza de urmarire penala existau indicii ca inculpatul ar fi încercat sa sustraga autoturismul.

În aceste conditii, scopul exercitarii violentelor de catre inculpat a fost acela de a-si asigura scaparea, ca urmare a încercarii de a sustrage masina, neavând legatura cu bricheta. Dar, în situatia în care furtul de bricheta este în forma consumata, ca si violentele exercitate asupra partii vatamate de altfel, iar ambele acte materiale (sustragerea brichetei si încercarea de a sustrage masina, aplicând lovituri partii vatamate pentru a-si asigura scaparea) sunt savârsite asupra aceluiasi patrimoniu, în acelasi context, instanta de fond a retinut o singura infractiune, si anume infractiunea de tâlharie prevazuta de art.211 alin. 1 si alin. 2 lit. b si c  C.pen cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen.

Instanta de fond a apreciat ca faptul ca inculpatul a solicitat aplicarea art. 3201 C.p.p. nu împiedica instanta sa extinda actiunea penala pentru alte acte materiale, potrivit art. 335 C.p.p, atâta timp cât situatia de fapt retinuta în faza de urmarire penala nu este cea reala. Deoarece probele din cursul judecatii contureaza situatia de fapt corecta, instanta nu poate solutiona prezenta fapta decât prin raportare aceasta ultima situatie. Însa, având în vedere faptul ca inculpatul a solicitat aplicarea dispozitiilor art. 3201 C.p.p. si nu i se poate imputa vreo culpa în instrumentarea prezentului dosar, instanta aplica dispozitiile procedurale favorabile. Aceasta, în ciuda faptului ca, dupa extindere, instanta l-a întrebat daca recunoaste ca a încercat sa sustraga autoturismul, iar raspunsul sau a fost unul negativ. La urma urmei, inculpatul a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecata, asa cum a fost aceasta descrisa în actul de sesizare.

Din punct de vedere al laturii obiective a infractiunii, elementul material al infractiunii de tâlharie este unul complex, fiind constituit din actiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detentia unei persoane în scopul însusirii pe nedrept, si din actiunea de întrebuintare de violente, raportul dintre actiunea de întrebuintare de violente si cea de luare fiind acela de la mijloc la scop.

În cazul de fata elementul material consta în actiunile pricipale de incercare a inculpatului de a lua masina partii vatamate, fara consimtamântul acesteia, în scopul de a si-o insusi pe nedrept, încercare întrerupta de aparitia partii vatamate si sutragerea brichetei electrice din masina, precum si în actiunea secundara de lovire cu piciorele la nivelul corpului în scopul de a-si asigura scaparea. Având în vedere ca inculpatul a executat doua actiuni de sustragere una în forma tentativei si cealalta în forma consumata din acelasi patrimoniu apartinand partii vatamate F.I.V., instanta de fond a retinut ca sunt indeplinite conditiile furtului ce intra în componenta actiunii scop a elementului material al infractiunii de talharie.

În ceea ce priveste urmarea imediata a infractiunii de tâlharie, aceasta este una complexa, fiind compusa din lezarea relatiilor sociale referitoare la protectia patrimoniului persoanelor fizice si din lezarea relatiilor sociale care protejeaza integritatea fizica a persoanei. În speta, prin actul de violenta realizat de inculpat a fost lezata integritatea fizica a partii vatamate, aceasta din urma fiind lovita de inculpat pentru a-si asigura scaparea dupa ce a spart masina cu intentia de a si-o însusi si a sustras bricheta.

Legatura de cauzalitate exista si a fost dovedita prin recunoasterea savârsirii faptei de catre inculpat, declaratiile partii vatamate si declaratiile martorilor si procesul verbal de cercetare la fata locului.

Sub aspectul laturii subiective, fapta inculpatului de a patrunde în autoturismul apartinând partii vatamate prin fortarea portierei stânga fata, cu intentia de a o sustrage a-si însusi un bun din masina partii vatamate, urmata de întrebuintarea de violente a fost savârsita cu intentie directa, în sensul art.19 pct.1 lit. a) C. pen., având în vedere ca inculpatul a exercitat aceste violente cu scopul de a-si asigura scaparea dupa ce a fost surprins in interiorul automobilului.

2. Fapta inculpatului N.N., care la data de 19.06.2011, în jurul orelor 16:00, în statia L., pe bd. B.N., a abordat-o pe partea vatamata C.S. solicitându-i telefonul mobil marca Nokia 1208 sa efectueze o convorbire, dupa care a plecat cu telefonul, însusindu-si-l pe nedrept, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat prevazuta de art.208 alin. 1-209 alin 1 lit e.

3. Fapta inculpatului N.N., care la data de 02.09.2011, în jurul orei 12:00, si-a însusit doua telefoane mobile marcile Nokia C1 si Sony Ericsson ce apartineau partii vatamate C.G., aflat în timpul serviciului pe strada N. sector 1 Bucuresti, de pe bordul autoutilitarei marca VW CRAFTER, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat prevazuta de art.208 alin 1-209 alin 1 lit e C.pen.

Instanta a retinut ca infractiunile au fost savârsite în stare de recidiva postexecutorie prevazuta de art.37 lit b C.pen. Potrivit fisei de cazier judiciar inculpatul a fost condamnat prin s.p nr.1558/29.09.2004 a Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr.2134/22.11.2004 a Curtii de Apel Bucuresti la o pedeapsa de 5 ani închisoare (primul termen al recidivei postexecutorii) pentru savârsirea infractiunii de complicitate la furt calificat art. 20 rap. la art. 208 alin.1, alin 4-209 alin 1 lit. a,e,g,i C.pen. Din aceasta pedeapsa inculpatul a fost liberat conditionat la data de 05.09.2007 cu un rest neexecutat de 577 zile, iar fapta dedusa judecatii (al doilea termen al recidivei postexecutorii) a fost comisa dupa expirarea acestei perioade.

La individualizarea pedepselor, instanta de fond a avut în vedere disp. art. 320 ind.1 alin. 1 si 7 C. proc. pen., modul si mijloacele de savârsire a faptelor, scopul urmarit, împrejurarile în care fapta a fost comisa, urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si persoana si conduita inculpatului.

Instanta de fond a mai avut în vedere ca cele trei infractiuni au fost comise de catre inculpat aflat sub influenta substantelor etnobotanice, printr-un mod de operare constant, inculpatul procedând la sustragerea de bunuri mobile usor vandabile pe care le comercializa la preturi sub valoarea acestora,banii utilizându-i la cumpararea de substante halucinogene.

În legatura cu persoana inculpatului, acesta are vârsta de 26 de ani, nu este casatorit, nu are ocupatie, este consumator de substante etnobotanice de 5 ani, este recidivist si perseverent pe calea infractionala, acesta fiind anterior de mai multe ori condamnat si sanctionat administrativ pentru infractiuni contra patrimoniului, ceea ce denota ca infractiunile judecate în prezentul dosar nu sunt cazuri izolate.

Pe parcursul procesului penal, inculpatul a colaborat cu organele judiciare, a recunoscut faptele retinute în sarcina sa, a justificat savârsirea acestora prin necesitatea de a-si procura droguri si a declarat ca este de acord sa repare prejudiciile create partilor vatamate.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs inculpatul N.N., fara sa expuna motivele.

Cu ocazia dezbaterilor, aparatorul inculpatului a criticat hotarârea pentru nelegalitate în ce priveste condamnarea pentru savârsirea infractiunii de tâlharie în conditiile în care acesta nu a recunoscut fapta, neexistând nici un fel de dovada cu privire la intentia lui de a sustrage autoturismul. S-a mai sustinut ca este vorba de o infractiune de distrugere, motiv pentru care se solicita admiterea recursului si, schimbarea încadrarii juridice a faptei în infractiunea prev. de art. 217 alin.1 C. pen. Cu privire la infractiunile de furt, arata ca acestea au fost recunoscute de catre inculpat si solicita aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus având în vedere atitudinea de recunoastere si faptul ca se afla sub influenta consumului de substante etnobotanice.

De asemenea, inculpatul a depus la dosar un memoriu în care contesta utilizarea violentei, solicitând schimbarea încadrarii juridice pentru fapta din 15.10.2011 în infractiunea de furt, mentinându-si solicitarea de aplicare a dispozitiilor art.3201 C.pr.pen. si invoca în favoarea sa faptul ca este consumator de etnobotanice.

Cu ocazia solutionarii recursului, a fost audiat inculpatul la solicitarea expresa a acestuia.

Examinând cauza în temeiul art.3856 alin.1 si 3 C.pr.pen., Curtea constata ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Curtea apreciaza ca prima instanta a facut o gresita aplicare a legii.

Potrivit art.3201 C.pr.pen., procedura speciala de judecata în cazul recunoasterii vinovatiei se aplica în situatia în care inculpatul declara ca recunoaste savârsirea faptelor retinute în actul de sesizare al instantei si solicita ca judecata sa se faca în baza probelor administrate în faza de urmarire penala. Instanta de judecata admite aplicarea acestei proceduri numai atunci când din probele administrate rezulta ca faptele inculpatului sunt stabilite si sunt suficiente date cu privire la persoana sa, fara sa mai fie necesara administrarea altor probe.

Rezulta, astfel, ca în atare situatie nu este aplicabila procedura extinderii actiunii penale sau a procesului penal, din moment ce judecata se margineste doar la faptele expuse în rechizitoriu.

În speta, inculpatul N.N. a fost trimis în judecata pentru savârsirea a trei infractiuni, respectiv tâlharie prev. de art.221 alin.1 lit.b si c C.pen. (fapta comisa în data de 15.10.2011); furt calificat prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e C.pen. (fapta din 19.06.2011) si furt calificat prev. de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.e C.pen. (fapta comisa în data de 02.09.2011).

În fata primei instante, inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prev. de art.3201 C.pr. pen. iar cu ocazia audierii, asa cum rezulta din declaratia de la fila 20, a recunoscut în totalitate faptele astfel cum au fost expuse în actul de sesizare si a solicitat ca judecata sa aiba loc doar în baza probelor administrate în cursul urmaririi penale, precizând ca a luat cunostinta de aceste probe cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, mentionând în mod expres ca nu solicita administrarea de probe noi.

Instanta de fond a procedat la administrarea probelor din cursul urmaririi penale, iar la termenul din 25.01.2012, a pus în discutie extinderea actiunii penale conform art.335 alin.1 C.pr.pen., cu privire la fapta inculpatului de a încerca sa sustraga autoturismul partii vatamate F.I.V. (fapta din 15.10.2011) si asa cum rezulta din încheierea de la aceeasi data, s-a si pronuntat în sensul extinderii conform celor puse în discutie.

Inculpatul nu a recunoscut aceasta fapta.

Prin sentinta recurata, instanta de fond a retinut în sarcina inculpatului si fapta de încercare de sustragere a autoturismului, fara ca aceasta împrejurare sa influenteze încadrarea juridica a infractiunii comisa în data de 15.10.2011, dispunându-se condamnarea inculpatului în baza art.211 alin.1 si alin.2 lit.b si c C.pen., în conformitate cu încadrarea juridica stabilita prin rechizitoriu.

Fata de cele expuse, se constata ca extinderea actiunii penale este nelegala, instanta însasi manifestând îndoieli cu privire la aceasta solutie, asa cum rezulta din considerentele hotarârii atacate.

Solutia pronuntata de prima instanta prezinta evidente contradictii caci, în conditiile în care a considerat necesara extinderea actiunii penale si a procedat la administrarea probelor, în mod evident nu mai putea face aplicarea art.3201 C.pr. pen., cu atât mai mult cu cât, asa cum s-a aratat, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei pentru care s-a dispus extinderea.

Aparent, este vorba despre un aspect pur formal, lipsit de consecinte juridice, însa asa cum s-a aratat, este vorba despre nelegalitatea hotarârii recurate si chiar daca a fost mentinuta aceeasi încadrare juridica pentru actele materiale ce intra în continutul constitutiv al infractiunii complexe de tâlharie, nelegalitatea hotarârii se impune a fi înlaturata în ce potriveste aplicarea art.335 C.pr.pen. pentru a nu se mentine o gresita condamnare a inculpatului pentru fapta de încercare de sustragere a autoturismului.

În opinia instantei de recurs, chiar facând abstractie de principiul non reformatio in pejus, trebuie mentinuta aplicarea dispozitiilor art.3201 C.pr.pen. întrucât, asa cum s-a aratat, în speta au fost îndeplinite toate conditiile legale pentru aplicarea procedurii simplificate de judecata.

Celelalte critici formulate de inculpat sunt nefondate.

Modificarea de atitudine în fata instantei de recurs prin negarea comiterii actelor de violenta este nejustificata, având în vedere declaratia pe care inculpatul a dat-o în fata primei instante, faptul ca rezulta ca a avut deplina cunostinta de materialul probator administrat în cursul urmaririi penale si de continutul rechizitoriului, inclusiv în ceea ce priveste descrierea faptelor, respectiv de acuzatia care i s-a adus, pe care a înteles sa o recunoasca în totalitate.

În raport de pozitia inculpatului, de faptele ce i se imputa si probele administrate, se constata ca situatia de fapt a fost just retinuta prin actul de sesizare, iar încadrarea juridica este corecta, neexistând temeiuri pentru schimbarea acesteia prin retinerea, referitor la fapta din 15.10.2011, a infractiunilor de distrugere si furt calificat comise în concurs, în locul infractiunii de tâlharie.

Sub acest aspect, hotarârea instantei de fond este legala si temeinica, în cuprinsul hotarârii evidentiindu-se argumente pertinente referitor la întrunirea elementelor constitutive ale infractiunii de tâlharie.

Se constata, de asemenea, ca nu exista temeiuri nici pentru reindividualizarea pedepselor. Instanta de fond a avut în vedere dispozitiile art.3201 alin.7 C. pr. pen. si, cu toate ca inculpatul a comis infractiunile în stare de recidiva postexecutorie, desi acesta a mai fost condamnat anterior prin alte doua sentinte penale pentru savârsirea infractiunii de furt calificat si este consumator de substante etnobotanice si nu are o ocupatie stabila, a pronuntat o hotarâre favorabila inculpatului, aplicând pedepse orientate catre minimul special.

De asemenea, aplicând tratamentul sanctionat specific concursului de infractiuni, instanta a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, pe care a sporit-o cu numai 6 luni închisoare, sporul de pedeapsa fiind justificat prin raportare la numarul si gravitatea infractiunilor comise.

Drept urmare, în temeiul art.38515 pct.2 lit.d C.pr.pen., Curtea va admite recursul, va casa în parte sentinta si rejudecând:

Va înlatura aplicarea art.335 alin.1 C.pr. pen. privind extinderea actiunii penale în ce-l priveste pe inculpatul N.N. cu referire la fapta din 15.10.2011, extindere dispusa prin încheierea din 25.01.2012.

În consecinta, va dispune în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b si lit. c C.p. cu aplicarea 3201 alin. 7 C.p.p. si cu aplic. art. 37 lit. b C.p., condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 4 ani, sub aspectul savârsirii infractiunii de tâlharie (fapta din data de 15.10.2011), astfel cum a fost retinuta prin actul de sesizare.

În baza art. 71 al.1 C.pen. va aplica pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen.

În baza art. 33 lit. a C.p. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b C.p., va contopi aceasta pedeapsa cu pedepsele de 3 ani si de 3 ani si 2 luni închisoare aplicate în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e C.p. cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p. si cu aplic. art. 37 lit. b C.p., urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, sporita la 4 ani si 6 luni închisoare.

În baza art. 71 al.1 C.pen. va aplica pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen.

Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei.

Conform art.38517 alin.4 C. pr. pen., va deduce preventia de la 19.06.2011 la 20.06.2011 si de la 15.10.2011 la zi.

Conform art.192 alin.3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare în recurs vor ramâne în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu, în valoare de 200 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justitie.

Domenii speta

Spete similare