Litigii cu profesionişti. Procedura insolvenţei. Condiţiile deschiderii procedurii.

1.Litigii cu profesionişti.

Procedura insolvenţei. Condiţiile deschiderii procedurii.

Recurenta nu a solicitat probe pentru a se stabili cu exactitate dacă soldul lunar al conturilor debitoarei depăşeşte valoarea creanţei ce constituie obiectul prezentului litigiu şi că aparent soldul arătat este mai mare decât pretenţia reclamantei, astfel că prima instanţă a reţinut corect faptul că debitoarea nu se află în insolvenţă, aceasta fiind o condiţie suficientă pentru respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1243 din 07.06.2013)

Constată că prin sentinţa civilă nr.223 din 11.01.2013 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă a fost admisă contestaţia formulată de SC T C SRL şi a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de SC S C SA prin RVA I S SPRL.

Pentru a decide astfel judecătorul-sindic a constatat că SC S C SA a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei SC T C SRL sub motiv că aceasta din urmă datorează o sumă de 795.562,45 lei şi penalităţi de întârziere pentru livrările facturate în perioada noiembrie 2011 – martie 2012, al căror termen de scadenţă a expirat cu mai mult de 90 de zile în urmă.

Judecătorul-sindic a mai constatat că pârâta a formulat contestaţie, solicitând respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei sub motiv că reclamanta nu este creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei şi, pe de altă parte, pârâta nu se află în stare de insolvenţă.

Analizând litigiul judecătorul-sindic a constatat că între cele două părţi a fost încheiat în ianuarie 2006 un contract de distribuţie, în temeiul căruia reclamanta a livrat produse debitoarei.

Judecătorul-sindic a mai reţinut că pârâta a dovedit că nu se află în insolvenţă deoarece potrivit extraselor de conta ataşate la dosarul cauzei ea deţine disponibil bănesc iar refuzul de plată nu poate fi considerat a releva lipsa fondurilor băneşti ale debitoarei.

În concluzie, judecătorul-sindic a reţinut că este întemeiată contestaţia debitoarei şi, pe cale de consecinţă, a fost decisă respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei ca neîntemeiată.

La 26.02.2013 SC S C SA a declarat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca nelegală.

Greşit instanţa de fond a omis să observe că cererea de deschidere a procedurii insolvenţei întruneşte toate condiţiile legale.

Se arată că cererea reclamantei întruneşte condiţiile valorii prag deoarece creanţa sa este de 775.562,45 lei, din care 640.123,14 lei reprezintă debitul principal, iar suma de 135.439,31 lei reprezintă penalităţi contractuale; creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, având în vedere că facturile emise de reclamantă nu au fost contestate de debitoare şi, în plus, o parte din sumele pretinse au fost achitate.

Cu privire la starea de insolvenţă se arată că prin expirarea termenului de 90 de zile de la dat exigibilităţii creanţelor debitoarea este prezumată în insolvenţă, iar efectuarea unor plăţi către alţi creditori nu răstoarnă prezumţia de insolvenţă a acesteia.

La 05.06.2013 SC T C SRL a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Se arată că instanţa de fond a reţinut corect că debitoarea nu se află în insolvenţă, ea făcând numeroase plăţi către alţi creditori şi simpla omisiune de plată a unui creditor nu poate releva starea de insolvenţă.

În argumentarea capacităţii sale de plată intimata arată că în perioada 06.12.2011 – 14.03.2012 a achitat recurentei suma de 998.340,60 lei şi către alţi furnizori a achitat suma de 2.457.118,7 lei rămânând cu un sold de 5.459.322,82 lei.

Recursul nu este fondat.

Nu este fondată critica recurentei, încadrată corect de aceasta în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Curtea constată mai întâi că prima instanţă a respins cererea de deschidere a procedurii pe temeiul lipsei condiţiei legale a stării de insolvenţă a debitoarei, reţinându-se că potrivit probelor administrate în cauză aceasta a răsturnat prezumţia insolvenţei.

În recurs se arată că simpla dovadă a efectuării plăţilor către terţele persoane nu răstoarnă prezumţia de insolvabilitate a debitoarei.

Verificând documentele ataşate de intimată la dosarul de fond, Curtea reţine că aceasta are conturi curente la mai multe bănci: B T, B R şi EB SA.

Potrivit extraselor de cont ale debitoarei, în perioada decembrie 2011, data emiterii primelor facturi pretinse de reclamantă - martie 2012, data ultimei facturi pretinse de reclamantă, precum şi în perioada următoare, respectiv până iunie 2013, când expiră cele 90 de zile prevăzute de lege şi când a fost depusă cererea de chemare în judecată, debitoarea a efectuat zilnic plăţi atât faţă de creditorul în litigiu cât şi faţă de alţi creditori, iar soldul final în perioada arătată depăşeşte uneori suma pretinsă de reclamantă.

Având în vedere că recurenta nu a solicitat probe pentru a se stabili cu exactitate dacă soldul lunar al conturilor debitoarei depăşeşte valoarea creanţei ce constituie obiectul prezentului litigiu şi că aparent soldul arătat este mai mare decât pretenţia reclamantei, Curtea reţine că prima instanţă a reţinut corect faptul că debitoarea nu se află în insolvenţă, aceasta fiind o condiţie suficientă pentru respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.

Văzând şi dispoziţiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, s-a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare