Calitatea şi rolul administratorului special.

Procedura insolvenţei. Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei. Calitatea şi rolul administratorului special.

Administratorul special este considerat de legiuitor drept un participant la procedura insolvenţei de sine stătător, nu un simplu reprezentant al asociaţilor, chiar dacă este numit de aceştia sau dacă, după desemnarea administratorului judiciar, mandatul său se reduce la reprezentarea intereselor asociaţilor, acest mandat având un conţinut legal şi nu doar convenţional, incluzând atribuţiile enumerate la art.18 (2) din lege.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 145 din 23.01.2013)

Constată că, prin sentinţa comercială nr. 4555/12.04.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Comercială  în dosarul nr. 66747/3/2011, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesual active a administratorului special al debitoarei SC M&K C SRL, M.C.C., precum şi contestaţia formulată de acesta la Raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că administratorul special, potrivit dispoziţiilor de la art. 18 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, reprezinte interesele societăţii şi ale asociaţilor/acţionarilor şi are dreptul să participe la procedură, pe seama debitorului. Iar potrivit art. 18 lit. c) el poate formula contestaţii în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Având în vedere suspendarea procedurii falimentului ca urmare a hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, s-a considerat că procedura a revenit în perioada de observaţie, perioadă în care administratorul special reprezintă interesele debitoarei şi ale asociaţilor săi, unul din interesele asociaţilor fiind acela ca în raportul asupra cauzelor, prevăzut de art. 59, să nu se menţioneze culpa asociaţilor cărora li se impută apariţia stării de insolvenţă a debitoarei.

În ce priveşte fondul contestaţiei la Raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului, administratorul special a susţinut că raportul este nul absolut pentru că a fost publicat (depus la dosar) în perioada în care executarea Sentinţei comerciale nr. 4169/30.05.2011 era suspendată.

Judecătorul sindic a apreciat că în aceasta situaţie procedura a revenit în perioada de observaţie, perioadă în care administratorul judiciar are obligaţia legală, stabilită şi în sentinţa de deschidere a procedurii, să depună un asemenea raport.

Acest raport trebuia depus în termenul de recomandare de 60 de zile socotite de la data de 9 noiembrie 2009, deci în jurul datei de 10 ianuarie 2010, iar acesta a fost depus în 7 octombrie 2011.

Prin urmare, numai sentinţa de trecere la faliment era suspendată nu şi cea de deschidere a procedurii care intrase în puterea lucrului judecat, fiind aşadar irevocabilă, procedura fiind deschisă, de altfel, la cererea debitoarei. Or, în această sentinţă irevocabilă se prevede obligaţia administratorului judiciar Rial IPURL de a depune un raportul prevăzut de art. 59, în termen de 60 de zile, socotite de la data pronunţării sentinţei, lucru pe care acesta l-a făcut.

Împotriva acestei sentinţe, K.D.C., în calitate de asociat al debitoarei, a formulat recurs, solicitând modificarea hotărârii şi anularea raportului depus de administratorul judiciar cu depăşirea termenului legal.

Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale, conform art. 138 C.p.civ., Curtea a reţinut următoarele:

Contestaţia împotriva raportului lichidatorului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la apariţia stării de insolvenţă a fost formulată de administratorul special M.C.C., judecătorul sindic recunoscând calitatea procesuală activă a acestuia în temeiul art. 18 din Legea nr. 85/2006. Între timp, administratorul special a renunţat la calitatea ce-i fusese acordată de asociaţi.

În ceea ce priveşte calitatea şi rolul administratorului special, Curtea constată că acesta este considerat de legiuitor un participant la procedura insolvenţei de sine stătător (acesta fiind titlul Capitolului 2 din lege în care este inclusă şi reglementarea acestei instituţii – Secţiunea a 4-a), nu un simplu reprezentant al asociaţilor, chiar dacă este numit de aceştia sau dacă, după desemnarea administratorului judiciar, mandatul său se reduce la reprezentarea intereselor asociaţilor.

Prin urmare, mandatul administratorului special are un conţinut legal, şi nu doar convenţional, incluzând atribuţiile enumerate la art. 18(2) din lege. În temeiul acestor atribuţii special recunoscute de lege, administratorul special a formulat contestaţia de faţă, în nume propriu, în calitate de participant la procedură, şi nu ca simplu reprezentant al asociaţilor, care rămân terţi faţă de cauza de faţă, chiar dacă ar justifica un interes.

Pentru aceste motive, Curtea a admis excepţia şi a respins recursul ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală.

Pe de altă parte, în virtutea respectării dreptului la un proces echitabil, apărările privind modalitatea de depunere a raportului şi temeinicia acestuia vor putea fi reiterate de recurentă în eventualitatea promovării împotriva sa a unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile art. 138 din lege.

Domenii speta

Spete similare