Cale de atac. Recurs împotriva încheierii date de instanţa de recurs prin care s-a respins cererea de suspendare. Admisibilitate

Asupra suspendării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs (art. 244 ind. 1 alin. 1 Cod procedură civilă).

Reclamantul B.E. a declarat recurs împotriva încheierii din 20.10.2006 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. 7016/99/2006, din examinarea lucrărilor dosarului instanţa constată următoarele:

Tribunalul Iaşi prin încheierea din 20.10.2006 respinge cererea de suspendare a cauzei nefiind incidente dispoziţiile art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 întrucât această dispoziţie legală permite suspendarea doar în dosarul instanţei ce a dispus sesizarea Curţii Constituţionale, respectiv cel al Curţii de Apel Iaşi.

Pune în vedere recurentului să formuleze cererea de recurs conform dispoziţiilor prevăzute de art. 82 şi 112 Cod procedură civilă, în scris şi cu arătarea tuturor menţiunilor prevăzute de aceste dispoziţii legale.

Amână cauza la 17.11.2006 pentru când părţile îşi păstrează termenul în cunoştinţă.

 Pentru a pronunţa hotărârea tribunalul a constatat că nici o dispoziţie legală nu permite suspendarea judecăţii în urma de dosar, motivată pe faptul că dosarul de fond (nr. 7016/99/2006) este înaintat la Curtea Constituţională. Reţine tribunalul că instanţa poate dispune suspendarea numai în condiţiile în care cererea este formulată şi de cealaltă parte.

În declaraţia de recurs B.E. invocă aplicarea greşită a legii. Susţine recurentul că dosarul de fond este trimis la Curtea Constituţională, legea prevede suspendarea cauzei până la soluţionarea excepţiei, măsură pe care instanţa a refuzat nejustificat să o dispună.

În soluţionarea recursului, raportat la dispoziţiile art. 3 cu referire la art. 244 ind. 1 Cod procedură civilă Curtea a verificat competenţa sa materială şi admisibilitatea căii de atac.

Încheierea atacată este pronunţată de tribunal ca instanţă de recurs.

În conformitate cu art. 3 Cod procedură civilă ca instanţă de recurs, Curtea judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.

Având în vedere art. 258 Cod procedură civilă încheierea atacată, dată în dosarul nr. 7016/99/2006 al Tribunalului Iaşi, nu este supusă căii de atac la Curtea de apel, exercitată de B.E..

Astfel, tribunalul este investit ca instanţă de recurs şi nu în primă instanţă, sau apel, iar încheierea nu este supusă recursului pentru a fi încadrată în categoria „cazuri expres prevăzute de lege” – art. 3 Cod procedură civilă, teza finală.

În conformitate cu art. 244 ind. 1 Cod procedură civilă asupra suspendării procesului - fără a distinge în ce priveşte soluţia, de admitere sau respingere a cererii -, instanţa se va pronunţa prin încheierea care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.

Prin modificarea Codului de procedură civilă prin art. I pct. 77 din O.U.G. nr. 138/2000 legiuitorul a limitat dreptul de recurs al părţilor, ce poate fi exercitat numai împotriva încheierilor prin care s-a întrerupt cursul judecăţii în cauzele soluţionate în primă instanţă sau în apel, în care şi „hotărârea” pe fond este supusă unei căi de atac.

Hotărârile prin care sunt soluţionate cauzele în recurs sunt irevocabile, astfel că prin modificarea art. 244 ind. 1 Cod procedură civilă calea de atac împotriva încheierii de suspendare dispusă de instanţa de recurs a fost suprimată.

Părţile pot exercita numai căile de atac prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, Curtea constată că recursul nu are drept de recurs împotriva încheierii atacate, astfel că recursul nu este admisibil.

În consecinţă, instanţa a respins recursul ca inadmisibil.

Domenii speta

Spete similare