Respingerea acţiunii civile formulată de către persoana care s-a subrogat în toate drepturile asiguratului

Art. 19 alin. 2 Cod procedură penală

Asigurătorul care a despăgubit asiguratul este, potrivit art. 2210 alin. C. civil, subrogat în toate drepturile acestuia împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.

Cu toate acestea, societatea de asigurare nu se regăseşte printre titularii acţiunii civile, expres şi limitativ prev. de art. 19 alin. 2 Cod procedură penală, astfel încât acţiunea civilă nu poate fi exercitată în cadrul procesului penal, însă partea civilă are la îndemână calea acţiunii în faţa instanţei civile.

Acțiunea societății de asigurare care a despăgubit persoana păgubită prin comiterea infracțiunii de distrugere, în baza unui contract de asigurare facultativă de bunuri nu este admisibilă în cadrul procesului penal, instanța fiind în imposibilitatea de a-i recunoaște calitatea de persoană vătămată, respectiv calitatea de parte civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş la data de 18.01.2018 sub nr. xxx partea civilă SC E. R. A. R. SA au declarat apel împotriva sentinţei penale nr. xxx pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş. 

În motivarea apelului, partea civilă solicită admiterea acţiunii civile aşa cum a fost formulată şi obligarea inculpatului la plata despăgubirilor solicitate.

A fost asigurată asistenţa juridică prin apărător desemnat din oficiu.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa de control retine următoarea situaţie de fapt:

Prin sentinţa penală nr. xxx pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 alin. 1,2,10 Cod de procedura penală, raportat la art. 253 alin. 4 Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin.2 lit.a Cod penal şi a art. 41 alin.1 Cod penal, inculpatul R.L.L. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere.

În temeiul art. 15 alin. 2 Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 83 Cod penal din 1969, revoca suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare, aplicată prin decizia penală nr. xxx a Curţii de Apel Târgu-Mureș, s-a dispus executarea acesteia fără a se contopi pedeapsa principală de 1 an închisoare şi aplică inculpatului pedeapsa principală rezultanta de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere în stare de recidiva postcondamnatorie.

În temeiul art. 72 alin.1 Cod penal, s-a depus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului din 18.05.2017 până la 02.06.2017.

În temeiul art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale de 1 an închisoare, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării, sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, cu titlul de pedeapsa complementară acesteia.

În temeiul art. 45 alin. 2, 3 lit.b Cod penal, raportat la art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, i s-au aplicat pedepsele complementare cele mai grele şi i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării, sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, cu titlul de pedeapsa complementară rezultanta

În temeiul art. 65 Cod penal, i-a fost interzis inculpatului exerciţiul aceloraşi drepturi a căror exercitare i-a fost interzisă ca pedeapsa complementară pedepsei principale, respectiv cele prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, din momentul rămânerii definitive până la executarea sau considerarea că executată a pedepsei principale de 1 an  închisoare, cu titlul de pedeapsa accesorie acesteia.

În temeiul art. 45 alin. 2, 3 lit. b, alin.5 Cod penal, raportat la art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, i s-au aplicat pedepsele accesorii cele mai grele şi interzice inculpatului exerciţiul drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, din momentul rămânerii definitive, până la executarea sau considerarea că executată a pedepsei principale de 3 ani închisoare, cu titlul de pedeapsa accesorie rezultanta.

În temeiul art.399 alin.1 Cod de procedura penală, s-a menţinut măsura preventiva a controlului judiciar aplicată inculpatului, în conţinutul în care a fost aplicată şi menţinută.

În temeiul 397 Cod de procedura penală, raportat la art. 19 Cod de procedura penală, raportat la art. 1357 Cod civil, s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de SC E.  România A.R. SA, cu sediul în xxx în contradictoriu cu inculpatul.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedura penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei totale de 3760 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, 3700 lei din suma totală fiind aferenţi fazei de urmărire penală.

S-a dispus ca suma de 260 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu din faza de urmărire penală, să fie avansată din fondurile Ministerului de Justiţie, către Baroul Mureş.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut pe latura civilă următoarele:

Pentru ca inculpatul să răspundă civil în procesul penal, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii prevăzute de art. 19 Cod de procedura penală, cu referire la art. 1357 Cod civil şi art. 1381 Cod civil şi urm.

Acestea sunt: existenta manifestării de voinţă a persoanei vătămate  de a fi despăgubita în cadrul procesului penal; existenţa faptei ilicite ale inculpatului; existenţa prejudiciului suferit de persoana vătămată ca urmare a săvârşirii de către inculpat a faptei ilicite; existenţa unei legături de cauzalitate intre fapta ilicită şi prejudiciu; existenţa vinovăţiei inculpatului care a cauzat prejudiciul; prejudiciul persoanei vătămate constituită parte civilă să fi fost cauzat prin săvârşirea infracţiunii pentru care inculpatul este cercetat în procesul penal.

Persoana vătămată G.L. s-a constituit parte civilă, pentru suma de 6.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale şi persoana vătămată G.G. a fost despăgubita amiabil cu suma 9701,38 lei de SC E.  România A.R. SA, în calitate de asigurat-beneficiar asigurări de bunuri

În urma despăgubirii partea civilă şi-a retras constituirea de parte civilă şi persoana vătămată SC E.  România A.R. SĂ s-a constituit parte civilă pentru întreaga suma achitată cu titlul de despăgubiri, plus dobânzi, luându-se act de constituirea acesteia– prejudicile fiind cauzate indirect, în urma plăţii, deoarece legea nu distinge..

Asiguratorul are calitatea procesuală de a exercita acţiunea civilă în procesul penal, deoarece având calitatea de persoana vătămată în urma plăţii, tot prin plata s-a subrogat în drepturile asiguratului beneficiar indemnizat, persoana vătămată G.G. , în temeiul art 2210 Cod civil.

Aşadar dreptul la repararea prejudiciului l-a dobândit în baza legii, neintervenind o transmitere convenţională de tipul cesiunii drepturilor litigioase, interzisă în procesul penal de art. 20 alin.7 Cod de procedura penală.

Din punctul de vedere al dreptului substanţial civil, infracţiunea consumată de distrugere, reţinută în cauză, reprezintă o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, interzisă de art. 1357 Cod civil, care dă dreptul la reparaţie persoanei prejudiciate, potrivit art. 1381 Cod civil

Raportul de cauzalitate rezulta din distrugerea apartamentului şi bunurilor bunuri prin incendiere.

Vinovăţia inculpatului sub aspect civil rezulta din faptul că a avut reprezentarea acţiunilor proprii ca şi a consecinţelor acestora, pe care le-a urmărit.

Prejudiciul este constituit de suma reprezentând pagubă, în mod actual, a cărei proba revine părţii civile potrivit art. 99 Cod de procedura penală.

Întrucât a acordat despăgubiri pentru întregul prejudiciu, partea civilă este îndreptăţită să îl solicite integral, însă limita prejudiciului probat şi solicitat de asiguratul/beneficiar, neputându-se subroga în  alte drepturi decât cele pe care le are persoana vătămată în procesul penal, atât din perspectiva dreptului substanţial, dar şi în raport şi de actele procesuale pe care le-a efectuat .

Deoarece persoana vătămată G.G. , singura având calitatea de asigurat/beneficiar indemnizat nu s-a constituit parte civilă, nu este îndeplinită cerinţa prevând existenta prejudiciului posibil a fi reparat în procesul penal.

Nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de lege, independent de constituirea de parte civilă făcută de soţia sau  regimul dreptului de proprietate asupra bunurilor, rezultă că acţiunea civilă exercitată de partea civilă SC E.  România A.R. SA în procesul este neîntemeiată, rămânându-i deschisă instanţă civilă, potrivit art. 28 Cod de procedura penală

În fine, actul procesual al constituirii de parte civilă, prin subrogare legală în dreptul unei persoane care nu are la rândul său calitatea de parte civilă, nu este o problemă de calitate procesuală, deoarece calitatea de parte civilă rezulta din identitatea dintre calitatea de parte civilă şi cea de titulara a dreptului la reparaţie, fiind independentă de modalitatea şi condiţiile dobândirii dreptului pretins, care sunt aspecte de temeinicie a acţiunii civile.

Examinând apelul promovat, din prisma dispoziţiilor art. 417 şi urm.  C. pr. pen, instanţa de control judiciar îl găseşte fondat, însă nu pe fondul cauzei, ci sub aspectul greşitei soluţionări a acţiunii civile prin respingerea acesteia ca netemeinică, în condiţiile în care motivarea sentinţei nu se referă la temeinicia acţiunii civile.

Reanalizând soluţionarea laturii civile, Curtea a constatat că SC E.  ROMÂNIA A.R. SA s-a constituit parte civilă până la primul termen de judecată (filele 25 şi urm. dos. primă instanţă).

De asemenea, asigurătorul a despăgubit pe persoana vătămată G.G. , astfel încât, potrivit art. 2210 alin. C. civ acesta este subrogate în toate drepturile asiguratului împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.

Cu toate acestea, apelanta societate de asigurare nu se regăseşte printre titularii acţiunii civile, expres şi limitativ prev. de art. 19 alin. 2 C. pr. pen, astfel încât acţiunea civilă nu poate fi exercitată în cadrul procesului penal, însă partea civilă are la îndemână calea acţiunii în faţa instanţei civile.

Acțiunea societății de asigurare care a despăgubit persoana păgubită prin comiterea infracțiunii de distrugere, în baza unui contract de asigurare facultativă de bunuri nu este admisibilă în cadrul procesului penal, instanța fiind în imposibilitatea de a-i recunoaște calitatea de persoană vătămată,respectiv calitatea de parte civilă.

Cu toate acestea, menţinând soluţia pronunţată de prima instanţă, de respingere ca netemeinică a acţiunii civile, părţii civile i s-ar putea invoca în faţa instanţei civile autoritatea de lucru judecat, în condiţiile în care în cadru  procesului penal nu a fost analizată pe fond acţiunea civilă.

Pentru aceste considerente, urmează să admitem apelul formulat şi să respingem ca inadmisibilă acţiunea civilă, pentru ca partea civilă – societate de asigurări substituită în drepturile persoanei vătămate, să se poată adresa instanţei civile.

Aşadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, urmează ca, în temeiul art. 421 pct. 2  lit. a C. pr. pen, să admitem apelul declarat de partea civilă SC E.  ROMÂNIA A.R. SA împotriva sentinţei penale nr. xxx pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş.

În temeiul art. 423 alin. 1 C. pr. pen vom desfiinţa parţial sentinţa atacată şi rejudecând cauza:

În baza art. 397 alin. 1 rap. la art. 19 alin. 2 şi art. 20 alin. 7 C. pr. pen, a fost respinsă ca inadmisibilă în procesul penal acţiunea civilă formulată de partea civilă SC E.  ROMÂNIA A.R. SA împotriva inculpatului R.L.L. .

Au fost menținute celelalte dispoziţii din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3, 6  C. pr. pen, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansată Baroului Mureş din fondurile Ministerului Justiţiei

Domenii speta

Spete similare