Situaţii la divorţ. Păstrarea numelui după desfacerea căsătoriei. Acordul soţilor. Condiţii în care se poate reveni asupra acordului.

Învoiala sotilor cu privire la purtarea  numelui avut în timpul casatoriei si dupa desfacerea acesteia, prevazuta de art. 40 al. 2 c.fam, are valoarea unei conventii pentru valabilitatea careia nu se cere îndeplinirea vreunei formalitati, fiind suficient acordul verbal al sotilor, data în fata instantei, astfel ca  sunt incidente prevederile art. 969 c.civ.

Desfiintarea unei conventii se poate dispune doar daca partile contractante îsi exprima acordul sau daca se constata ca la încheierea acesteia au existat cauze de nulitate.

Reclamanta S.R.M. a chemat în judecata pe pârâtul S.C.C., solicitând desfacerea casatoriei partilor si reluarea numelui avut anterior încheierii casatoriei de catre reclamanta.

La termenul din 30.04.2009, reclamanta si pârâtul au solicitat desfacerea casatoriei prin acord, în conditiile prevazute de art. 38 alin. 2 C.fam., întrucât pâna la data cererii de divort a trecut mai mult de un an de la încheierea casatoriei si nu exista copii minori rezultati din casatorie.

Pârâtul a fost de acord ca reclamanta  sa-si pastreze numele dobândit la încheierea casatoriei. Instanta a luat în acest sens o declaratie partilor, care s-a consemnat si s-a atasat la dosar.

Prin sentinta civila nr.7292 din 05.05.2009, pronuntata de Judecatoria Craiova, a fost admisa actiunea civila precizata, s-a dispus desfacerea casatoriei partilor înregistrata la data de 01.11.2003, prin acordul partilor. S-a luat act de învoiala partilor în sensul ca reclamanta îsi va pastra numele dobândit  la încheierea casatoriei.

Împotriva sentintei civile a declarat apel pârâtul, aratând ca revine asupra învoielii privind pastrarea numelui dobândit de catre reclamanta la încheierea casatorie, deoarece imediat dupa ce si-a exprimat acordul ca reclamanta sa pastreze numele sau, atitudinea acesteia s-a schimbat, în sensul ca a intrat în anturaj cu persoane dubioase si a adus atingere, în mod grav, numelui sau.

Prin decizia civila 212 din 6 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj s-a respins apelul ca nefondat.

Pentru a se pronunta astfel, tribunalul  a retinut ca a fost optiunea pârâtului ca sotia sa poarte în continuare numele dobândit în timpul casatoriei si astfel, odata exprimat consimtamântul, nu se mai poate reveni asupra acestuia în caile de atac, decât daca se invoca vreun viciu de consimtamânt existent la data exprimarii, ceea ce însa în cauza nu s-a invocat de catre apelant.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, motivând ca a fost determinat sa revina la consimtamântul exprimat de atitudinea reclamantei, care  a intrat în anturajul unor persoane dubioase, activitatea sa contravine regulilor obisnuite si bunului simt, ceea ce duce la defaimarea pârâtului, acesta detinând o functie importanta. 

Recurentul a aratat ca a încercat prin promovarea cailor de atac sa îsi apere numele, evitând implicarea în scandaluri sau activitati care contravin ordinii publice.

Recursul nu este fondat pentru urmatoarele considerente.

Potrivit art. 40 c.fam., la desfacerea casatoriei prin divort, sotii se pot învoi cu privire la purtarea  numelui avut în timpul casatoriei si dupa desfacerea acesteia. Învoiala partilor se constata de instanta, prin hotarâre judecatoreasca, potrivit alineatului 2 al aceluiasi articol.

Învoiala despre care face vorbire codul familiei are valoarea unei conventii pentru valabilitatea careia nu se cere îndeplinirea vreunei formalitati, fiind suficient acordul verbal al sotilor, data în fata instantei, astfel ca  sunt incidente prevederile art. 969 c.civ. potrivit cu care conventiile legal încheiate au valoare de lege între partile contractante.

În atare situatie, desfiintarea unei conventii se poate dispune doar daca partile contractante îsi exprima acordul sau daca se constata ca la încheierea acesteia au existat cauze de nulitate.

Tribunalul  a retinut corect ca nu s-a invocat vreun viciu de consimtamânt existent la data exprimarii consimtamântului de catre pârât iar împrejurarile de fapt la care se face referire nu sunt de natura a duce la nulitatea conventiei privind pastrarea numelui din casatorie de catre reclamanta.

Recurentul sustine ca, dupa desfacerea casatoriei, reclamanta are anumite activitati  care contravin ordinii publice, se afla în anturajul unor persoane dubioase, ceea ce ar atrage oprobiul public si ar stirbi numele de familie pe care îl poarta, afectând si viata pârâtului.

Dincolo de faptul ca aceste afirmatii sunt simple sustineri, nedovedite, instanta apreciaza ca viata personala a reclamantei, care nu mai este în prezent sotia pârâtului o poate afecta doar pe aceasta si, pe de alta parte, activitatile acesteia, despre care pârâtul ar fi aflat dupa divort, nu sunt cauze de viciere a consimtamântului exprimat cu privire la pastrarea numelui.

Constatând ca instantele de fond au aplicat corect dispozitiile art. 40 c.fam, si ca nu exista motive de nelegalitate  a deciziei atacate, în sensul art. 304 c.p.c., recursul se va respinge.

Domenii speta

Spete similare