Restituirea pentru refacerea urmăririi penale, determinată de lipsa procesului verbal de sesizare din oficiu.

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MUREŞ

Târgu Mureş

SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. 168/102/2010 (Număr în format vechi 421/2010)

SENTINŢA PENALĂ NR. 75

Şedinţa publică din 20 mai 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE: S.D.

GREFIER: S.T.T.

Cu participarea doamnei procuror C.C., din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Tg.Mureş.

Pe rol fiind pronunţarea asupra soluţiei aduse cererii formulate de apărătorul ales al inculpatului S.I., privind restituirea cauzei la parchet în vederea refaceri urmăriri penale.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal .

S-a făcut referatul cauzei după care:

Mersul dezbaterilor şi susţinerile în fond asupra cererii au fost consemnate în cuprinsul încheierii din 18 mai 2011, când pronunţarea asupra cererii a fost amânată pentru data de astăzi, 20 mai 2011.

TRIBUNALUL

Prezentarea sesizării

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Tg.Mureş, din data de 20 ianuarie 2010, emis în dosarul nr. 22/d/P/2007, s-a dispus:

I. Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului S.I., zis „Purţi”, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000;

- art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

- art.2 alin.1 şi 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

II. Scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului de sub acuza săvârşirii infracţiunii prev. de art.2 alin.1 şi 2 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că în perioada 2004-2005 ar fi oferit şi vândut droguri de mare risc, întrucât faptei sale îi lipsea unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

III. Disjungerea cauzei cu privire la alţi făptuitori investigaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art.2 şi art.4 din Legea nr.143/2000, în vederea definitivării cercetărilor de către Serviciul Teritorial Tg.Mureş – D.I.I.C.O.T.

În actul de inculpare s-a arătat în esenţă, faptul că inculpatul în datele de 28 iunie 2004 şi 18 mai 2006, cu ocazia unor percheziţii corporale efectuate asupra sa, organele de poliţie au găsit asupra sa droguri de risc pentru consum propriu.

Cu ocazia audierii numiţilor E.G. şi E.T., în calitate de învinuiţi, aceştia au recunoscut că fragmentele vegetale de cannabis găsite la domiciliul lor, în urma efectuării percheziţiei domiciliare din 02.11.2004, le aparţin amândurora, declarându-se consumatori, aspect care a fost confirmat de testele de sânge. În ceea ce priveşte provenienţa drogurilor aceştia au arătat că provin de la inculpatul S.I.. Ca mod de acţionare a inculpatului numitul E.T., în declaraţia sa de învinuit a arătat că se deplasau împreună cu un taxi la un apartament undeva în zona Fortuna, el rămânea în taxi, iar inculpatul aducea marfa pe care o plasa rapid, pentru a nu fi găsită în posesia lui.

Declaraţiile celor doi consumatori au fost susţinute şi de declaraţia numitului K.A.I., care la rândul său a arătat că a cumpărat de aproximativ 3-4 ori droguri de la inculpat, apelându-l telefonic pe acesta şi însoţit de Gil s-au întâlnit la barul ONIX situat în cadrul complexului Dacia. De acolo împreună, cu maşina lui, s-au deplasat pe str.Predeal la o casă unde inculpatul a intrat şi a venit cu marfa. El împreună cu Gil şi prietena inculpatului, numita Carmen, au aşteptat în maşină.

Cu ocazia audierii în calitate de învinuit al numitului Mureşan Jozsef acesta a recunoscut relaţia lui cu inculpatul şi, astfel, şi implicarea lui în vânzarea de droguri, în special cannabis, aceste susţineri fiind confirmate şi de martora Biriş Anamaria.

De asemenea, s-a reţinut în sarcina inculpatului, că acesta în perioada 2004-2005, în mod repetat (4 acte materiale), a procurat, oferit şi vândut droguri de risc.

Se mai arată că în data de 2 octombrie 2006 inculpatul i-a oferit colaboratorului sub acoperire „Attila” o pastilă în formă,de inimă de culoare roz, afirmativ Ecstasy.

Cu ocazia desfăşurării cercetării judecătoreşti, prin cererea depusă la dosar (filele 164-166), inculpatul, prin apărător ales a solicitat restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale şi a actului de sesizare invocând lipsa actului de sesizare al instanţei.

Opinia instanţei:

Analizând cererea de restituire a cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art.221 Cod procedură penală, organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunţ, sau se sesizează din oficiu când află pe orice altă cale că s-a săvârşit o infracţiune. În cazul în care organele de urmărire penală se sesizează din oficiu, încheie un proces-verbal în acest sens.

În prezenta cauză, instanţa constată însă că nu avem nici unul din modurile de sesizare enumerate limitativ de art.221 Cod procedură penală.

În mod evident, sesizarea nu s-a făcut prin plângere sau denunţ, neexistând asemenea acte la dosarul cauzei.

În rechizitoriu, procurorul face afirmaţii generale şi totul neclare (aparent chiar şi contradictorii) cu privire la modul de sesizare, fiind menţionate două dosare în care a apărut şi inculpatul S.I..

Astfel, se arată că acesta „a intrat în atenţia organelor de urmărire penală pentru fapte ce intră sub incidenţa Legii 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri”, fiind în anturajul numitului Mitrache Dorel.

Din această parte a expunerii nu rezultă cu claritate ce calitate avea S.I. în acel dosar, dacă s-au făcut cercetări şi faţă de el şi cum s-au finalizat acestea (trimitere în judecată, neîncepere, scoatere de sub urmărire penală, disjungere, etc.), menţionându-se doar că Mitrache Dorel a fost trimis în judecată iar S.I. a declarat că este doar consumator de droguri.

În continuare, se arată că în perioada 2004-2005, B.C.C.O. Mureş „se sesizează din oficiu sau este sesizată”  cu privire la fapte relative la traficul şi consumul ilicit de droguri, pe raza judeţului Mureş, fapte în care era implicat şi S.I. singur, sau împreună cu alte persoane.

Remarcăm din nou generalitatea şi neclaritatea expunerii, fiind imposibil a înţelege din rechizitoriu, cum a avut loc, în concret, sesizarea organelor de urmărire penală. („se sesizează din oficiu sau este sesizată”?!)

Ceea ce se poate deduce este că iniţial au fost formate dosare distincte care ulterior au fost reunite, formându-se un singur dosar (nu se indică numărul acestuia sau numărul dosarelor reunite), în care prin ordonanţa procurorului din 28 septembrie 2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea prevederilor art.181 faţă de unele persoane implicate şi disjungerea cauzei faţă de învinuitul S.I., pe considerentul unei mai bune înfăptuiri  a justiţiei.

De asemenea, în partea introductivă a rechizitoriului se precizează că la data de 28 iunie 2004, învinuitul S.I. a fost reţinut de organele de poliţie pentru „alte acuze”, iar cu ocazia introducerii în arestul IPJ Mureş, la percheziţia corporală, a fost găsită asupra sa, în buzunarul pantalonului, o biluţă, respectiv o folie de staniol care conţinea fragmente vegetale de culoare verde-gălbui, în urma analizei de specialitate stabilindu-se că e vorba de cannabis.

Acestea sunt singurele precizări în legătură cu modul de sesizare al organelor de urmărire penală.

Astfel cum am arătat la dosarul cauzei nu există o plângere sau un document în legătură cu faptele imputate inculpatului S.I. şi care fac obiectul prezentei cauze, ceea ce conduce prin excludere la concluzia că sesizarea organelor de urmărire penală s-a făcut din oficiu.

Conform dispoziţiilor art.221 Cod procedură penală, citat mai sus, în situaţia în care organul de urmărire penală se sesizează din oficiu, se încheie un proces-verbal în acest sens, rolul acestui proces fiind tocmai de a consemna manifestarea de voinţă şi de a descrie faptele, respectiv infracţiunile despre săvârşirea cărora a luat la cunoştinţă organul de urmărire penală.

Existenţa acestei sesizări din oficiu, respectiv a procesului-verbal în care se materializează această manifestare de voinţă reprezintă condiţia „sine qoua non”, pentru începerea urmăririi penale, astfel cum rezultă din prevederile art.228 alin.1 Cod procedură penală: „Organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art.221, dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale…”.

În prezentul dosar însă, un astfel de proces-verbal de sesizare din oficiu nu există. Deşi instanţa a cordat mai multe termene (încheierea de şedinţă din 21 februarie 2011, -fila 160, încheierea de şedinţă din 21 martie 2011, -fila 169) pentru ca acest act să fie depus la dosarul cauzei plecând de la ipoteza că ar exista în materialitatea lui, fiind eventual depus la dosarul de casă sau în alt dosar disjuns, acest lucru nu a fost posibil.

În urma solicitărilor instanţei, procurorul de şedinţă a precizat că, în opinia parchetului procesul-verbal aflat la fila 34 dosar urmărire penală, încheiat la data de 28 aprilie 2004 de către lucrătorii din cadrul Arestului IPJ Mureş, cu ocazia introducerii inculpatului S.I. în arest, ocazie cu care la percheziţia corporală s-a constatat că acesta deţine asupra lui o folie de staniol cu o cantitate mică de cannabis, constituie procesul-verbal de sesizare din oficiu.

Această susţinere nu poate fi primită, deoarece:

1.)art.221 Cod procedură penală se referă la sesizarea ”organului de urmărire penală”.

2.)art.201, a cărui denumire marginală este „Organele de urmărire penală” arată în concret care sunt acestea, făcând referire la procurori şi organele de cercetare penală (art.201 alin.1 „Urmărirea penală se efectuează de către procurori şi de către organele de cercetare penală”).

În mod evident, procesul-verbal la care face referire parchetul nu este întocmit şi semnat de procuror.

Singura variantă posibilă, pentru ca acest proces-verbal să poată fi asimilat unui proces-verbal de sesizare din oficiu ar fi fost ca el să fie întocmit şi respectiv semnat de organele de cercetare penală.

Potrivit dispoziţiilor art.201 alin.2 Cod procedură penală, organele de cercetare penală sunt organele de cercetare le poliţiei judiciare, desemnarea acestora fiind reglementat în alin.3 şi organele de cercetare specială.

Nefiind vorba în mod evident de organe de cercetare specială (instituţie reglementată în mod distinct de art.208 Cod procedură penală), instanţa a făcut demersuri pentru a afla dacă persoanele care au întocmit şi semnat procesul-verbal, făceau sau nu parte la data întocmirii acestuia din organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare, astfel cum sunt acestea reglementate de art.201 alin.2, 3 şi art.207 Cod procedură penală (fila 182).

În răspunsul primit se arată că la data de 28 iunie 2004, agentul şef de poliţie Z.C. şi agentul şef de poliţie Covaciu Eugen nu făceau parte din structurile poliţiei judiciare.

În lumina celor mai sus arătate procesul-verbal indicat de parchet nu poate constitui un proces-verbal de sesizare din oficiu şi nu poate fi asimilat unui astfel de act.

În condiţiile în care organul de urmărire penală nu este legal sesizat şi urmărirea penală nu este legal începută, nici instanţa de judecată nu poate fi legal sesizată.

Lipsa de sesizare prevăzut de lege atrage lipsirea de valabilitate a rezoluţiei de începere a urmăririi penale (nulitate relativă) şi, faţă de prevederile art.263 alin.1, nulitatea absolută a rechizitoriului, situaţie în care unicul remediu procesual este restituirea cauzei la procuror, în temeiul art.332 alin.2 Cod penal (nerespectarea dispoziţiilor privind sesizarea instanţei), pentru refacerea urmăririi penale. (în acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr.219/7 aprilie 2008, completul de 9 judecători).

O altă soluţie nu este posibilă nici din perspectiva mai largă, a principiilor care guvernează întregul proces penal, deoarece s-ar înfrânge atât principiul legalităţii, cât şi principiul oficialităţii, instituite de art.2 Cod procedură penală.

În lumina celor mai sus arătate, instanţa va dispune, în baza art.332 alin.2 Cod procedură penală, restituirea cauzei procurorului, respectiv Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Tg.Mureş, în vederea refacerii urmăririi penale.

3.Cheltuieli judiciare:

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 332 alin. 2 Cod procedură penală, restituie cauza procurorului, respectiv Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Tg. Mureş, în vederea refaceri urmăriri penale.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de recurs în termen de 3 zile de la comunicare pentru inculpatul S.I. şi de la pronunţare  pentru procuror.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 mai 2011.

Preşedinte,Grefier,

S.D.S.T.T.

Fiind plecată în concediu de odihnă,

semnează grefier şef,

  C.S.

Domenii speta

Spete similare